Facilitarea învățării prin ascultarea activă

de 27 august 2012

Am absolvit, în 1999, Facultatea de Litere și Teologie, specializarea limba și literatura română - limba și literatura engleză, din cadrul Universității Ovidius, Constanța. Predau, de 12 ani, limba și literatura română, între 1999 și 2003 la Grup Școlar de Marină, iar din 2003 până în prezent la Colegiul Comercial Carol I, Constanța.
Sunt permanent preocupată de cultivarea creativității elevilor. Îmi doresc să îi transform în buni vorbitori, persuasivi, cu interes pentru lectură. În acest sens sens, îi antrenez în Clubul de debate al colegiului, organizez lectii în cabinetul AEL și îi implic în diferite proiecte: media, ecologice, de creație ș.a.
În prezent, sunt doctorand la Universitatea  Ovidius, Constanța având ca temă Deconstrucția în proza lui  Mircea Nedelciu, metodist al Inspectoratului Școlar Județean și formator al Casei Corpului Didactic.
COLEGIUL COMERCIAL CAROL I CONSTANTA ()

Pentru a deveni activi ascultători, noi, profesorii, trebuie să ne asumăm un rol nou, acela de consilier, deoarece majoritatea este obișnuită să folosească morala, critica, evaluarea, fără să ofere soluții sau să conducă spre acestea.
Ascultarea activă este și un bun mijloc de facilitare a învățării deoarece a creat un climat în care elevii se simt liberi să se exprime, să gândească, să discute, să exploreze, să pună întrebări. Astfel, ascultarea activă poate părea risipă de timp, dar, de fapt, eficientizează timpul alocat predării și învățării, eliminând conflictele, neînțelegerile sau atitudinea negativă față de învățare.

Deși pare greu de acceptat atât pentru elevi, cât și pentru profesori (…mai cu seamă!), ascultarea activă este de mare ajutor, uneori chiar esențială, în relația profesor/ diriginte – elev. Dirigintele eficient este acela care are o mare abilitate de a asculta (INPUT). El știe (mai ales din experiență) că ”ascultatul este una dintre cele mai eficiente unelte- în acest fel, invită o persoană cu probleme să discute despre ce o deranjează; facilitează catharsisul și eliberează sentimentele și emoțiile; lasă mingea în terenul persoanei care suferă din cauza acelei probleme; ajută la explorarea unor sentimente mai profunde, de bază; îi transmite că vrei să fii de ajutor și comunică acceptarea față de acea persoană, așa cum este, cu toate problemele sale.” (Gordon & Burch, 2011, p.82)

În mod absolut paradoxal, mulți dintre profesori, părinți și elevi consideră că dirigintele/ consilierul are ca principală sarcină să spună ceva (OUTPUT) unui elev aflat în impas, de a vorbi cu el, de a-i da sfaturi, avertizări, soluții, de a-i pune întrebări. În realitate, soluția ar putea părea facilă: simplul fapt că suntem acolo, că ne-am făcut timp să ascultăm elevul, că  l-am făcut să se deschidă, să-și comunice problemele, nedumeririle vârstei, reprezintă un început excelent.

Mai mult decât atât, în timpul ascultării active putem folosi indicii verbale și nonverbale care să dea de înțeles că recepționăm mesajele (acestea sunt numite și răspunsuri de acceptare): datul din cap la modul afirmativ, aplecatul în față, încruntarea (indicii nonverbale) și indicii verbale precum Da, da, Aha, Înțeleg.

Ascultarea activă presupune mai multă interacțiune și mai multe dovezi că mesajul este înțelesde către adult în afara tăcerii (ascultarea pasivă), a răspunsurile de acceptare și a inițiatorilor conversației (Am văzut că ești cam agitat în ultima perioadă. Vrei să vorbim despre asta?).

Ascultarea activă este opusă ascultării pasive (tăcerea), implică interacționarea cu elevul și oferă acestuia feedback imediat. Astfel, dincolo de modul în care elevii își codează emoțiile, trebuie să vedem ce se află dincolo de… temerile legate de examene (anxietate), de relațiile cu colegii, părinții, profesorii (depreciere) ș.a.

Pentru o ascultare activă eficientă, profesorii trebuie să fie bine antrenați:

  • profesorul trebuie să aibă încredere în capacitatea elevilor de a–și rezolva singuri problemele; ascultarea activă nu face decât să faciliteze găsirea unei soluții;
  • profesorul trebuie să fie pregătit să accepte și alte păreri decât ale sale; elevii simt imediat dacă îi ascultăm pasiv și atunci eșuăm în a-i ajuta să-și rezolve problemele;
  • profesorul trebuie să vrea realmente să îi ajute pe elevii cu probleme și să-și facă timp pentru asta;
  • profesorul trebuie să-și păstreze identitatea, să nu se implice foarte mult în problemele elevilor, să nu fie afectat, astfel pot fi mereu obiectiv;
  • profesorul trebuie să păstreze confidențialitatea celor împărtășite de elevi.

Ascultarea activă este o metodă specifică și eficientă de a-i face pe elevi să (se) comunice, să-și externalizeze problemele unui profesor-sfătuitor, să caute soluții la acestea.

Pentru a deveni activi ascultători, noi, profesorii, trebuie să ne asumăm un rol nou, acela de consilier, deoarece majoritatea este obișnuită să folosească morala, critica, evaluarea, fără să ofere soluții sau să conducă spre acestea.

Ascultarea activă este și un bun mijloc de facilitare a învățării deoarece a creat un climat în care elevii se simt liberi să se exprime, să gândească, să discute, să exploreze, să pună întrebări. Astfel, ascultarea activă poate părea risipă de timp, dar –de fapt- eficientizează timpul alocat predării și învățării, eliminând conflictele, neînțelegerile sau atitudinea negativă față de învățare.

Așadar, ascultarea activă promovează o relație profesor – elev mult mai apropiată. Comunicarea eficientă a propriilor sentimente și centarea pe găsirea unei soluții (facilitată de profesor) crește încrederea și stima de sine a elevului. Acesta se va simți mai apropiat de profesor și, prin urmare, mult mai apropiat de procesul și de conținuturile învățării.

Bibliografie:
Gordon, Thomas & Noel Burch. Profesorul eficient: programul Gordon pentru îmbunătățirea relației cu elevii. Trad. Ioan Sava. București: Editura Trei, 2011.

Cuvinte cheie:
Accesări: 2.643