Despre literatură, ancore și așteptările nativilor digitali

Infuzarea curriculumului la Limba și literatura română, pentru clasele de liceu, cu un set de concepte specifice educației media are ca rezultat formarea competențelor de analiză și gândire critică, de comunicare în spațiul democratic, precum și aducerea în prezentul elevilor a unor conținuturi care sunt, de cele mai multe ori, etichetate ca nefiind atrăgătoare sau irelevante pentru dezvoltarea lor personală. Competențele pe care le prevăd programele disciplinei pentru fiecare an de studiu și conținuturile asociate se regăsesc, într-o formă sau alta, în principiile de bază ale educației media, respectiv în temele pe care aceasta le presupune. Discuțiile despre textele literare pot începe de la texte media (imprimate sau audio-video), se pot dezvolta cerându-li-se elevilor să caute în media informații despre un anumit subiect, sarcinile de lucru se pot proiecta astfel încât să solicite elevilor utilizarea diferitelor tipuri de media.

Ce este educația media?

„Media” se referă la mesajele de comunicare în masă, produse pentru o audiență aflată la distanță și transmise prin intermediul imaginilor, al limbajului și/sau sunetului și cu ajutorul unui mijloc tehnologic. Acestea includ medii tradiționale tipărite – ziare, reviste, corespondență, precum și medii audiovizuale – jocuri pe calculator, internet, bloguri, vloguri, muzica înregistrată, panouri publicitare.

În mod obișnuit, educația media este definită ca dobândirea de abilități necesare pentru a accesa, analiza, evalua și produce comunicarea într-o varietate de forme. Asemănător educației tradiționale, educația media implică gândirea critică, abilitățile analitice și de exprimare în moduri diferite. A fi educat media presupune utilizarea produselor media cu discernământ și eficacitate, precum și judecarea credibilității informațiilor din diferite surse. În același mod în care educația tradițională include scrierea și citirea, educația media insistă pe receptarea și producerea de mesaje într-o varietate de forme. Educația media nu poate fi nici înțeleasă și nici făcută în afara unei serii de concepte fundamentale: drepturile omului (drepturi individuale/colective, libertatea de exprimare, de conștiință), buna guvernare (democrație, dreptul de a fi ales/ a alege, accesul la informații, controlul individului asupra statului, Constituția), anti-discriminare (minoritate/ majoritate, stereotipuri, grupuri vulnerabile, hate speech), mass-media (tipuri de media, social media, fapte/opinii, interes public/al publicului/ privat, știrea, contextul, propaganda, manipularea).

Generația Z (iGeneration, Post-Milenialii, Generația Tech, Nativii Digitali) și educația media

Cele mai multe sondaje de dată foarte recentă indică faptul că peste 79 % dintre tinerii cu vârste între 16 și 19 ani din România accesează zilnic internetul. Denumirile generice ale acestei generații născute între 1995-2010 spun totul când vine vorba despre a explica relația pe care acești copii și tineri o au cu mediul digital. Strategiile tradiționale care recurg la limitarea sau cenzurarea accesului copiilor la informația furnizată de media sunt, în momentul de față, ineficiente și utopice, așa că singura soluție viabilă și responsabilă pe care adulții o pot oferi este aceea de a-i educa în sensul auto-protejării de efectele nedorite ale expunerii la media. În acest bombardament, absența instrumentelor care să îi ajute să disocieze între fals și adevărat, între manipulare și informare, între propagandă și opinie este fatală. Într-o societate în care libertatea de exprimare trebuie să fie fundamentul democratic, instrumentele care îi ajută să selecteze responsabil informațiile sunt mijloacele de reglare și de evitare a derapajelor.

Scopul educației media este, prin urmare, acela de a le forma obiceiul de a investiga și de a produce conținut care să demonstreze că gândesc critic, comunică eficient și sunt cetățeni activi ai lumii de azi. Reproșându-le cu nedreptate izolarea într-o lume virtuală, adulții-educatori au datoria de stimula interesul elevilor pentru știri și evenimente curente, ca dimensiune a cetățeniei active, făcându-i să-și conștientizeze drepturile și libertățile. Educația media va crea, prin urmare, cetățeni sceptici, nu cinici, responsabili, care resping partizanatele de orice fel în subiecte delicate precum violența, problematica de gen, rasismul, stereotipurile, reprezentarea. În țările europene, există programe guvernamentale, prin care jurnaliștii și specialiștii în comunicare țin cursuri în școli (Franța) sau programe neguvernamentale, corporatiste, prin care companii de internet, precum Google susțin financiar educația media (Suedia, Italia, Marea Britanie).

Soluția infuzării

În spațiul autohton, există în ultimul an, inițiative parlamentare de introducere în școală a unor cursuri de educația media, așa încât elevii să învețe să filtreze știrile false și să reziste mai bine campaniilor de dezinformare. Ar apărea, astfel, o materie nouă Educație media, care ar urma  să fie obligatorie la clasele a VI-a și a IX-a, timp de 1 oră pe săptămână, deci nu un obiect opțional sau un curs ocazional. Ceea ce, în contextul curriculumului actual nu ar însemna decât o supraaglomerare nedorită a conținuturilor învățării. Reacția evidentă la o asemenea situație nu poate fi decât previzibilă și anume, respingerea.

