Dificultățile de învățare specifice elevului remigrant

Copiii remigranți sunt acei copii care au trăit o perioadă într-o altă țară și au revenit în România. Deși în dicționarul românesc nu există cuvântul „remigrant”, fenomenul remigrației copiilor români este important, având efecte majore în viața acestora.  Schimbările pot avea consecințe neașteptate și uneori dăunătoare. Unii dintre copiii remigranți au trecut printr-o dublă schimbare. Au plecat în străinătate unde au încercat să se adapteze și să se integreze, apoi a urmat întoarcerea în România, readaptarea și reintegrarea. Aceștia întâmpină mari dificultăți în a se acomoda și a vorbi limba maternă. Unii nu au avut niciodată contact cu școala românească, fiind născuți în străinătate. Aceștia nu cunosc deloc sau aproape deloc limba română.

Din cauza acestor probleme de limbă, ei nu se pot descurca la nicio disciplină, nu înțeleg cerințele și textele lecțiilor. De multe ori, aceștia traduc întâi ce îi întreabă profesorul în limba vorbită în țara din care au venit și abia apoi răspund. Toate aceste lucruri se vor transfera în plan psihologic.

Efectele remigraţiei asupra copilului sunt numeroase. Copiii se confruntă cu probleme sau dificultăți de readaptare şi reintegrare socială și școlară. O parte dintre copiii care se întorc în România prezintă dificultăți emoţionale, comportamentale, de atenţie, de relaţionale sau comunicare. Toate acestea vor afecta dezvoltarea lor ulterioară.

Socializarea este foarte dificilă, deoarece nu înțeleg și nu se pot exprima. Aceşti copii au nevoie de o atenţie deosebită din partea familiei dar și asistență psihosocială şi sprijin specializat pentru readaptarea lor socială și școlară precum și menţinerea dezvoltării lor în limitele normalităţii. De acest sprijin de specialitate depind evoluţia ulterioară şi adaptarea copiilor la cerinţele sociale şi şcolare, inclusiv realizarea unor schimbări atitudinale şi comportamentale.

Pentru majoritatea copiilor remigranți, starea afectivă generală este una preponderent pozitivă. Dar există și copii pentru care readaptarea este asociată cu stări afective negative moderate sau accentuate cum ar fi rușine, tristețe, teamă, sentiment de abandon, furie.

Aceștia au încredere scăzută în forţele proprii, sunt temători și ezitanți în relaţiile cu adulţii, dar şi cu copiii, au un grad de anxietate mediu sau ridicat și un nivel de aspiraţie scăzut, inclusiv în ceea ce priveşte performanţa şcolară.

Readaptarea copiilor în România, după o perioadă de migraţie în străinătate, poate fi influențată de numeroși factori. Factorii de factură individuală sunt: obișnuința cu viața din străinătate, uitarea stilului de viață din România, lipsa încrederii în sine și a abilităţii de a cere ajutor, lipsa curajului și a capacităţii de a lua decizii singur. Dintre factorii de natură comunitară, pot fi amintiți: lipsa suportului din partea prietenilor, lipsa atenţiei din partea colegilor şi a profesorilor. Nu trebuie neglijați nici factorii de natură familială, cum ar fi: supraîncărcarea cu sarcini, sprijinul parental insuficient sau absenţa părinţilor.

Există copii care s-au reintegrat foarte bine, s-au adaptat uşor atât din punct de vedere şcolar, cât şi din punct de vedere afectiv sau social. Dar există și copii care au mari dificultăţi în ceea ce priveşte rezolvarea sarcinilor şcolare, în reintegrarea socială şi culturală. Aceștia au o atitudine rezervată în a recunoaşte existenţa dificultăţilor de reintegrare şi evită să discute despre ceea ce simt.

Majoritatea copiilor prezintă un nivel relativ ridicat al anxietăţii, evită dialogul, nu iniţiază discuţii şi se limitează la răspunsuri cât mai scurte şi mai puţin detaliate la întrebările adresate direct. Majoritatea evită contactul vizual şi prezintă diverse manifestări nonverbale asociate anxietăţii (îşi frământă mâinile, se joacă sistematic cu un pix sau creion, au mişcări repetate etc.). Din perspectiva adaptării şcolare, majoritatea copiilor întâmpină dificultăţi în realizarea sarcinilor şi obţin un randament şcolar scăzut prin raportare la potenţialul propriu.

