Forme de evaluare la clasa a XII-a

Procesul de evaluare la clasa a XII-a devine mai complex în sensul că are mai multe implicaţii: pe de o parte este vorba despre realizarea obiectivelor fundamentale ale evaluării, care presupun măsurarea obiectivă a cunoştinţelor elevului pentru a-i forma acestuia o imagine exactă a nivelului său de pregătire pentru bacalaureat, iar pe de altă parte evaluarea produce şi familiarizarea elevilor cu structura subiectelor de examen, în cazul în care se urmăreşte acest lucru. Având în vedere aceste aspecte, mi-am propus în acest articol să ofer un exemplu care a fost testat în activitatea la clasă.

Evaluarea procesului de învăţare identifică în ce măsură au fost atinse obiectivele, realizând astfel feed-back-ul cu punctul de plecare al acestui proces. Din punctul de vedere al profesorului, diferitele forme de evaluare au rolul de a-i confirma acestuia progresul real făcut de elevi şi nivelul la care se află la un moment dat în învăţare. În acest sens, profesorul are la dispoziţie o bibliografie bogată, care semnalează necesitatea unor evaluări gobale, care să dubleze evaluarea performanţelor punctuale, notând procesul pe care l-au parcurs elevii într-o lungă perioadă de timp. Mai mult decât atât, evaluarea globală tinde să domine notarea elevilor şi să înlocuiască notarea punctuală. Din punctul de vedere al elevilor, evaluarea confirmă munca depusă şi rezultatele obţinute au rol puternic în motivarea elevilor. Ei pot să-şi urmărescă propria traiectorie şi să constate evoluţia sau involuţia în plan educaţional prin rezultatele obţinute.

Totuşi, în cazul elevilor claselor a XII-a apar noi coordonate ale evaluării, proces care este asociat  şi de către profesori, şi de către elevi, cu valenţe noi. Clasa a XII-a, alături de clasa a XIII-a, unde este cazul, ilustrează ciclul de specializare, al cărui obiectiv vizează pregătirea elevilor pentru integrarea în învăţământul postliceal, universitar sau pe piaţa muncii.
Din acest punct de vedere,  în clasa a XII-a se alocă un număr mare de ore aprofundării şi extinderii cunoştinţelor necesare promovării examenului de bacalaureat şi integrării sociale a elevului ca cetăţean activ.

Ca examen final, bacalaureatul testează cunoştinţele generale ale evevului, aşa zisa cultură generală. În contemporaneitate, bacalaureatul a devenit mai mult decât o formă de testare a cunoştinţelor, una de testare a deprinderilor, a aptitudinilor.

Limba şi literatura română, ca materie obligatorie pentru bacalaureat are o pondere foarte mare în nota finală a elevului, prin cele două probe care contribuie la aceasta: proba orală şi cea scrisă. Este bine ca elevii să conştientizeze importanţa acestui lucru şi să fie obişnuiţi să acorde un timp relativ mare studiului limbii şi literaturii române. Pornind de la acest aspect, formele de evaluare folosite pe parcursul clasei a XII-a vor fi variate şi vor urmări atât exprimarea in scris a elevului, cât şi cea orală a acestuia.

În ceea ce priveşte evaluarea orală a elevilor, eu recomand subiectele pentru proba orală vehiculate în anii trecuţi la examenele de bacalaureat, care îi vor pune pe elevi într-o situaţie asemănătoare cu cea de examen, fiind nevoit să reacţioneze prompt şi să-şi controleze exprimarea pentru a o adapta unor cerinţe exigente. Evaluarea de acest tip are consecinţe pozitive şi asupra emotivităţii elevilor, care vor învăţa să se controleze şi să gestionete benefic aceste emoţii într-o mai bună concentrare la subiect.

