Din nou despre bullying
Este profesor universitar, titular la Departamentul de Drept Privat și Știintele Educatiei din cadrul Universității Lucian Blaga din Sibiu. Are o experiență didactică de peste 30 de ani, din care 19 ani în învățământul preuniversitar, în calitate de profesor și apoi inspector școlar, urmată de un traseu profesional în cadrul Departamentului de pregătire a personalului didactic. Ultimii 15 ani au stat sub semnul realizării unei creșteri a calității pregătirii, atât a celei inițiale a viitoarelor cadre didactice, cât și a formării continue a acestora, prin cursuri postuniversitare și programe de masterat. În scopul aceleiași idei, a coordonat o serie de programe europene, sub umbrela Leonardo da Vinci și, ulterior, Erasmus+, a căror tematică a fost, de asemenea, circumscrisă ideii calității în educație.
Despre bullying se vorbește mult și la orice nivel de educație. Este o problema care preocupă deopotrivă părinți și profesori, psihologi și cercetători, asistenți sociali și factori educaționali.
Articolul își propune să atragă atenția asupra problemelor de bullying apărute în școli, din ce în ce mai frecvente, odată cu reluarea activităților didactice față-n față, și să pună la dispoziția profesorilor surse de de informare, prin care să poată să facă față situațiilor ivite. Sunt prezentate câteva exemple din studiile apărute în acest an cu privire la fenomenul de bullying și sunt făcute trimiteri la materialele care pot pregăti profesorii pentru gestionarea cu mai mult succes a acestor situații.
După doi ani de pandemie, în care am stat mai mult izolați, bullying-ul își arată din nou fața dură. Abia s-au reunit colectivele școlare și elevii deja se înfruntă, se confruntă, dar nu pe tărâmul ideilor, ci pe cel al hărțuirii fizice sau online , al palmelor și pumnilor.
Sigur, nu ne-am așteptat ca dacă elevii nu s-au întâlnit față-n față doi ani, să fi dispărut fenomenul. Dar este cert că nu ne-am așteptat ca el să apară atât de rapid, atât de violent și atât de des. Nu există zi în care în școlile noastre să nu apară cazuri grave de bullying. Nu bifăm o săptămână fără că astfel de vești să nu apară, indiferent de nivelul de vârstă al celor implicați.
Dar asta nu numai la noi, în Romania. O cercetare apărută în ianuarie 2022 realizată de Organizația caritabilă pentru tineret intitulată ”Ditch the Label” (Renunță la etichetă) a scos în evidență câteva idei noi despre bullying, pe care le-a lansat în discuția publică. Astfel:
- 54% dintre tinerii sub 24 de ani au fost supuși, la un moment dat, bullying-ului;
- 20% dintre persoanele chestionate au spus că au suferit adesea bullying verbal;
- 25% dintre tineri sunt îngrijorați de bullying-ul online;
- persoanele cu dizabilități fizice au, din păcate, mai multe șanse de a suferi bullying decât o persoană fără dizabilități fizice!
- excluziunea socială este o formă de agresiune. Asta înseamnă că, atunci când prietenii sau colegii, te lasă afară intenționat pentru a-ți răni sentimentele, te hărțuiesc indirect;
- mai mult de o treime dintre elevi dezvoltă anxietate socială și depresie ca rezultat direct al agresiunii;
- 25% dintre cei care au fost hărțuiți au avut gânduri sinucigașe;
- băieții sunt mai predispuși să agreseze decât fetele;
- este foarte probabil ca cei care agresează să fi trăit situații stresante și traumatice în ultima perioadă;
- 58% dintre agresorii zilnici, au experimentat moartea unei rude;
- bullying-ul nu este o identitate, este un comportament învățat;
- cel mai adesea copii se confruntă cu hărțuirea din cauza aspectului lor, urmate de hobby-uri și felul în care se îmbracă;
- 69% dintre copii au recunoscut că au făcut ceva abuziv unei alte persoane online;
- 62% dintre copii au fost hărțuiți de un coleg de clasă;
- persoanele care se identifică ca LGBT+ sunt mai predispuse să se confrunte cu bullying-ul;
- 26% dintre elevi au raportat că s-au confruntat cu hărțuirea cibernetică în ultimele 12 luni în anul 2019;
- 35% dintre oameni au trimis o captură de ecran a stării cuiva pentru a râde într-un grup de chat;
- aproape două treimi dintre respondenți au fost de acord că rețelele sociale nu fac suficient pentru a combate hărțuirea cibernetică;
- 44% dintre persoanele sub 25 de ani au spus că „viața reală” înseamnă „doar lucruri care se întâmplă offline”.
Sunt date care vorbesc despre o realitate extrem de îngrijorătoare, despre un mediu educațional în care elevii nu se simt în siguranță, cu consecințe directe asupra performanțelor lor școlare și chiar asupra siguranței vieții lor.
Spunea Dan Olewus în 2010 că „Școala ar trebui să fie un mediu educațional sigur și pozitiv” și desigur, suntem cu toții de acord, numai că acel condițional ”ar trebui” arată că mai sunt multe de făcut în acest sens.
Este foarte grav faptul că victimele agresiunii experimentează emoții negative, uneori cu consecințe care conduc la probleme de sănătate mintală, iar efectele agresiunii asupra victimelor sunt resimțite atât imediat, cât și, în viitor [3].