Cu cât copilul a petrecut un număr mai mare de ani în străinătate cu atât dificultățile de învățare sunt mai mari. Aceste dificultățile de învățare sunt diferite în funcție de vârsta copilului remigrant. Unele apar din cauza scăderii nivelului de aspiraţie al copiilor, din scădere accentuată a standardelor pe care aceştia şi le autoimpun, în special în ceea ce priveşte randamentul şcolar. Atitudinea generală a acestor copii este de a se mulţumi cu promovarea şi de a nu îşi propune obţinerea unor performanţe şcolare mai ridicate sau raportate adecvat la potenţialul individual, considerând că standardelor şcolare din România sunt mai mari.

Cele mai mari dificultăți pe care le întâmpină elevii remigranți sunt cele lingvistice. Unii dintre ei nu cunosc și nu înțeleg limba română. Alții nu vorbesc corect limba română și nu se pot face înțeleși. Vocabularul lor este foarte limitat și cunosc doar cuvintele de bază, uzuale din limba română. Dar nu cunosc limba literară, limba care este folosită la studierea tuturor disciplinelor. Din această cauză le este foarte greu să rezolve sarcinile școlare, nu numai cele de limbă ci și cele specific altor discipline. Chiar dacă sunt foarte inteligenți și ar face față tuturor cerințelor școlare, faptul că nu cunosc foarte bine limbajul și nu reușesc să comunice cu cadrele didactice, îi face să se închidă în ei. Percep greu limba și vorbesc amestecat.

În ceea ce privește partea de limbă și de gramatică golurile acestor copii sunt imense. Nu cunosc noțiunile de morfologie, sintaxă, nu cunosc regulile de scriere în limba română, forma literelor de mână din alfabetul român. Nu cunosc expresii, termini specifici disciplinelor școlare. Dificultatea constă în înțelegerea și descifrarea textelor, a problemelor, a itemilor, a mesajelor scrise și orale.

De aceea este aproape imposibil ca un elev remigrant să recupereze materia și să fie la nivelul colegilor. Acest lucru i descurajează, îi face să se concentreze mai greu și să devină agitați.

Pentru reînmatricularea copilului în sistemul educaţional românesc, este necesară echivalarea studiilor. Mulți dintre copii sunt la acelaşi nivel de şcolarizare la care ar fi trebuit să fie dacă nu emigrau. Dar există și situații în care reîncadrarea școlară a copilului în sistemul de învățământ românesc se face cu una, două sau trei clase în urma traseului educaţional „normal” sau cu o clasă înaintea acestuia.

După echivalarea anilor de studiu din străinătate, tot greul este în sarcina cadrelor didactice care nu au nici un protocol oficial de la minister care să ofere soluții la problemele copiilor remigranți. Reușita școlară a acestor copii depinde de dorința profesorilor de a-i ajuta. Aceștia fac voluntar cursuri suplimentare și le acordă o atenție deosebită acestor elevi. Importantă este și implicarea părinților care le plătesc copiilor meditații.

Sistemul de învățământ din România nu este încă pregătit să integreze copiii remigranți și se dovedește neprimitor pentru aceștia. Majoritarea copiilor sunt hotărâți să se întoarcă la un moment dat acolo, în țările din care au venit, fiind familiarizați cu acel stil de viaţă şi nostalgici după acesta.

Bibliografie
Catalano H. (2014), Readjustment and Learning Difficulties Specific to the Remigrant Child, P. 158-163 www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1877042814048563
Catalano H. (2015), Socio-Educational Consequences of the Remigration Phenomen, P. 49-54
www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1877042815014159
Catalano H. (2016), Study on the of Teachers’ and Parents’ Perception on the Remigration Phenomenon, P. 79-84 www.europeanproceedings.com/files/data/article/49/1440/article_49_1440_pdf_100.pdf