Hărțile conceptuale

Hărțile conceptuale (conceptual maps) sau hărțile cognitive (cognitive maps) sunt definite ca fiind oglinzi ale modului de gândire, simțire și înțelegere ale celui care le elaborează.
Articolul vorbește despre utilitatea hărților conceptuale în activitatea de predare-învățare-evaluare.

Hărțile conceptuale oglindesc rețelele cognitive și emoționale formate în cursul vieții cu privire la anumite noțiuni, (Siebert, 2001, p. 92), indicând nu doar cunoașterea, ci și non-cunoașterea, (Siebert, 2001, p. 172).

Hărțile conceptuale (introduse și descrise de J. Novak în 1977) reprezintă instrumente care permit cadrului didactic să evalueze relațiile stabilite între diverse concepte, informațiile internalizate în procesul învățării, modul construirii structurilor cognitive, asociind și integrând cunoștințe noi în experiențele cognitive anterioare. Integrată atât în activitățile de grup, cât și în cele individuale, harta cognitivă ia forma unei reprezentări grafice care permite „vizualizarea proceselor mentale a informațiilor legate de o problemă de conținut sau concept”, (Joița, 2007, p.22).

Există mai multe tipuri de hărți conceptuale, diferențiate prin modul de reprezentare a informațiilor:
a) Harta conceptuală lineară presupune prezentarea lineară a informațiilor;
b) Harta conceptuală „pânză de păianjen” plasează în centru conceptul sau tema centrală și de la acesta pleacă noțiunile secundare, marcate prin săgeți;
c) Harta conceptuală ierarhică implică relații de coordonare și subordonare între informații, în funcție de importanța și de relația dintre acestea;
d) Sistemul de artă conceptuală adaugă celorlalte tipuri de hărți inputs și outputs (intrări și ieșiri).

Indiferent de tipul hărții conceptuale, realizarea presupune o serie de pași care trebuie urmați. Primul pas este reprezentat de brainstorming, când sunt notate pe hârtie, într-o ordine aleatorie, fără ierarhizare, ideile, cuvintele, propozițiile ce au legătură cu subiectul care constituie nucleul hărții. Urmează faza de organizare, care presupune gruparea informațiilor notate în funcție de anumite criterii: relevanță, importanță, utilitate, grad de realizare etc. Așezarea în pagină, al treilea pas, este foarte important, deoarece atât persoana care a creat harta conceptuală, cât și o altă persoană care nu știe despre ce e vorba trebuie să înțeleagă ierarhizarea și legăturile dintre concepte.

Faza de legătură continuă faza anterioară prin fixarea relațiilor de legătură dintre elemente. Trebuie scos în evidență conceptul cheie și relațiile pe care le are în interiorul hărții conceptuale. Se folosesc săgețile unidirecționale sau bidirecționale, arce între concepte (în cazul în care unul dintre componentele finale se leagă direct de cuvântul cheie din susul paginii), după caz. Faza finală  a hărții conceptuale constă în a oferi o imagine de ansamblu și de a detalia aspectul acesteia. Se alege un titlu, folosindu-se caractere italic sau bold prin care să se evidențiezi anumite lucruri, se corectează eventualele greșeli.

Hărțile conceptuale sunt foarte importante pentru că antrenează o serie de funcții ale creierului și îl ajută pe copil să-și formeze o gândire logică, în orice disciplină sau domeniu. Ea presupune și operații de analiză, identificare a semnificației conceptelor (prin procedura de ierarhizare), comparații, clasificări și raționamente.

Folosită ca metodă de evaluare, harta cognitivă implică o serie de avantaje, printre care se numără: facilitarea evaluării structurilor cognitive, cu accent pe relațiile stabilite între concepte, idei etc., emiterea de aprecieri referitoare la eficiența stilului de învățare, evaluarea nivelului de realizare a obiectivelor cognitive propuse, evidențierea unor elemente de ordin afectiv, facilitarea memorării mai rapide şi mai eficiente a informației, dezvoltarea gândirii logice şi a abilităților de învățare, dezvoltarea unui mod de lucru ordonat şi construit cu imaginație şi simț artistic. Dezavantajul major al metodei îl reprezintă riscul crescut de subiectivitate în apreciere, în absența unor criterii de evaluare clare.

Hărțile conceptuale pot fi folosite pentru:

• a stimula generarea de idei, într-o fază de brainstorming;
• a proiecta o structură complexă;
• a comunica sau prezenta idei complexe;
• a explica modul în care cunoștințele noi se integrează în sistemul celor dobândite anterior;
• a analiza și evalua rezultatele;
• a ușura înțelegerea și a accesibiliza cunoașterea.

Cum se aplică aceste hărți conceptuale efectiv la clase? Se prezintă, pentru început, modul de realizare a hărților, apoi se realizează dirijat astfel de hărți, astfel încât elevii să vadă concret cum trebuie urmați pașii de realizare și cum se stabilesc relațiile dintre informații. Metoda este bine primită de către elevi, mai ales atunci când este folosită în grup. Ca avantaje, se pot remarca: concentrarea grupului asupra sarcinii de lucru, formarea spiritului de echipă și a coeziunii între membrii acesteia, iar rezultatele finale se obțin relativ repede, deoarece este o metodă sintetică, care nu este cronofagă.

Astfel de hărți cognitive se pot realiza și apelând la diferite aplicații online, dintre care amintesc Bubble.us sau Coggle, ușor de utilizat de către elevi, deoarece sunt extrem de intuitive. Bubble.us este un instrument digital care permite realizarea de hărți conceptuale colaborative online. Coggle este o aplicație de hărți free-mind mapping, care  ca și alte programe de cartografiere a minții, produce documente structurate ierarhic, ca un copac ramificat.

La disciplina limba și literatura română, hărțile conceptuale a un impact foarte mare în lecțiile recapitulative, fie că este vorba de aspecte care țin de limbă și comunicare, fie că se află în discuție literatura. Cu ajutorul acestei metode, se poate verifica, de exemplu, în ce măsură elevii: cunosc etapele acțiunii, identifică indicii spațio-temporali, stabilesc relațiile dintre personaje, identifică planurile narative, cunosc tema și problematica operei, identifică semnificațiile textului literar.

Bibliografie
Siebert,H., (2001). Pedagogie constructivă. Bilanț al dezbaterii constructive asupra practicii educative. Institutul european, Iași;
Joița, E. (coordonator) (2007) Formarea pedagogică a profesorului. Instrumente de învățare cognitiv-constructivistă. București, E.D.P., R.A
Revista Școala, Anul VII, nr.3-4/2004, I.S.J. Suceava
bubbl.us/
coggle.it/