În căutarea apetitului pentru lectură – prezentare a unui opțional de lectură pentru gimnaziu

Am ales axarea pe un singur scriitor în vederea unei înțelegeri aprofundate a operei sale, dar și cunoașterea vieții și activității acestuia. Întrucât lucarea de gradul I am susținut-o pe opera lui Ion Creangă, am decis să explorez în continuare acest filon, adaptând o parte din opera lui, dar și aspecte din viața lui Creangă pentru vârsta elevilor de gimnaziu. Aceștia și-au arătat încântarea față de metodele de abordare și față de fragmentele de text propuse, față de ineditul din viața și activitatea lui. Competențele generale, dar și valorile si atitudinile sunt identice cu cele întâlnite la alte opționale similare de lectură, dar cu un grad mai mare de generalitate, iar ceea ce este demn de reținut ar fi obiectivele operaționale pe care le găsim și ȋn programă.

Cotidianul ne obligă la un demers didactic atât de aglomerat, încât uneori trecem superficial peste valențele unui text literar clasic, urmărind programa  și pierzând din vedere conotațiile frumoase ale unor expresii, personaje model și mai ales învățămintele ce ni se transmit. În acest scop, am elaborat un optional simplu de lectură, axat pe un singur scriitor, opțional ce poate fi adaptat ulterior la alți scriitori, opțional ce urmărește descoperirea valențelor operei literare ale acelui scriitor.

Valoarea practică a opționalului este data de:

• recomandările pentru identificarea finalităților aplicării metodelor stimulative;
• re-gândirea sistemului de accesare a operei unui scriitor;
• posibilitatea aplicării acestui sistem de metode de stimulare a receptării operei lui Creangă în practica educațională școlară.

Am preferat ca în locul structurii cunoscute a opționalului să accentuez pe metodele si mijloacele de accesare a operei lui Creangă, pe tipurile de lectură, atât de necesare orei de literature, care să permită și altor colegi să le utilizeze în vederea prezentării elevilor unor activități inedite:

a) Prima lectură, cea de pătrundere în universul operei, permite contactul cu secvențe din opera lui Creangă, ce nu sunt atât de cunoscute elevilor, tocmai pentru a le oferi o nouă direcție de receptarea a acestuia, viziunea elevilor schimbându-se/ consolidându-se în funcție de fragment, de nivelul de cunoștințe ale elevilor, de etapele pregătitoare.

b) Lectura de familiarizare, de reluare a unui text citit demult, oferă profesorului un instrument complex de re-descoperire a operei lui Creangă.

c) Relectura textului, în vederea identificării cuvintelor necunoscute, se face pe bucăţele mici de text, pe un text care a fost deja citit (poate acasă sau poate ca lectură suplimentară) după pătrunderea în opera lui Creangă, pentru remarcarea termenilor specifici – regionalisme şi cuvinte populare – şi pentru explicarea lor.

d) Lectura fragmentară implică o pregătire minuţioasă a profesorului, dar contribuie la realizarea unei ore de literatură atractivă, căci se combină citate cu imagini. Astfel, profesorul trebuie să pregăteasca atent momentul, selectând citate ce au legătură cu fragmentele din manual, dar şi imagini-desene ale profesorului sau ale elevilor, imagini xeroxate, de coperte de cărţi din ediţii mai noi sau mai vechi, din ediţii diferite ale operei lui Creangă,cu diferite obiecte ce apar în acţiunile personajelor – şi în momentul realizării lecturii, de către el sau de o parte din elevii clasei, cealaltă parte a clasei selectând şi arătând imaginile corespunzătoare, ordonându-le. Se poate lucra cu fişele de citat ce se asamblează cu imaginile pe foi mari, la sfârşitul orei existând un rezultat concret, palpabil al activităţii din timpul orei de literatură, reconstituindu-se poveşti, povestiri şi chiar secvenţe din amintiri.

e) Lectura de impact se poate aplica la o clasă cu nivel de cunoştinţe mai ridicat sau cu un nivel de conştiinţa deja conturat, în vederea combinării unor citate semnificative pentru conţinutul operei, pentru extragerea unor noţiuni definitorii ale operei lui Creangă. Se extrag astfel informaţii despre contemporanii lui Creangă, despre tematica operei sale, despre terminologia utilizată, despre sentimentele ce se degajă din universul operei.

f) Lectura model, făcută de către profesor, are menirea de a sensibiliza elevii şi presupune o tehnică deosebită, pe care, trebuie să o recunoaştem, nu toţi profesorii de limba română o au.

