Dezvoltarea motricităţii fine la vârsta preşcolară

Unul dintre aspectele tot mai des întâlnite la intrarea copiilor în grădiniţă îl reprezintă slaba dezvoltare a motricităţii fine: copiii nu ştiu să ţină lingura în mână, să ţină creionul corect, întâmpină dificultăţi la îmbrăcare sau încălţare, aspect care impune pregătirea copiilor pentru intrarea în grădiniță, prin realizarea unor exerciții, activități de dezvoltare a motricității fine.
Motricitatea fină este fundamentală în dezvoltarea abilităţilor copiilor, de aceea este important să stimulăm această dezvoltare a motricităţii fine – ea va fi prezentă de-a lungul întregului proces de educaţie şi formare, precum şi în viaţa de zi cu zi.

Dezvoltarea motricităţii fine a copiilor la vârsta preşcolarităţii mici este unul dintre cele mai importante aspecte ale dezvoltării globale a copiilor, fiind un proces complex ce necesită participarea mai multor arii corticale precum ariile senzoriale, ariile corticale motorii şi ariile corticale de asociaţie şi punând bazele coordonării funcţiilor neuro-muscolo-scheletice utilizate în realizarea tuturor mişcărilor precise.

Prin intermediul jocurilor, pregătim în primul rând degetele pentru activităţile zilnice ale vieţii ce au la bază detaliul – spre exemplu, încheiatul şi deschiatul nasturilor/fermoarelor, învârtirea spaghetelor pe furculiţă, legarea şireturilor, ţinerea şi manevrarea  lingurii, punerea aţei în ac, desenatul, scrisul, etc. În al doilea rând pentru faptul că dezvoltarea motricităţii fine este în legatură directă cu dezvoltarea vorbirii (a pronunţiei şi a limbajului) şi a gândirii.

În jurul vârstei de doi-trei ani, copiii explorează şi încearcă să realizeze ce se întâmplă în lumea din  jur, de aceea este foarte important să îi ajutăm să facă conexiuni şi să descopere noi relaţii. Aceasta este o perioadă a descoperirilor şi a explorării lumii înconjurătoare, a dezvoltării cognitive intense, a nivelului de cunoaştere şi înţelegere, a dezvoltării  psiho-motrice, etc.

Termenul de „psihomotricitate” este utilizat pentru a sublinia faptul că dezvoltarea motricităţii se află în strânsă legătură cu celelalte progrese în dezvoltarea intelectuală şi socioafectivă.
„Motricitatea fină cuprinde mișcări fine, care solicită mare precizie. Comportamentul motor fin se obiectivează în prinderea și manipularea obiectelor. Manipularea obiectelor este influențată de gradul de maturizare psihomotorie, de experiențele motrice trăite de copil și de caracteristicile de îndemânare“, ne spun specialiștii în domeniu.

Astfel, copiii care, la această vârstă sunt stimulaţi să-şi dezvolte motricitatea fină a mâinilor au parte de o dezvoltare mai rapidă a creierului. Cercetătorii au demonstrat faptul că un copil cu o motricitate fină bine dezvoltată are şi o gândire şi o imaginaţie bine dezvoltate, vorbeşte bine şi are o memorie mai bună. Totodată dezvoltarea motricității fine a copiilor ajută mai târziu la scriere, desenare, prinderea obiectelor, la îmbrăcare și dezbrăcare etc.  Concluziile psihologilor sunt de fapt simple adevăruri: cu cât copilul își folosește mai mult mușchii mici ai mâinii, cu atât va deveni mai îndemânatic.

De mare ajutor în dezvoltarea motricităţii fine a mâinilor copilului sunt  jucăriile şi obiectele din gospodărie, pe care de multe ori le considerăm banale şi cărora le putem găsi utilitate în acest scop. Casa şi cămara noastră e plină de “jucării”, care pot fi ”descoperite” de către copii. Făina de mălai, orezul, seminţele pot fi folosite cu ușurință în scopuri educative. O sită pentru scurs pastele, cereale, câteva paie de băut, sârme plușate sau beţişoare, cu puţină imaginaţie se pot transforma în adevărate jucării educative ce dezvoltă la fel de bine mușchii degetelor și coordonarea vizualo-motrică, ca multe jucării scumpe cumpărate din magazine.

