Educația online în perioada de criză – succes sau insucces școlar?

Trăim vremuri fără precedent, atât pe plan social, medical, economic, financiar, psihologic, spiritual, cât și educațional, cauzate de pandemia Coronavirus care a cuprins întregul mapamond. Toate aceste sectoare au fost afectate, iar primele măsuri care s-au impus încă de la început au vizat restricția privind educația în forma clasică, la școală, în colectivitate. Astfel că, elevii din întreaga țară au avut șansa sau neșansa unei altfel de educații, respectiv educația online. Vom vorbi despre metodele și abordarea din învățământul românesc de criză în comparație cu cea folosită la nivel internațional.

SRI International a întocmit pentru Departamentul Educaţiei al Statelor Unite un raport prin care au fost analizate o serie de studii comparative cu privire la educaţia online şi cea tradiţională, din sala de clasă, pentru perioada 1996-2008, ajungând la concluzia că, în medie, elevii care au învățat într-un mediu online au avut rezultate mai bune la teste decât cei care au beneficiat de instruire faţă-n faţă cu profesorul. Pentru perioada menţionată de 12 ani, au fost identificate în raport 99 de studii în care au fost realizate comparaţii cantitative între rezultatele educaţiei online şi cele ale educaţiei tradiţionale, la aceleași cursuri. Analiza realizată pentru Departamentul Educaţiei a arătat că, în medie, elevii care au urmat o parte sau toate cursurile online înregistrează la teste o rată de succes de 59%, în comparaţie cu rata medie de succes a elevilor din sala de clasă, care este de 50%. Aceasta este o diferenţă modestă, dar semnificativă din punct de vedere statistic și foarte relevantă din punct de vedere pedagogic. [1]

Această formă de educație nu este o metodă actuală, ci are istorie, încă de la dezvoltarea tehnologiei la nivel internațional. „Tehnologia va fi folosită pentru crearea unor noi feluri de comunităţi de învăţare ale elevilor”, a declarat profesorul de la Universitatea din Arizona, Philip R. Regier. „Oamenii au dreptate atunci când spun că prin educaţia online lucrurile nu se vor mai petrece în sala de clasă. Însă greşesc, cred eu, când presupun că prin aceasta învăţarea va deveni o activitate independentă, personală. Învăţarea trebuie să se petreacă într-o comunitate.”

Dacă până acum, elevii români au cunoscut comunitatea școlară colectivă, care presupunea îmbinarea învățării tradiționale cu învățarea pe baza tehnologiei, dar în cadrul colectivității școlare, în această vreme de criză, învățarea s-a limitat doar la învățarea online. Educația românească nu a fost pregătit pentru așa salt. A fost luată pe nepregătite. În condițiile date, a trebuit să facem față, profesori, elevi și părinți; a trebuit să ne adaptăm din mers. Asupra acestei metode de învățare s-au ridicat nenumărate controverse. „Semnificaţia esenţială a studiului ţine de faptul că demonstrează că educaţia online este în prezent nu doar mai bună în lipsă de altceva, ci tinde de fapt să fie mai bună decât instruirea convenţională”, a afirmat Barbara Means, coordonatorul studiului şi psiholog educaţional la SRI International [1].

Controversa de care vorbeam mai sus privește atitudinea elevilor, a profesorilor și a părinților. Prima categorie este cea mai afectată. De fapt, elevii claselor terminale, care au de susținut examene naționale și de Bacalaureat sunt cei  mai afectați, deoarece ei stau în suspans cu pregătirile, cu nesiguranța datei examenului, cu frica înghețării anului școlar, cu insuficiența pregătirilor, cu materia neterminată la clasă și cu atâte și atâtea temeri.

Cu toată că planează asupra lor frica imposibilității susținerii examenelor, în condițiile date, totuși sunt într-o stare de letargie, de lipsă de ambiție, de „duh de vacanță”, cu toate că ar trebui să fie cea mai intensă perioadă de pregătire pentru examene. Dacă în familie au frați, care sunt în diverse clase, și care își permit mai multă relaxare sau o atitudine de lipsă de responsabilitate, așa cum o aveau la școală, aceștia au o influență de stagnare în procesul pregătirii. Își permit să doarmă mai mult, seară de seară urmăresc câte un film sau desene animate (atitudine specifică vacanței), urmăresc mai mult informațiile de pe rețelele de socializare, nu trimit temele la timp, știind că nu au dreptul să fie notați. Această atitudine a fraților, încetinesc procesul de pregătire al celor care se pregătesc pentru examenele naționale și bacalaureat.

Elevii care nu au niciun examen se comportă cu detașare – resping, pe de o parte, această modalitate de învățare online, dar, pe de altă parte se bucură de o „vacanță bine-meritată”. Prima atitudine este cea de dispreț față de principiile învățării temeinice. Profesorii trimit teme extenuante, chiar lecții, nu doar fișe de consolidare a cunoștințelor, așa cum a cerut Ministerul. Sunt teme lungi, uneori imposibil de realizat. Profesorii nu estimează greutatea și complexitatea temelor. Doar încarcă pe platformă, dau termene și așteaptă răspunsurile elevilor. Nu se gândesc cât de multe teme poate avea un elev și, în majoritatea cazurilor, nu oferă feedback consistent. Elevii sunt puși să muncească de două ori mai mult în această perioadă decât în ar fi făcut-o în colectivitatea școlară, unde profesorul era sprijinul și dădea imboldul.