Există, însă, o viziune articulată și cu mult mai eficientă pe termen lung și în context interdisciplinar de a face educație media fără a încărca, fără a pune presiune suplimentară și cu efecte imediate. Aceea de a infuza curriculumul anumitor discipline – cu precădere, pe aria de Limbă și comunicare, respectiv Om și societate – cu elemente de educație media. Câștigul este dublu: formarea competențelor de a analiza,  de a gândi critic, de a comunica în contextul societății democratice, pe de o parte, revitalizarea unor conținuturi deloc atrăgătoare ale disciplinei prin proiectarea lor într-un context nou al înțelegerii. Copiii vor dobândi competențe transversale, vor fi stimulați să facă conexiuni între discipline, să își explice lumea în care trăiesc, să devină flexibili în înțelegerea conținuturilor formale livrate de școală, pe care le vor vedea în directă legătură cu prezentul experiențelor lor de viață.

Mai concret…

Ce poate face profesorul de Literatură română, dacă își propune să aducă educația media în clasă? Mai întâi, să își organizeze demersul didactic pornind de la ideea că literatura pe care o predă are ancore în realitatea elevilor cu care lucrează. Apoi, să-i învețe pe elevi nu ce să gândească, ci cum pot ajunge la alegeri informate, în concordanță cu propriile lor valori. Nu în ultimul rând, să fie dispus să accepte co-învățarea, adică să învețe el însuși de la elevii săi. Competențele pe care le prevăd programele disciplinei pentru fiecare an de studiu și conținuturile asociate se regăsesc, într-o formă sau alta, în principiile de bază ale educației media, respectiv în temele pe care aceasta le presupune. Discuțiile despre textele literare pot începe de la texte sau documente media (imprimate sau audio-video), se pot dezvolta cerându-li-se elevilor să caute în media informații despre un anumit subiect, sarcinile de lucru se pot proiecta astfel încât să solicite elevilor utilizarea diferitelor tipuri de media.

De exemplu…

1. The Melodians, „Rivers of Babylon” (1970) – „Psalmul 136”, Dosoftei – libertatea de exprimare/ context/ deconstrucția de mesaj media
2. Discursul Gretei Thunberg, ONU, 2019 – Situația de comunicare – tipuri de comunicare/ coduri/ disciriminare/stereotipuri/ hate speech
3. „Der Untergang” (film artistic, 2004) – „Alexandru Lăpușneanul”, C.Negruzzi – propaganda/ manipulare/ bias
4. Reclama pentru sacii de gunoi OTI (2016) – „Ion”, Liviu Rebreanu – stereotipuri de gen/ discriminare/ probleme de reprezentare/ context
5. „Mona Lisa Smile” (film artistic, 2003) – „Enigma Otiliei”, G. Călinescu – bias, stereotipuri/ context
6. Discursul lui Donald Tusk, Ateneul Român, 2019 – „Dacia literară” – deconstrucție de mesaj/ surse/ credibilitate
7. „Joker” (film artistic, 2019) – „Flori de mucigai”, Tudor Arghezi – libertatea de exprimare/ drept legitim limitat
8. Paraziții, „Mesaj pentru Europa” – Titu Maiorescu – stereotipuri, bias, propagandă
9. „Pe de rost” (Vama, 2019) – Școala/ Familia/ Scene de ieri și de azi/ Situația de comunicare
10. „Maleficent 2” (2019) – Lumi fantastice/ manipulare/ fake news/ stereotipuri/ limbajul cinematografic

Prin urmare…

Problema pe care o avem cu toții în fața noastră, în contextul conținuturilor programelor actuale nu e atât cum predăm, ci ce anume predăm pentru a fi relevant și util elevilor Generației Z. Iar educația media nu înseamnă a aduce în clasă materiale media, căci simpla lor utilizare nu generează, automat, și înțelegerea modului în care au fost create, a scopului pentru care au fost create și a valorilor pe care le promovează. Curriculumul pentru Limba și literatura română infuzat cu educație media exersează gândirea critică, adică modul în care elevii analizează, sintetizează și evaluează informații. Dezvoltă abilitatea de a face legături logice, de a fi în stare să identifice pe ce se bazează o informație sau alta, din ce surse vine acea informație, cât de credibile sunt acele surse de informare. Îi face să  dobândească abilitatea de a pune întrebări atunci când se întâlnesc cu afirmații în care se fac niște presupuneri foarte simple, în termeni foarte simpliști, de tip alb și negru. Adică să chestioneze prejudecățile și concluziile altora. Și toate acestea sunt competențe  fără de care iGeneration are fi o altă „Lost Generation”.