Este important ca aceste exerciţii  să fie percepute de către copii ca pe o joacă, nicidecum ca pe o activitate obligatorie, pe care sunt nevoiți să o ducă la bun sfârșit. Atmosfera trebuie să fie una relaxată, tolerantă faţă de schimbările bruşte de interes sau oboseală ale copilului, toate acestea fiind specifice vârstei. Trebuie avut în vedere faptul că dezvoltarea motricității fine se întinde pe o perioadă lungă de timp, iar jocurile şi exerciţiile pentru dezvoltarea motricităţii fine necesită multă răbdare, atenţie şi perseverenţă.

Modul de organizare şi etapele activităţilor pentru dezvoltarea motricităţii fine

Încercaţi să nu realizaţi mai mult de o activitate/ joc într-o zi, deoarece repetarea contribuie la instalarea rapidă a plictiselii, iar insistenţa realizării acestora va atrage rapid refuzul copilului de a mai realiza activitatea.

Este important ca înainte de a începe aceste activităţi să realizaţi împreună cu copilul câteva exerciţii de încălzire a musculaturii mâinii: ne spălăm pe mânuţe, ştergem fiecare degeţel în parte, închidem-deschidem pumnii, cântăm la pian, etc.

Etapa I: Utilizarea degetelor pentru mutarea obiectelor (de dimensiuni mai mari) dintr-un recipient într-altul.

În această etapă,  copiii se vor folosi doar de degetele de la mânuţă (degetul mare şi cel arătător) pentru a muta materialele (pe rând, câte unul) dintr-un recipent  în altul. Înainte de fiecare exerciţiu, se realizează o demonstraţie: arătaţi copiilor cum anume trebuie să procedeze şi explicaţi în termeni cât mai simpli. Cei mici au tendinţa de a folosi pumişorii pentru a muta cât mai multe materialele în timp mai scurt. Fiţi atenţi şi corectaţi mişcările, explicaţi că scopul jocului este de a muta corect obiecte. Ca material se pot folosi diverse obiecte, jucării pe care le avem în casă: lego, cuburi de lemn, pompoane colorate, arahide, capace de la sticlele de plastic, bomboane ambalate etc.
Pentru a complica exerciţiul, folosiţi un recipient în care sunt amestecate două tipuri de materiale/obiecte şi cereţi copiilor să le sorteze şi să le aşeze în recipiente diferite.
Dacă cei mici sunt dornici  să continue, schimbaţi materialele şi repetaţi de câte ori îşi doresc.
Încercaţi să nu depăşiţi mai mult de 15 min o activitate, în funcţie de particularităţile de vârstă ale copilului, concentrarea atenţiei poate fi cuprinsă  între 5-10 minute.
Aceste tipuri de jocuri se vor repeta în fiecare zi, timp de o săptămână sau două, până când veţi observa că deprinderea este stăpânită corect, apoi se poate trece la următoarea etapă.

Etapa a II-a. Folosirea unei ustensile (cleşte, cârlige haine) pentru  mutarea obiectelor (de dimensiuni mai mari) dintr-un recipient într-altul.

