Educația privind consumul de droguri

Într-o lume ideală, ne dorim ca tinerii să nu consume droguri, însă în lumea reală ne confruntăm cu tragedii cauzate de consumul de droguri. Educația are rolul de a atenua riscurile reale ale consumului de droguri. Copiii și adolescenții sunt vulnerabili și trebuie să dobândească cunoștințele și abilitățile necesare pentru a lua decizii inteligente cu privire la consumul de substanțe periculoase organismului uman.

În multe părți ale lumii, abuzul de droguri este pe cale de a deveni una dintre problemele majore cu care se confruntă societatea de astăzi. Un prim pas în rezolvarea acestei probleme este educația eficientă prin strategii de prevenire destinate persoanelor de vârstă școlară. Este nevoie de campanii mass-media ca inițiative întreprinse de autoritățile naționale pentru comunicare de informații despre sănătate sau riscuri de îmbolnăvire și emisiuni educative care să-i convingă pe oameni să adopte modificări de comportament benefice propriei persoane. Campanii mass media pentru prevenirea consumului ilicit de droguri sunt foarte frecvente în întreaga lume, dar doar câteva campanii au fost evaluate în mod formal (Wammes, 2007). Mai mult decât atât, cele mai multe dintre aceste evaluări (Rossi, 2003) au evaluat doar procesul (în termeni de înțelegere, de retenție și de recurs a mesajelor) și foarte puține au evaluat rezultatele (în termeni de comportamente de consum), găsind de multe ori efecte slabe sau contraproductive. Bühler și Kröger (Bühler 2006) recomandă utilizarea de campanii mass-media doar ca măsuri de sprijin și nu ca o unică strategie, în timp ce Hawks 2002, concluzionează că „utilizarea mass-media, în special în prezența altor influențe compensatorii, nu a fost dovedită a fi o modalitate eficientă de reducere a diferitelor tipuri de substanțe psihoactive. S-a constatat însă că a fost utilă pentru a ridica nivelul de informare și a sprijini inițiative politice”.

Cele mai multe programe de educație de droguri din trecut au încercat să descurajeze tinerii de la consumul de droguri. Aceasta se numește prevenirea primară (Cohen, 1996) și a fost încercată prin intermediul unor abordări diferite:

a. abordarea șoc prin discuții cu foști toxicomani, programe și campanii care se concentrează pe ororile consumului de droguri;
b. abordarea prin oferirea de informații cu date concrete despre droguri (în special pericolele);
c. abordarea bazată pe atitudini/valori, prin care se încearcă să se promoveze un „stil de viață fără droguri”, „responsabilitate personală”, și „puternice convingeri morale”;
d. abordarea bazată abilități de refuz în care tinerii sunt văzuți ca o pradă ușoară și au nevoie de a-și dezvolta abilitățile de a „spune nu la droguri”;
e. abordarea bazată pe abilități de luare a deciziilor, care presupune că tinerii nu dispun de competențele generale pentru a face alegeri raționale și că, dacă ar fi avut aceste abilități nu ar fi folosit droguri;
f. abordarea bazată pe alternative, prin care se încearcă să se înlocuiască dorința de a consuma droguri cu alte forme de risc (alpinism sau alte sporturi extreme);
g. abordarea bazată pe stima de sine, în cazul în care accentul se pune pe individ, se presupune că tinerii au nevoie de o mare stimă de sine pentru a nu se va folosi de droguri.

Părinții, profesorii și politicienii cred că educația de droguri va descuraja tinerii să consume droguri. Cu toate acestea, evaluările tuturor tipurilor de programe educaționale privind consumul de droguri, arată că educația de droguri nu împiedică tinerii să consume droguri (Cohen, 1996). Ca urmare, este nevoie de educație și nu de propagandă, adică strategiile educaționale privind drogurile trebuie schimbate. După Cohen, educația trebuie să se bazeze pe cele trei obiective educaționale generale care stau la baza predării altor discipline:

1.  să sporească cunoașterea și înțelegerea despre droguri, consumul de droguri și problemele tinerilor legate de droguri;
2.  să exploreze o gamă largă de opinii și atitudini față de consumul de droguri și să permită tinerilor să își formeze propriile lor opinii, în cunoștință de cauză;
3. să dezvolte abilități legate de consumul de droguri și să permită tinerilor să ia propriile decizii, în cunoștință de cauză.