Suferința fizică, emoțională și socială îi poate însoți pe tot parcursul vieții. De aici consecința pierderii, de către victime, a interesului pentru lucrurile și activitățile de care s-au bucurat cândva. Pentru părinți există câteva semne precum durerile de cap, durerile de stomac, insomnia, crizele de plâns, refuzul de a mânca etc., care pot fi indicii ale unei posibile hărțuiri la care este supus copilul. Atunci când nici școala, nici familia nu văd și nu intervin la aceste semne, problemele victimei pot conduce la sinucidere.
Din acest motiv școala poartă o răspundere uriașă. Astăzi, din ce în ce mai mult li se cere profesorilor, să fie capabili să gestioneze astfel de situații, fără ca ei să aibă pregătirea necesară. Experiența lor de elevi sau tineri, care au fost supuși și ei în trecut, unor acțiuni de bullying, nu este suficientă pentru a le asigura instrumentele de lucru, pentru a face față cu succes unor astfel de provocări.
Din această nevoie a apărut proiectul Erasmus +”Art against Bullying”, proiect cu nr. 2019-1-PL01-KA201-065722, care s-a derulat între 1 octombrie 2019-31 martie 2022. Scopul lui a fost de a oferi profesorilor instrumente pentru pentru a-și consolida cunoștințele despre bullying-ul în școală, în afara școlii și în viața de după școală.
Prin acest proiect s-a urmărit să ofere o resursă practică necesară pentru profesori, furnizori de educație și ținte, dar și părinților, precum și altor factori interesați, pentru a aborda problema bullying-ului prin artă, care trebuie să sensibilizeze, să influențeze și să crească empatia principalilor actori, precum și a spectatorilor.
În acest scop, proiectul a condus la elaborarea unor materiale educaționale și de sprijin pentru profesori și alte grupuri implicate în prevenirea și combaterea agresiunii școlare folosind diferite forme de artă și metodologii creative de învățare. Mai concret, în primă direcție, s-a reușit elaborarea unui Manual despre bullying. Aici fenomenul bullying-ului este prezentat pe larg, cu explicitarea și exemplificarea termenilor, de natură să lămurească cititorul asupra diferențelor dintre aceștia, precum și să demonteze ideea potrivit căreia că bullying-ul este o parte normală a dezvoltării copilului, că prin bullying agresorul, dar și victima ”se fac mai bărbați”.
Un alt produs al proiectului l-a constituit dezvoltarea și pilotarea unei platforme de învățare cuprinzătoare pentru profesori (Cursuri de e-learning), prin care orice profesor poate să se formeze în sistem de self-learning și că capete competențele necesare pentru a face față unor astfel de situații.
Am considerat, de asemenea, că prin crearea unui spațiu pentru împărtășirea experiențelor de bullying pentru copii și tineri, acesta va deveni o sursă de multiplicare despre fenomen pentru un întreg grup de destinatari precum profesori, părinți, ONG-uri. De aceea, prin proiect au fost organizate o serie de activități și chiar competiții, prin care peste 500 de elevi din cele 6 țări au realizate materiale și comics-uri despre bullying, despre cum să gestioneze situațiile apărute, despre suferințele victimele, a observatorilor, și uneori chiar și ale agresorilor.
Una dintre cele mai productive metode s-a dovedit a fi folosirea dramatizărilor și aici, se poate aduce în discuție apelul la Teatrul oprimaților (după metoda lui Augusto Boal, brazilianul dramaturg care timp de peste 40 de ani i-a ajutat pe cei asupriți să deschidă dialogul dintre spectatori și actori, sa influențeze evoluția piesei si implicit să schimbe acțiunea). Dar și apelul la pictură sau modelare a fost de natură să aducă în lumină nefericirile elevilor, spaimele pe care le-au interiorizat, anxietățile pe care le-au dezvoltat.
Fiecare echipă din țările participante (Polonia, UK, Grecia, Spania, Romania și Bulgaria) s-a străduit să-i facă conștienți pe profesorii cu care s-a lucrat, despre importanța dezvoltării empatiei la copii, a sentimentului de compasiune, în final de a le dezvolta inteligența emoțională, care să-i facă conștienți de emoțiile proprii și în aceeași măsură, de emoțiile și durerile celorlalți.
Prin materialele realizate și care pot fi accesate liber, datorită licențelor Creative Commons, sperăm să stăvilim, fiecare, la nivelul nostru, acest flagel, care distruge și nu construiește, spre a face o lume mai bună, în care grija și atenția către celălalt să fie la cote maxime. Numai așa putem construi o lume pentru toți, numai așa putem lupta și stopa războaiele.
* * *
Mai multe despre proiect pot fi găsite pe pagina lui art-against-bullying.eu și pe pagina de facebook: facebook.com/Art.Against.Bullying.
Bibliografie
1. 21 Facts About Bullying That You Probably Never Knew
2. Owens, L., Shute, R., &. Slee, (2000) P Guess what I just heard! Indirect aggression among teenage girls in Australia. A.B. 26
3. Olweus, D. (1973b) Personality and Aggression. In: Cole, J.K. and Jensen, D.D., Eds., Nebrasca Symposium on Motivation, University of Nebrasca Press, Lincoln.
Cuvinte cheie: bullying, probleme emoționale, artă
Accesări: 386




Ministerul Educaţiei