Dezvoltarea exprimării orale prin jocul de rol

Capacitatea de comunicare redă posibilitatea oamenilor de a interacționa cu semenii, de a realiza cu ei un schimb informațional și de a uza de semne și simboluri a căror semnificație este stabilită în mod convențional. Dezvoltarea capacității de comunicare în grădinița de copii este unul din obiectivele majore care se realizează în mod treptat, prin lărgirea relațiilor verbale cu cei din jur, în condițiile manifestării de către copil a curiozității de cunoaștere. În vederea dezvoltării exprimării orale, educatoarea trebuie să-și propună și să realizeze scopul de a stimula vorbirea și audierea în toate felurile de joc.

Jocul constituie o modalitate deosebit de valoroasă de modelare a viitoarei personalități, deoarece oferă posibilitatea să cunoaștem copilul și să-l formăm în direcția dorită de noi. Jocul de rol este o cale foarte importantă pentru copii de a reprezenta întâmplările prin care au trecut, precum și ceea ce știu ei despre oameni și situații. Prin jocul de rol, copii utilizează elementele pe care ei le-au înțeles în legătură cu evenimentele la care au fost martori sau la care au luat parte, ajungând astfel să înțeleagă semnificațiile lucrurilor și evenimentelor din jur. Jocurile de rol ale copiilor sunt puternic influențate de mediul socio-cultural de proveniență, de rutinele, de obiceiurile tradiționale și modalitățile de vorbire și exprimare ale familiei și comunității de origine.

Viața omului nu este posibilă în afara comunicării pentru că omul comunică în mediul în care trăiește, iar dezvoltarea lui psihică este legată de comunicare. Comunicarea este un schimb de informații între două persoane, între o persoană și un grup. Este un liant, un factor de articulare și coeziune a indivizilor în viața socială. Comunicarea este o relație, un proces, iar relația se definește ca o legătură și interacțiune informațională între doi termeni: emițător și receptor. La baza comunicării umane stă cuvântul. Fiind considerată starea de grație a existenței umane, comunicarea îți oferă plăcerea de a relaționa; M. Eminescu observa că „vorba nu este decât o unealtă pentru a exprima o gândire”, ca, mai târziu, T. Arghezi să consemneze că întotdeauna „comunicarea începe cu alegerea cuvintelor”.

Capacitatea de comunicare redă posibilitatea oamenilor de a interacționa cu semenii, de a realiza cu ei un schimb informațional și de a uza de semne și simboluri a căror semnificație este stabilită în mod convențional. Dezvoltarea capacității de comunicare în grădinița de copii este unul din obiectivele majore care se realizează în mod treptat, prin lărgirea relațiilor verbale cu cei din jur, în condițiile manifestării de către copil a curiozității de cunoaștere. Vorbirea, privilegiul ființei umane, se naște în chip spontan în cadrul grupului, în timpul jocurilor însă lipsită de ajutorul cadrelor didactice, ea rămâne adesea incoerentă, mai cu seamă dacă mediul familial are un aport scăzut în domeniul acesta unde totul se învață prin imitație.

În vederea dezvoltării exprimării orale, educatoarea trebuie să-și propună și să realizeze scopul de a stimula vorbirea și audierea în toate felurile de joc.

Jocul constituie o modalitate deosebit de valoroasă de modelare a viitoarei personalități, deoarece oferă posibilitatea să cunoaștem copilul și să-l formăm în direcția dorită de noi. În joc copilul se manifestă spontan, sincer, își dezvăluie tendințele, interesele, contribuind, într-o foarte mare măsură la formarea, dezvoltarea și îmbogățirea vocabularului sub aspect fonetic, lexical și gramatical. Jocul de rol constituie jocul cu cele mai multe valențe în dezvoltarea generală și ,în special, în dezvoltarea limbajului copilului. Jocul de rol este o cale foarte importantă pentru copii de a reprezenta întâmplările prin care au trecut, precum și ceea ce știu ei despre oameni și situații. Prin jocul de rol, copii utilizează elementele pe care ei le-au înțeles în legătură cu evenimentele la care au fost martori sau la care au luat parte, ajungând astfel să înțeleagă semnificațiile lucrurilor și evenimentelor din jur. Jocurile de rol ale copiilor sunt puternic influențate de mediul socio-cultural de proveniență, de rutinele, de obiceiurile tradiționale și modalitățile de vorbire și exprimare ale familiei și comunității de origine. În jocul de rol copiii trebuie lăsați să utilizeze limbajul care le este familiar. De exemplu, jucându-se „de-a familia”, copiii vor imita în mod evident comportamentul și limbajul propriei familii.

Totuși, educatoarea trebuie să le arate și alte forme de comportament și de vorbire, utilizate în diferite situații: de exemplu, cum vorbește și se poartă un doctor sau conducătorul de tren, șoferul de autobuz, profesorul, aviatorul, vânzătorul. Cadrul didactic poate să interpreteze o serie de situații (scurte scenete) ce implică aceste personaje, fie jucându-le împreună cu copiii, fie utilizând păpuși. Se poate iniția un joc de rol utilizând desene, fotografii, o carte, pentru a povesti întâmplări simple. Se discută cu copiii despre ce personaj ar dori ei să fie, precum și ce lucruri le-ar trebui pentru ca ei să interpreteze acea persoană.

