Glottocinema – învăţarea limbilor străine prin metode teatrale şi cinematografice

Articolul prezintă metoda Glottodrama de predare-învăţare a limbilor străine prin activităţi teatrale. Aceasta se întemeiază pe conceptul de motivaţie pentru învăţare şi vizează o importantă implicare personală şi emotivă, tipică oricărei reprezentaţii teatrale. Metoda Glottodrama este uşor de implementat în predarea tuturor limbilor europene la oricare nivel de învăţare şi în oricare context şcolar.

Orele abordate cu metoda Glottodrama se bazează pe conceptul de “clase-laborator” de artă dramatică într-o limbă străină, conduse de doi profesori – unul de limbă străină şi altul de artă dramatică. Programa cursurilor prevede punerea în scenă a unui text dramatic sau a unui scenariu extras din scenariul unui film cunoscut în limba străină studiată. Cu ajutorul profesorilor-regizori, textul este explorat de studenţii-actori în toate dimensiunile sale (lingvistică, culturală şi dramaturgică), iar reprezentaţia teatrală este nu doar nucleul fiecărei unităţi didactice, ci şi activitatea-obiectiv final a cursului.

Cele 10 principii pedagogice ale metodei Glottodrama sunt:

1.  Supremaţia personalităţii cursantului. A învăţa cu adevărat o limbă înseamnă că întreaga personalitate a cursantului se transferă, nu doar o parte, în cea de a doua limbă. Timpii şi modalităţile acestui proces sunt subiectivi şi individuali. Aceasta înseamnă că unui grup-clasă nu îi poate fi propus un singur parcurs, fără a respecta aceste diferenţe şi varietăţi individuale. Eficienţa intervenţiei educaţionale constă în îmbunătăţirea competenţelor fiecăruia în funcţie de capacităţile şi nevoile sale.

2.  Predarea unei limbi străine este, prin natura sa, interdisciplinară. Cel puţin potrivit standardelor abordării comunicaţionale de orientare umanistă, predarea unei limbi străine, înţeleasă ca parcurs către competenţele comunicaţionale, este, prin natura sa, interdisciplinară. Aceasta datorită complexităţii semiotice a actului comunicaţional şi a implicitului complex de competenţe pe care ar trebui să le aibă profesorii pentru a manipula cu profesionalism pluralitatea codurilor de semne.

3.  Motorul motivaţiei este plăcerea de a “învăţa făcând”. O pedagogie lingvistică centrată pe cursant trebuie să fie bazată pe plăcerea operaţională de a învăţa. În lipsa recompensei psihologice reprezentate de atingerea scopurilor comunica-ţionale, nu există satisfacţie şi stimulent motivaţional.

4.  Glottodrama este un tip de proiect. Cursul bazat pe metode teatrale este un proiect (proiect textual) întemeiat pe sarcini, iar programa sa analitică (programa de sarcini) este cea mai bună cale către reprezentaţia comunicaţională.

5.  Principiul holistic: să învăţăm să comunicăm folosindu-ne de trup şi suflet. O limbă este învăţată mai bine dacă întreaga fiinţă, trup şi suflet, este implicată în activitatea didactică (Asher: Răspunsul fizic total ). Un principiu înrădăcinat foarte adânc şi în întreaga istorie a cursurilor de actorie (a se v. biomecanica lui Meyerhold).

6.  Prioritatea dimensiunii interculturale şi sociale. De la limbajul celorlalţi la al meu. Din punct de vedere intercultural, obiectivul învăţării unei limbi trebuie să fie schimbarea atitudinii subiective a cursantului faţă de limba străină. De la percepţia psihologică a limbii străine ca limbă a celorlalţi, instrument de comunicare al unei comunităţi străine, diferite de el, la percepţia celei de a doua limbi  ca limba mea, viitor instrument personal de comunicare în contextul unei comunităţi reale sau virtuale de vorbitori la care, prin intermediul limbajului, ia parte cursantul.

7. Primatul semanticii în pedagogia limbilor străine. Dacă subiectul în chestiune este limba, văzută ca instrument de comunicare, înţelegerea intensivă a textelor scrise în acea limbă (dimensiunea semantică şi pragmatică) este o prioritate în plus dacă o comparăm cu învăţarea extensivă a gramaticii şi a lexicului său (dimensiunea morfo-sintactică). În plus, atunci când atenţia cursantului este îndreptată către sens, forma este învăţată mai bine .

8.  Principiul pragmatic al comunicării: limbajul este o formă de acţiune destinată îndeplinirii obiectivelor. Din moment ce orice formă de comunicare este îndreptată către un obiectiv, învăţarea unei limbi nu poate fi limitată la structurile formale şi la funcţiile lor lingvistice, ci trebuie să ţintească spre cunoaşterea uzurilor pragmatice ale limbajului, adică spre competenţele de codificare şi decodificare a obiectivelor lingvistice şi spre supra-sensurile textului. Aceasta pentru că vorbitorul este condus de intenţie, care îi coordonează comportamentul lingvistic.

9.  Rolul hotărâtor al aspectelor paralingvistice. În comunicare, elementele paralingvistice au o relevanţă strategică şi determină – adesea în chip hotărâtor – nu doar eficienţa comunicării, ci mare parte din sensul acesteia, adică adecvarea la o finalitate.

10.  Actori profesionişti şi actori sociali. În pregătirea actorilor profesionişti, obiectivul este să joace un personaj diferit de sine în faţa unui public. În predarea limbilor străine bazată pe metode teatrale, scopul este o mai bună interpretare de sine în faţa publicului social. Acesta este specificul teatral al metodei Glottodrama.

Glottodrama: insegnare la lingua attraverso il teatro from Culturiana on Vimeo.

Video documentary on Glottodrama project-
English subtitled

Acest articol reprezintă diseminarea mobilităţii individuale de formare continuă Glottocinema, Roma, 18-29 martie 2013.