Dezvoltarea competenţelor orale pe baza unor suporturi variate – un stagiu necesar profesorilor de limba franceză

Nu de puţine ori, profesorii de limbi străine sunt puşi în dificultate încercând să-i facă pe elevii lor să-şi exprime oral ideile şi opiniile. Strategiile pe care le folosesc se dovedesc ineficiente, mai ales când e vorba de limba franceză, pe care elevii o aud şi o vorbesc poate doar în cadrul orelor de la şcoală.
Mă număr şi eu printre acei profesori de limba franceză care simt nevoia să îşi reîmprospăteze bagajul de metode şi mijoace care să îi ajute în a ”dezlega” limba elevilor.

Articolul prezintă participarea la o formare națională organizată la Târgu-Mureș pentru profesorii de limba franceză din centrul țării de către CREFECO (Centrul Regional francofon pentru Europa centrală şi orientală al Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei) în colaborare cu Ministerul Educaţiei Naţionale prin Inspectoratul judeţului Mureş. A fost o experiență plăcută și utilă prin activitățile practice realizate și care a oferit participanților prilejul de a-și însuși o serie de strategii menite să dinamizeze orele de limba franceză și să atragă elevii spre această limbă străină.

Sesiunea a avut loc între 3 şi 7 iunie 2013 la Târgu-Mureş, avându-i drept formatori pe Pierre-Yves Roux, de la Centrul internaţional de studii pedagogice (CIEP) din Sèvres, asistat de Constantin Giosu, inspector de limbi străine în judeţul Botoşani. Aceştia ne-au propus un stagiu de formare foarte animat şi mai ales foarte practic, cu accent pe activităţi concrete abordabile la clasă în mod direct sau adaptabile în funcţie de obiectivele urmărite, nivelul clasei şi eterogenitatea ei. Au fost vizate cele două mari competenţe orale: receptarea şi exprimarea, cu observaţia că prima o precedă obligatoriu pe cea de-a doua, urmând o progresie treptată a învăţării şi respectând mereu zona proximală a dezvoltării (urmărirea achiziţionării nivelului imediat următor, fără salturi prea mari în învăţare). Am abordat astfel probleme precum ascultarea activă (care dă elevilor satisfacţia înţelegerii globale a unui document oral), fonetica (unde am insistat pe dificultăţile elevilor români şi pe necesitatea de a remedia greşelile grave), abordarea poeziei (ca variantă mai puţin utilizată a receptării orale), activităţile de exprimare orală (care trebuie să urmeze şi ele o progresie de la cele ”închise”, până la improvizarea orală, ca şi competenţă finală într-o limbă străină).

Împreună cu ceilalţi 30 de stagiari, am format grupe de lucru pentru punerea în practică a problemelor abordate. Am luat de multe ori locul elevilor, pentru a înţelege mai bine şi a reţine principiile de urmat în cadrul activităţilor la clasă. Ceea ce am reţinut în mod special a fost necesitatea de a introduce activităţi în care toţi elevii să vorbească. Uşor de spus, dar cum am putea face acest lucru când grupele de elevi depăşesc uneori şi numărul 30? Răspunsul ar fi activităţile pe grupe de lucru (doi sau chiar mai mulţi elevi) în interiorul cărora există deopotrivă exprimare şi receptare. Cu riscul ca uneori elevii să folosească şi limba maternă, orele de franceză câştigă totuşi în dinamism şi eficacitate. Căci, în final, ne dorim ca elevii să vină cu plăcere la orele noastre unde fiecare primeşte o sarcină, chiar dacă ea nu este îndeplinită perfect. Fiecare elev se simte astfel valorizat.

O altă problemă abordată a fost evaluarea competenţei orale la ora de limbi străine, insistând asupra evaluării formative. Doar profesorul poate sa-şi dea seama dacă obiectivul său pedagogic a fost atins sau nu şi, în funcţie de acest lucru, va putea trata în mod diferenţiat erorile pe care le va remedia apoi. S-a subliniat faptul că, în cazul oralului, un barem de corectare ar trebui să fie mai global pentru a fi funcţional cu adevărat. Câteva criterii bine definite de către profesor în cadrul baremului sunt mai usor de urmărit în atingerea obiectivului.

În final, pot spune că acest stagiu mi-a oferit soluţii pentru a-mi dinamiza orele la clasă. Anumite activităţi realizate pot fi aplicate direct la clasă, altele adaptate în funcţie de nivelul elevilor raportat la CECR. Am învăţat să utilizez suporturi vizuale pentru a-i face pe elevi să vorbească, să nu-i întrerup în timp ce se exprimă oral, să utilizez mai bine timpul orei, lăsându-le mai mult timp să comunice, să multiplic reţelele de comunicare (prin lucrul pe grupe). Am ajuns la concluzia că, pentru a-i atrage, trebuie să introduc mai des activităţi cu caracter ludic care îi ajută să reţină mai bine şi mai repede probleme lingvistice uneori destul de dificile.

Noi, stagiarii participanţi, profesori provenind din zona centrală a ţării, ne-am împărtăşit experienţele de la clasă, propunând variantele noastre de activităţi. Formatorul a fost mereu deschis la întrebări şi ne-a oferit sfaturi concrete la problemele ivite pe parcurs sau chiar materiale proprii pentru utilizare la ore (Alain Pacthod, Pierre-Yves Roux, 80 fiches pour la production orale).

Aş putea spune în încheiere că am devenit mai atentă la nevoile, interesele şi dorinţele elevilor mei.