g) Lectura la alegere/ selectivă a unor pasaje poate fi utilizată pentru a înţelege structura operei lui Creangă, elevii fiind familiarizaţi din clasele mici cu anumite aspecte (cele 4 capitole, poveşti; povestiri etc).

h) Lectura impusă/ dirijată, sub atenta coordonare a profesorului, care îşi va organiza ora de literatură foarte meticulos: întâi va impune lectura integrală a textului propus spre dezbatere, pentru familiarizarea cu conţinutul – de asemenea, se alege un citat amplu din “Amintiri…” sau una din poveşti, chiar şi nuvela “Moş Nechifor Coţcariul”.

i) Lectura expresivă, cu modulaţii ale vocii şi ale gesturilor, se face de către profesor sau –dacă exista posibilitatea – de către un actor profesionist.

j) Lectura cheie este utilizată când nivelul clasei o permite şi când se urmăreşte relevarea unor valenţe deosebite ale textului, semnificaţii şi sensuri ascunse, când se doreşte analiza stilistică şi a unor particularităţi ale textului, mesajele naratorului etc.

k) Lectura critică este modalitatea prin care se identifică mijloacele artistice, prin accentuarea unor termeni şi prin întrebări fulger. De asemenea se pot realiza exerciţii de vocabular, de analiza morfosintactică etc. şi mai ales se poate interpreta textul, frază cu frază, în vederea “dezlegării” tainelor.

l) Lectura problematizantă, pe lângă utilitatea la clasă, când se urmăreşte rând cu rând fragmentul din manual, cadrul didactic poate cere identificarea unor teme şi motive literare, a unor personaje-cheie (sau cu valoare simbolistică), a unor termeni cheie, pentru analiza stilistică şi comentarea operei. Acest tip de lectură vine în pregătirea unui alt tip şi anume:

m) Lectura comentată pas cu pas. Aici putem vorbi deja de moment de sinteză a informaţiilor, căci profesorul selectează câteva pasaje care sunt potrivite pentru o temă amplă: “Semnificaţia vârstei de aur a copilăriei”/ “Copilăria – momente memorabile”.

n) Lectura afectivă este aplicată ca o modalitate de personalizare a mesajelor literare, de identificare cu personajele literare, de sensibilizare a elevilor pentru re-apropierea de literatură.

o) Lectura de profunzime este aceea care determină înţelegerea fondului ideatic al textului. În cadrul operei “Amintiri din copilărie” este vorba despre dragostea faţă de vârsta copilăriei, detaliată în dragostea faţă de familie, faţă de satul natal, de oamenii vremurilor, de tradiţiile acelor timpuri.

p) Lectura anticipativă se îmbină foarte bine cu un moment de brainstorming, când se urmăreşte identificarea unor elemente de suprafaţă ale textului precum: identificarea autorului, a titlului (dacă se poate recunoaşte stilul), a temei fragmentului, a cuvintelor noi, a termenilor cheie, a mijloacelor artistice etc.

r) Lectura reflexivă este un mijloc de analiză literară, de interpretare a unui text fără a şti conţinutul sau, în cazul operei “Amintiri…”, fără a se relua conţinutul. De la un nivel de studiu la altul, şcolarul este pus în faţa unor fragmente al căror grad de dificultate este gradat: în clasele V-VI, datorită vârstei, sunt selectate fragmente ce surprind bucuria jocurilor copilăriei; în clasa a VII a şi a VIII-a deja vârsta adolescenţei permite selectarea unor texte puternic reflexive (portretul mamei – pagina de elogiere a acesteia din Manualul de clasa a VII-a, Editura All), care cer o minte analitică. Astfel, doar prin notarea pe tablă a titlului operei literare şi printr-o întrebare/ cerinţă de tipul: “Numiţi/ Exprimaţi primul lucru care vă vine în minte când citiţi acest titlu” – se creează un “boule de neige” care “colectează” o mulţime de opinii, mai copilăreşti sau mai mature, care conduc spre semnificaţiile operei. În completare se vine cu scurte fraze/ secvenţe care conţin termeni din titlu şi din nou clasa se antrenează prin diferite tehnici şi strategii de interpretare.

În concluzie, fiecare fragment, fiecare capitol sau povestire din opera lui Creangă (sau a oricărui alt scriitor iubit de elevi) oferă tot atâtea variante de înțelegere si analiză, la fel de multe cu numărul elevilor pe care îi antrenăm în actul literar. Ține strict de dorința și plăcerea profesorului de literatură română să transforme cititul în artă.