Profesorii mai programează  și meeting-uri cu clasa de elevi. Copiii sunt bombardați de atâtea solicitări, încât, într-o reacție de protecție, le ignoră și nu mai sunt dispuși să le facă, considerându-i pe profesori prea puțin empatici în această perioadă de criză. La întâlnirile clasei cu profesorii, elevii sunt plictisiți; unii simt nevoia să deranjeze ora; alții stau tolăniți în pat, ba chiar în pijamale. Nu au acea atitudine de respect pe care o impune sala de clasă și prezența profesorului. Elevii nu înțeleg conținuturile predate. Nu pot fi implicați toți la răspuns. Într-un cuvânt, din perspectiva elevilor, această metodă de educație online nu este eficientă deloc. Obișnuiți cu alte abordări, copiii simt nevoia să fie împreună, să învețe în același spațiu și să socializeze în mod real, față către față, cu colegii și cu profesorii.

Trebuie să se ia în calcul imposibilitatea tuturor elevilor de a deține echipamentele prin care să intre online cu profesorii. Din păcate, copiii de la țară, care nu dețin mijloace tehnologice, sunt defavorizați față de cei din oraș care au laptopuri, PC-uri, tablete.

Chiar dacă se dorește o extindere a programului de învățare online, totuși, eficiența acestei metode de educație este foarte scăzută pentru elevii cu rezultate slabe la învățătură [2].

Un alt aspect care ține de perspectiva elevului, este starea psihologică prin care trec copiii în această perioadă. Din păcate, mulți profesori nu reușesc să se transpună în situația copiilor, nu trăiesc empatic starea elevilor. Ei știu că trebuie să fie remunerați, fapt pentru care își fac datoria și îi încarcă cu teme. Copiii au gânduri negre, în aceste vremuri, și ar trebui consiliați, măcar o dată pe săptămână [3].

Mulți nu se exteriorizează și nu spun nici măcar părinților ceea ce gândesc. Auzind de atâta moarte în jur, probabil că gândesc și ei, din perspective lor: „Nu cumva și părinții mei s-ar putea îmbolnăvi și ar putea să moară?”. Majoritatea macină gândurile cele mai negre – o spun și din propria experiență de părinte.

Profesorii ar trebui să gândească empatic, să se pună în situația copiilor, să-i înțeleagă și să nu-i streseze cu prea multe teme, deoarece aceste lecții oricum se vor relua, după încheierea acestei situații. Dacă Ministerul a cerut profesorilor să păstreze legătura cu elevii doar cu scopul consolidării, ar trebui să fie mai maleabili și să se conformeze.

Din perspectiva profesorilor, situația este de asemenea nuanțată. Cadrele didactice nu au intrat într-o perioadă de vacanță, iar mulți sunt conștienți că materia nu poate fi parcursă doar dacă profesorul trimite lecția pe o platforma educațională prin care colaborează cu elevii. Utilizarea unei astfel de platforme are și avantaje, precum stocarea materialului educațional pentru clasă, comunicarea eficientă cu toți elevii, nu doar prin intermediul unui elev, pe grupuri precum Whatsapp sau Messenger, partiționarea platformei pe canale de clase, posibilitatea de meeting cu întreaga clasă.

Dezavantajele par a fi mai mari pentru profesori: nu au certitudinea însușirii cunoștințelor de către elevi, nu pot să fie evaluați toți elevii, nu li se pot verifica temele, nu poate fi eficientă comunicarea etc [2]. Starea de nemulțumire a profesorilor își are originea în propria lor conștiință. Simt că nu sunt la eficiența lor maximă, că nu își pot face datoria așa cum și-ar dori, că nu este eficientă această metodă. Metodele de predare online necesită o pregătire și formare prealabilă. Suntem nepregătiți, din această perspectivă.

Atitudinea părinților vis-à-vis de această metodă educativă online este cea mai diversă. Începând de la nepriceperea unora de a folosi tehnologia, intrând în panică și disperare, până la admirația acestora pentru ceea ce fac profesorii, părinții sunt nevoiți să alerge câteodată între doi sau trei copii, între deschiderea unei sesiuni video, descărcarea unor fișe, realizarea împreună a unor proiecte sau a unor teme. Au ajuns să fie mai epuizați decât copiii, din cauza solicitărilor din această perioadă.

Concluzionând, dacă în alte țări au dezvoltat programe consistente, viabile, și au făcut cercetări prin care au demonstrat că educația cu mijloace și resurse digitale este mai eficientă, luând măsuri pentru ameliorarea ei constantă, experiența de la noi din țară nu e suficient pregătită și coordonată pentru a avea multe beneficii, ci, din contră, se pare că eșecul școlar își va pune amprenta pe învățământul românesc în acest an școlar.

Referințe:

[1] Lohr, Steve (trad. Claudia Butaru). (2009). Educația online întrece educația din sala de clasa, conform unui studiu. În: Elearning.România. Online: elearning.ro/educatia-online-intrece-educatia-din-sala-de-clasa-conform-unui-studiu

[2] Istrate, Olimpius (2020). Școala de acasă – o provocare nouă pentru elevi și o oportunitate pentru profesorii noștri. Online: eduvox.ro/scoala-de-acasa-o-provocare-noua-pentru-elevi-si-o-oportunitate-pentru-profesorii-nostri/

[3] Teodorescu, Gabriel (2020). Se mai interesează cineva de elevii și profesorii aflați în criză emoțională, cognitivă, comportamentală din cauza situației actuale? În: iTeach: Experiențe didactice. Online: iteach.ro/experientedidactice/elevii-si-profesorii-in-criza-emotionala-cognitiva-comportamentala