Educația în context nonformal

de 3 iulie 2012

Am absolvit, în 1999, Facultatea de Litere și Teologie, specializarea limba și literatura română - limba și literatura engleză, din cadrul Universității Ovidius, Constanța. Predau, de 12 ani, limba și literatura română, între 1999 și 2003 la Grup Școlar de Marină, iar din 2003 până în prezent la Colegiul Comercial Carol I, Constanța.
Sunt permanent preocupată de cultivarea creativității elevilor. Îmi doresc să îi transform în buni vorbitori, persuasivi, cu interes pentru lectură. În acest sens sens, îi antrenez în Clubul de debate al colegiului, organizez lectii în cabinetul AEL și îi implic în diferite proiecte: media, ecologice, de creație ș.a.
În prezent, sunt doctorand la Universitatea  Ovidius, Constanța având ca temă Deconstrucția în proza lui  Mircea Nedelciu, metodist al Inspectoratului Școlar Județean și formator al Casei Corpului Didactic.
COLEGIUL COMERCIAL CAROL I CONSTANTA ()

Ca orice profesor de limba și literatura română (… deoarece este doar prezentarea unei experiențe personale; se poate, însă, generaliza), centrat pe formarea de diferite competențe de comunicare, și nu numai, eram foarte preocupat de contextual educativ formal, clasa în care îmi desfașuram activitățile didactice. Am descoperit, în timp, mai ales în calitate de diriginte, că elevii reacționează diferit la puținele proiecte pe care le desfășuram. Dincolo de formal… există, totuși, ceva – sunt multe alte oportunități de formare care pun în evidență calități, abilități, aspecte ale personalității elevilor pe care în contextul formal nu le văzusem, nu le detectasem.

Elevii erau foarte interesați, preocupați, atenți, organizați în proiectele desfășurate în cadrul Cercului ecologic Floarea-soarelui (coordonat de doamna profesoară de geografie Codruța Culică), al Clubului de debate, al activităților de voluntariat legate de protectia mediului și de copii cu CES.

Am înțeles, în timp, că dincolo de formal… există, totuși, ceva. Ceva care pune în evidență calități, abilități, aspecte ale personalității elevilor pe care în contextul formal nu le văzusem, nu le detectasem. Acest ceva se numește EDUCAȚIE NONFORMALĂ. La fel de prețioasă ca educația formală, dar care se desfășoară într-un context diferit.

Am început să mă documentez asupra acestui tip de educație, să înțeleg contextul în care se desfășoară, care sunt metodele de lucru și activitățile specific, care sunt resursele pe care le am la dispoziție, ce actori participă, care sunt etapele acestui proces, care ar putea fi rezultatele și cum este recunoscută valoarea educativă a acestora.

Contextul în care se desfășoară activitățile de educație nonformală  poate fi ghidat de principii specifice, dar și prin politici (europene, naționale – LEN, de exemplu). Educația în context nonformal are:

  • activități bine planificate;
  • obiective specifice clare (deși  nu urmărește un anumit curriculum );
  • caracter experiețial, participativ, inovativ, interactiv;
  • rezultate cuatificabile;
  • metode active, creative, interactive;
  • nu conduce în mod automat la certificarea cunoștințelor și a competențelor dobândite.

Metode de lucru și activități:

  • jocuri;
  • flashmmob;
  • debrief;
  • writing theatre;
  • teatru playback;
  • teatru labirint/senzorial;
  • teatru de improvizație;
  • teatru forum;
  • team-building;
  • biblioteca vie;
  • training;
  • facilitare;
  • cafenea publică;
  • storytelling;
  • public speaking;
  • sceneta;
  • atelier/workshop;
  • vânătoare de comori;
  • origami;
  • open space technology;
  • animație socio-educativă;
  • proiecte;
  • debate;
  • animație stradală;
  • photovoice.

Resursele pe care le folosim în context nonformal sunt :

  • informaționale – metode, jocuri, ghiduri, materiale video, ș.a. ;
  • umane;
  • materiale.

Beneficiarii rezultatelor educației nonformale sunt:

  • studenți;
  • adulți;
  • tineri;
  • persoane private de libertate;
  • persoane cu dizabilități;
  • persoane dezavantajate;
  • copii;
  • șomeri;
  • minorități;
  • voluntari;
  • elevi;
  • angajați;
  • bătrâni.

Actorii implicați pot fi:

  • asociații și fundații;
  • organizații guvernamentale;
  • spitale;
  • palate ale copiilor;
  • consilii locale;
  • case de cultură;
  • CJRAE;
  • ISJ;
  • grupuri informale;
  • librării;
  • cinematografe;
  • primării;
  • muzee;
  • biblioteci;
  • DJT;
  • școli;
  • teatre.

Etapele procesului educativ nonformal sunt: organizarea, implementarea, monitorizarea și evaluarea.

Rezultatele obținute se pot concretiza în plan personal, prin formarea unor atitudini (optimism, toleranță, încredere), abilități (comunicare, colaborare) și cunoștințe (semantice, empirice, sociale), dar și la nivel comunitar, dezvoltând spiritul civic și angajabilitatea.

Recunoașterea acestora se poate face prin portofoliul personal, în educația celor implicați, dar și pe piața muncii.

Implicarea elevilor noștri în activități de educație nonformală are multiple avantaje. Psihologii consideră că elevii, care în timpul școlarității sunt implicați, de exemplu, în activități de voluntariat (dezvoltă abilitățile empatice, spiritul de echipă, comunicarea, adaptarea, toleranța) în cluburi de drama si de debate  (le permite o mai bună exprimare a sentimentelor și o mai bună înțelegere a celorlalți) au o mai bună inserție pe piața muncii, au o rată mică de abandon școlar, sunt extrovertiți, concurentiali, comunicativi, persuasivi, apreciați la locul de muncă, loiali, încrezători.

Iată doar câteva beneficii pe care elevii noștri le au în urma implicării lor in activități nonformale. Aceste competențe cu greu pot fi formate în mediul rigid al clasei. De aceea noi, educatorii, trebuie să descoperim valențele educației nonformale, trebuie să ne autoeducăm și să trecem dincolo de caracterul informativ al educației. Dacă vom face asta, descoperim acel ceva minunat, invocat la începutul articolului… EDUCAȚIA NONFORMALĂ.

Cuvinte cheie:
Accesări: 2.534