Educaţia din şcoală şi familie

Ne-am pus cu toţii întrebarea, la un moment dat, ce înseamnă de fapt educaţia. Este o ştiinţă, un fapt sau doar o remarcă a unui comportament civilizat bazat pe însuşirea unor acţiuni împrumutate de la cei în vârstă de către tineri? Ei bine, este foarte important să conştientizăm că educaţia stă la baza tuturor proceselor care ne conduc către statutul de om civilizat, de fiinţă ce aparţine unei comunităţi, dezvoltându-ne totodată şi latura spirituală.

Educaţia ne însoţeşte pe tot parcursul vieţii. Pentru ca un individ să aibă şansa de a primi o educaţie normală şi corectă trebuie să crească într-o familie care să-i ofere modele demne de urmat, părinţi care să se implice în activitatea de la şcoală, să-l susţină şi să-l încurajeze pe copil.

Fără educaţie nu putem să ne integrăm în societatea actuală, care este într-o continuă schimbare. Nevoia de adaptare este atât de puternică încât ne împinge către toate mijloacele posibile prin care se poate produce educaţia, atât la nivel micro (familia, şcoala, biserica), cât şi la nivel macro (societatea).

Personalitatea fiecărui individ este dezvoltată de către educaţie, iar odată cu aceasta şi latura spirituală, dar şi psihologică. Alături de familie, şcoala joacă un rol foarte important în procesul educaţiei, dar şi a-l dezvoltării personalităţii.

Nu am fi ceea ce suntem astăzi dacă mediul în care am trăit şi ne-am dezvoltat de-a lungul vieţii, din copilărie şi până la maturitate, nu ar fi fost benefic, iar între componentele lui nu ar fi existat un echilibru care să ne definească personalitatea.

Există foarte mulţi furnizori de educaţie: şcoala, biserica, societatea, mass-media, familia. Educația există în toate domeniile vieții de zi cu zi, chiar şi printre oamenii cu care trăim și de la care avem ceva de învățat.

Rolul cel mai important în educația fiecărui individ, alături de școală îl are familia. Din această micro societate numită familie pornește tot: percepția asupra vieții, stilul de viață, credința, cât și moralitatea și conduita. Astfel, mediul în care copilul va crește se va răsfrânge în mod iminent asupra dezvoltării sale psihice.

Dacă ne gândim la câţi oameni trăiesc în ziua de astăzi în oraşe am putea să  credem că toţi au acces la acelaşi nivel de educaţie, însă acest lucru este fals. Nu toate informaţiile pe care le receptăm din mediul exterior ne dezvoltă pozitiv gândirea şi comportamentul. Suntem expuşi zilnic la sute de informaţii care au un anumit impact asupra noastră, dar nu totul ne este util.

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost însoţiţi de educaţie, importanţa acesteia sporind cu fiecare generaţie. Educaţia reprezintă fundamentul vieţii oricărui om cu ajutorul căreia s-au putut dezvolta percepţia despre lume, gândirea, stilul de viaţă, conservarea valorilor sociale, dar şi spirituale.

Unul dintre rolurile cele mai importante ale educaţiei este acela de a influența, transforma și dezvolta personalitatea indivizilor. Procesul aceste este influențat atât de factorii genetici, cât și de mediile educogene în care individul se află la un moment dat.

Etapele ce duc la dezvoltarea personalității umane reprezintă, din punctul meu de vedere, cele mai importante obiective din existența noastră, ca ființe inteligente, ce au transformat societatea actuală într-una educativă perfecționistă.

Primii educatori cu ajutorul cărora se realizează educaţia sunt părinţii. Importanţa acestei educaţii, ca şi cea a şcolii, se răsfrânge asupra tuturor laturilor personalităţii copilului, în funcţie de  particularităţile de vârstă, dar de cele individuale ale acestuia. Trebuinţele şi dorinţele copilului cresc pe măsură ce copilul se dezvoltă.

De când copilul începe şcoala şi până la finalizarea acesteia,  trebuie menţinută o relaţie strânsă cu părinţii în ceea ce priveşte dezvoltarea lui către viaţa de adult. Nu numai copilul, cât şi părinţii trec prin diferite etape care îi supun la felurite încercări de ordin psihic, de aceea este benefică antrenarea părinţilor în munca educativă a şcolii.

Şcoala are un rol major în formarea personalității oamenilor. Profesorul trebuie să cunoască bine condiţiile vieţii de familie unde trăieşte copilul. Acest lucru se realizează prin vizitarea familiei, pentru cunoaşterea condiţiilor de viaţă, activitatea şi odihna. Relaţia dintre părinţi şi copii, precum şi climatul familial, în general, reprezintă motive de îngrijorare în ceea ce priveşte dezvoltarea fizică şi psihică normală a copilului.

Școala nu îl poate învăța pe individ totul, iar educația nu se bazează numai pe școală, chiar dacă mulți o atribuie strict școlii. Acest lucru este o greşeală, părinţii având obligaţia de a se asigura că există condiţiile necesare pentru o educaţie pozitivă atât la şcoală, prin implicarea lor în activităţile elevilor, cât şi acasă, unde copilul se simte protejat şi unde anumite reţineri, pe care le are acesta la şcoală, dispar.

Putem observa, aşadar, că educaţia nu ţine numai de însuşirea unor norme sociale specifice traiului uman sau de un anume tip de comportament, ci îşi are originea în mediile de dezvoltare ale individului şi în percepţiile sale despre lume, deoarece acestea îl vor însoţi de-a lungul existenţei sale.