Întrucât în joc copilul se identifică cu adultul în diferite ipostaze (meserii), acest fapt are mare influență asupra formării încrederii în forțele proprii, permițându-le să-și depășească, pentru un moment dat, condiția de copil și să aspire să ajungă asemenea celor mari. De aceea trebuie încurajată inițiativa lor de a transpune în joc activitatea părinților, munca adulților din mediul apropiat grădiniței și familiei. În joc ei dovedesc independență, inițiativă și încredere în forțele proprii, mai ales că preșcolarii trebuie să prezinte oral situația în care s-au transpus, motivând alegerea făcută, timp în care i se cere ca vorbirea să fie clară, corectă, pronunția sunetelor și grupurilor de sunete de asemenea. Jucându-se, ei trebuie să coopereze în vederea realizării regulilor impuse de joc, să comunice ei între ei și ei cu educatoarea, prilej de îmbogățire și de formare a limbajului – educatoarea având grijă ca de fiecare dată să-i corecteze pentru greșelile făcute.

Copiii trebuie încurajați să emită idei personale.

Discuțiile vor fi purtate într-un chip cât mai vioi, mai energic, pentru a impulsiona copiii. Ei vor fi apoi lăsați să meargă să se joace în colțul special amenajat. Desigur, educatoarea îi va urmări, gata să intervină dacă vede că ideile de la care s-a pornit au fost pierdute pe drum, ori dacă preșcolarii au intrat în impas.

Jocul de rol este, de asemenea, cel mai indicat pentru introducerea în comportamentul copiilor a unor conduite sociale, cum ar fi folosirea saluturilor, prezentarea unor persoane necunoscute. Nu e nevoie să se „predea” aceste cunoștințe; este suficient ca educatoarea să intre în jocul copiilor, alături de ei, și să exprime clar comportamentul pe care dorește ca ei să și-l însușească. De exemplu, educatoarea bate la ușă, spune întotdeauna bună ziua ori la revedere. Pentru situația în care vine cineva în vizită (se poate face o introducere cu haz aducând de acasă animalul preferat sau luând unul de jucărie) persoana va fi prezentată „gazdei” oferind astfel modelul pe care cei mici dorim să-l urmeze. În acest stadiu, scopul principal în dezvoltarea limbajului este de a-i ajuta pe copii să capete încredere în ei pentru a vorbi într-o situație de grup.

De asemenea, copiii trebuie îndrumați pentru a învăța să asculte atunci când vorbesc alți membrii ai grupului.

Este o bună pregătire pentru o conversație reală pentru dezvoltarea capacității de așteptare în schimbul de replici, depășindu-se astfel stadiul în care preșcolarii din grup vorbesc toți deodată.

Sfârșitul jocului nu înseamnă uitarea completă a conținutului său. Dimpotrivă, după joc, copiii trebuie ajutați să-și amintească ce au făcut și să-și consolideze cunoștințele. Se organizează o nouă discuție în grup, iar copii sunt întrebați ce au făcut și ce parte a jocului le-a plăcut cel mai mult. De asemenea, ei sunt întrebați ce ar dori să facă mai departe, de-a ce ar dori să se joace, fiind astfel obișnuiți cu o strategie de planificare, încurajați să gândească mai departe și să proiecteze acțiunile. Tot în final educatoarea poate valorifica exemplele pozitive și negative în care s-au respectat regulile, făcând aprecieri asupra vocabularului folosit de fiecare copil și a expresivității vorbirii, ocazie folosită și pentru corectarea unor deficiențe de comportament.

E util ca în joc să fie introduse rime, poezioare scurte, chiar cântecele. Copii vor fi implicați cerându-li-se să repete sunete, acțiuni, pantomime în cadrul jocului de rol respectiv.

Jocurile de rol se împart în jocuri cu subiecte din viața cotidiană și jocuri cu subiecte din povești și basme. Din punct de vedere formal aceste două tipuri de jocuri nu se deosebesc având aceeași structură și implicând tratarea subiectului pe roluri.  Ambele tipuri pot fi individuale, copilul interpretând rolul unui anumit personaj (de exemplu aviatorul, doctorul, educatoarea, constructorul respectiv Făt Frumos, Motanul Încălțat, Scufița Roșie), sau colective, preșcolarii transpunând aspecte din viața cotidiană sau scene din povești, basme, după o prealabilă distribuire între ei a rolurilor. Deosebirea dintre cele două tipuri de jocuri de rol constă în izvorul lor tematic. În timp ce jocurile cu subiecte din povești și basme au ca sursă tematică lumea mijlocită a poveștilor, basmelor, filmului, teatrului, celelalte se inspiră din viața de fiecare zi pe care copiii o intuiesc direct, nemijlocit. O altă deosebire constă în gradul și calitatea participării inventive a copiilor. În jocul cu subiecte din viața cotidiană, preșcolarii creează conținutul regulile precum și rolurile care decurg din el în timp ce în jocul cu subiecte din povești și basme ei reproduc un conținut dat, având o intervenție personală, de regulă numai în ceea ce privește interpretarea rolurilor asumate și modalitățile de înscenare a acestui conținut