Cele mai multe programe educaționale referitoare la droguri nu se bazează pe principiile educaționale care stau la baza predării altor discipline. Programele de prevenire primară au tendința de cenzurare a informațiilor, oferind o viziune îngustă a consumului de droguri și spunând tinerilor ce ar trebui să gândească și să facă. Acest lucru este propagandă, nu educație și desigur că rezultatele nu sunt cele așteptate. În acest caz, programele de prevenire primară pot provoca daune și pot exacerba problemele legate de droguri în rândul tinerilor. În ceea ce privește sănătatea și obiectivele comportamentale, evaluări ale programelor de educație de droguri indică faptul că scopul principal ar trebui să fie reducerea efectelor nocive ale drogurilor, mai degrabă decât prevenirea consumului de droguri în sine.

Multe persoane și organizații (ofițeri de poliție, foști dependenți de droguri, companii de teatru etc.) doresc să se implice și să vorbească tinerilor din școli despre droguri. În opinia lui Cohen, educația despre consumul de droguri trebuie să fie realizată de către profesori deoarece orice intervenție din afară tinde să inducă impresii greșite elevilor.

Astfel, furnizarea de informații concrete despre pericolele de droguri ar trebui să prevină sau să reducă abuzul prin crearea de atitudini negative față de consumul de droguri. Din cercetări recente (Ferri și colegii săi, 2013) s-a dovedit că campaniile mass-media nu au avut nici un efect semnificativ asupra intențiilor de a nu utiliza sau de reducere a consumului de droguri. În opinia mea, acest rezultat este datorat strategiilor acestor campanii mass media.

Modificări ale mediului social școlar care cresc participarea elevilor, pentru a îmbunătăți relațiile și pentru a promova un etos școlar pozitiv pot fi asociate cu utilizarea redusă de droguri. Lipsa de angajare și relațiile încordate dintre profesori și elevi pot fi asociate cu consumul de droguri și alte comportamente riscante pentru sănătate și educație.

Intervențiile de a promova un etos școlar pozitiv și de a reduce nemulțumirea elevului pot fi o completare eficientă a inițiativelor de prevenire a consumului de droguri, în special intervențiile la nivelul unităților de învățământ, care vizează tinerii când aceștia intră la liceu. Este nevoie de o analiză atentă și o revizuire a politicilor și practicilor educaționale care afectează etosul și incluziunea școlară care să implice cadrele didactice în procesul de predare prin utilizarea de strategii interactive și dezvoltarea de relații mai bune cu elevii precum și implicarea acestora în activități extrașcolare în care elevii să fie supravegheați de adulți.

1. Rossi P.H., Freeman H.E., Evaluation: A Systematic Approach, 7th Edition, Newbury Park: Sage Publications, Inc, 2003.
2. Wammes A., Van Leeuwen, Lokman S.,  Evaluatierapport DVP-Campagne 2006 ‘Je bent niet gek als jeniet blowt’, Utrecht: Trimbos Institute, 2007.
3. Bühler A, Kröger C., Expertise zur Prävention des Substanzmissbrauchs (Forschung und Praxis der Gesundheitsförderung Band 29, Köln: Bundeszentralefür gesundheitliche Aufklärung BZgA, 2006.
4. Hawks D. A, Selected Review of What Works in the Area of Preventio, World Health Organization, 2002.
5. Cohen, J., Drug education: Politics, propaganda and censorship, International Journal of Drug Policy, vol 7, no 3, 1996.
6. Ferri, M., Elias A., A. Bo, A. Gasparrini, and Faggiano F., Media Campaigns for the Prevention of Illicit Drug Use in Young People, Cochrane Database of Systematic Review Issue 6, 2013.