Pentru subiectul de tip I al probei orale, care este unul la prima vedere, există colecţii de texte care s-au folosit ca şi suport de către unele din comisiile de bacalaureat din anii trecuţi, texte pe care le folosesc în evaluarea orală la clasă, simulând proba de bacalaureat. La examenul propriu zis, elevii vor fi puşi în situaţii similare fiind nevoiţi să-şi adapteze răspunsul unor cerinţe asemănătoare, totuşi noi. Dintre textele folosite de mine la clasă precizez unele aparţinând diverselor stiluri funcţionale: ştiinţific, juridico-administrativ, beletristic, publicistic, epistolar şi oratoric, însoţite de cerinţe referitoare la recunoaşterea şi argumenatrea stilului funcţional căruia îi aparţine textul citat. Alte cerinţe se referă la identificarea mărcilor subiectivităţii, abordarea unor probleme de vocabular, transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă etc. De obicei ultima cerinţă cuprinde exprimarea propriei păreri a elevului în legătură cu o idee din textul citat. Astfel elevul este pus în situaţia unei exprimări libere şi se evaluează coerenţa şi calitatea argumentării sale.

Prin evaluarea scrisă, elevul începe să se acomodeze cu situaţia de examen, fiind pus în contexte asemănătoare celui de la bacalaureat. Mai mult decât atât, subiectele probelor scise din clasa a XII-a este bine să fie concepute asemănător cu cele de la examen, pentru ca elevul să-şi adapteze răspunsul şi discursul unor cerinţe anume, de tipul celor de bacalaureat.

În acest sens propun două forme de evaluare, ambele testate la clasele a XII-a. Este vorba despre o lucrare de control în patru variante, cu timp de rezolvare în două ore şi  teza semestrială, tot în patru variante, cu timp de rezolvare de trei ore. Lucrarea de control are trei subiecte, prin care am urmărit să evaluez doar o parte din materia pentru bacalaureat, anume simbolismul,  modernismul, tradiţionalismul, neomodernismul, ca şi curente literare reprezentative pentru poezie, drept pentru care am ales poezii la prima vedere pentru elevi, aparţinând poeţilor: G.Bacovia, T.Arghezi, L. Blaga şi N.Stănescu. Cerinţele de la subiectul I, ataşate textelor citate, vizează sensul denotativ/ conotativ al cuvintelor, polisemia, antonimia, sinonimia unor termeni, expresii şi locuţiuni care să conţină cuvinte date în cerinţă, corectarea unei fraze, care conţine un număr variabil de greşeli de orice tip. De la punctul patru am urmărit analiza textului dat, respectiv identificarea temelor şi motivelor, evidenţierea eului liric, sau a altor elemente de compoziţie, argumentarea apartenenţei poeziei la un curent literar şi comentarea unui fragment din poezie prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poetică şi mijloacele artistice. Cerinţele primului subiect sunt doar şapte din necesitatea încadrării în timpul redus de două ore. La fel , la ultimul subiect am formulat mai puţine cerinţe din aceeaşi cauză.

În cazul tezei, volumul materiei vizate este mai mare, incluzând toată materia pentru bacalaureat. Textele alese aparţin următorilor autori: M.Eminescu, I.Barbu, I.Pillat, astfel încât, cele două forme de evaluare, din punctul de vedere al primului subiect sunt proiectate să acopere aproape toţi poeţii din programă şi toate curentele literare.
Subiectul de tipul II este considerat de către elevi relativ simplu, fapt pentru care i se dă o mică importanţă. De aceea am introdus, în cele opt variante specifice celor două forme de evaluare, cerinţe diverse, de exeplu: curriculum vitae, text argumentativ, scrisoarea amicală, cerere şi proces verbal. Al treilea subiect vizează proza şi dramaturgia, astfel încât la lucrarea de control evaluează basmul cult, două tipuri de nuvelă, istorică şi fantastică şi romanul obiectiv, iar teza va evalua întreaga materie pentru bacalaureat, iar subiectele formulate se referă la nuvela psihologică, un roman de G.Călinescu, romanul modern subiectiv şi o dramă studiată.

Deci, alături de formele de evaluare orală practicate, cele de evaluare scrisă au rolul atât de a constata evoluţia elevului şi nivelul la care se află, cât şi de a-l pregăti din punct de vedere emoţional pentru examenul de maturitate în afţa căruia se află.