Aceste jocuri se realizeză ca şi cele din prima etapă, singur diferenţă fiind că, în această etapă, nu vom folosi degetele, ci nişte cleşti/ cârlige pentru mutarea materialelor/obiectelor. Pentru început realizaţi câteva exerciţii în gol cu cleştele/cârligul , pentru a-şi obişnui mâinile cu acest tip de mişcare. Acesta este un exerciţiu care necesită multă rabdare, tocmai de aceea este nevoie de multă rabdare până când cei mici vor reuşi să stăpânească mecanismul coordonării vizuale şi motrice. Demonstraţi exerciţiul de câteva ori explicând fiecare acţiune: prinderea obiectului cu cleştele/ cârligul, transportarea acestuia spre recipientul gol ţinând cleştele apăsat, eliberarea presiunii asupra cleştelui/ cârligului şi lăsarea obiectului în recipientul gol.
Fiind un exerciţiu mai dificil, copiii vor avea nevoie de cuvinte de încurajare şi aprecieri pentru fiecare reuşită, cât de mică. Dacă cei mici nu reuşesc din primele încercări şi doresc să renunţe, lăsaţi-i şi reveniţi asupra acestui tip de exerciţii în alt moment al zilei sau chiar în altă zi.
Pentru început, puteţi folosi materiale moi, uşor de prins în cleşti, cum ar fi pompoane sau ghemotoace de hârtie creponată.
Odată stăpânită mişcarea, complicaţi  jocurile, încercând şi cu materiale cu textură mai dură, de exemplu arahide.
Pentru a face jocul mai distractiv, aşezaţi capacele de plastic într-un recipent cu apă şi puneţi copiii să “pescuiască” capacele cu ajutorul cleştelui.
Aceste exerciţii sunt grozave pentru antrenarea musculaturii fine, aşa că încurajaţi perseverenţa.
Ca şi la prima etapă, aceste  tipuri de jocuri se vor repeta în fiecare zi, timp de o săptămână sau două, până când veţi observa că deprinderea este stăpânită corect, apoi se poate trece la etapa a treia.

Etapa a III-a. Folosirea lingurii pentru mutarea  obiectelor (de dimensiuni mici) dintr-un recipient într-altul.

Activitatea se desfăşoară la fel ca şi la prima şi a doua etapă,  numai că, de data aceasta, copiii vor folosi  materiale mărunte şi lingură. Explicaţi şi demonstraţi acţiunea de câteva ori: cum se ţine corect lingura în mână, cum umplem lingura fără să atingem materialele cu mâna, cum transportăm şi cum vărsăm materialele în recipientele pregătite, fără să facem dezordine pe spaţiul de lucru. Ca materiale puteţi folosi zahăr, griș, făină de mălai şi tot felul de seminţe pe care le aveţi în casă: soia, linte, boabe de piper, orez etc.  Aceste exerciţii  este foarte utile, deoarece îi pregăteşte pe copii să înveţe să mănânce singuri.
Puteți complica jocul cerându-le să verse făina, semințele și grișul într-o sticlă, în straturi, realizând astfel o sticlă decorativă pe care să o păstrați.
Când  cei mici vor stăpâni toate aceste acţiuni motrice, putem trece la a patra etapă.

Etapa a IV-a. Folosirea paharului/ cănii pentru turnarea lichidelor dintr-un recipient într-altul.

Umplerea vaselor este o activitate mai uşoară pentru cel mic. În schimb, golirea lor presupune mai multă precizie şi este printre primele aptitudini mai grele de motricitate fină pe care le va dezvolta micuţul. Copilul are şansa să înveţe că un obiect intră şi iese dintr-altul şi că se pot susţine unul pe altul. Îl puteți ajuta să îşi dezvolte această abilitate prin diverse activităţi care presupun introducerea şi scoaterea lichidelor din vase.
În prima fază a activităţii se pune suc într-un vas larg pe care copilul va trebui să-l mute cu ajutorul căniţei cu toartă într-un recipient mai strâmt. Copilul va folosi ambele mâini pentru a putea ţine recipientul. Pentru complicarea jocului copilul va turna alternativ sucul din căniţă în pahar şi din pahar în căniţă. Acest lucru îl ajută la formarea controlului gesturilor.

Ajutaţi copilul dacă este nevoie. Puteţi, de exemplu, să-l ajutaţi să menţină echilibrul paharului în timp ce toarnă sucul. Descrieţi-i în cuvinte ceea ce face şi încurajaţi-l: „Bravo, acum ştii să torni sucul în căniţă!”.

Bibliografie:
Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului (2008). Curriculum pentru educația timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între naștere și 6/7 ani.
Albu, C. (2006). Psihomotricitate. Ed. Institutul European.
Barbu, Petruţ G. (2012). Copilul şi motricitatea. Ed. Nomina.
Epuran, M. (1994). Metodologia activităţilor corporale. Bucureşti: A.N.E.F.S.
Montessori, M. (1922). Metoda Pedagogiei Ştiinţifice aplicată în educaţia celor mici. București: Ed. Cartea românească.