Integrarea copiilor din spectrul autist în învățământul preșcolar

Sintagma „cerinţe educative speciale” face referire la copiii cu deficienţe sau tulburări de învăţare, copiii din medii sociale şi defavorizate, copiii delincvenţi, copiii din grupuri etnice, copiii supradotaţi. Conceptul CES desemnează necesităţile educaţionale complementare obiectivelor generale ale educaţiei şcolare, necesităţi care solicită o şcolarizare adaptată particularităţilor individuale şi/sau caracteristicile unei deficienţe, precum şi o intervenţie specifică prin reabilitare corespunzătoare (Traian Vrăşmaş, 2001, p.27). Spectrul autismului se referă la severitatea simptomelor. Americanii au împărțit spectrul autismului în 3 nivele, în funcție de sprijinul social școlar, terapeutic de care au nevoie acești copii. La capătul înalt al spectrului, se află Sindromul Asperger, unde suportul necesar este minim și nu ne prea dăm seama că acei copii au o problemă deoarece copiii vorbesc normal, au un vocabular dezvoltat, funcționalitate mentală normală. La capătul opus se află copii cu simptomatologie severă, unde au nevoie de sprijin permanent, sindromul Karnner.

Autismul reprezintă o tulburare de dezvoltare caracterizată prin dificultăţi de comunicare şi interacţiune socială, precum şi prin comportamente repetitive. Este tulburarea centrală din cadrul unui întreg spectru de tulburări de dezvoltare, cunoscut sub numele de Spectrul Tulburărilor Autismului/ Autiste sau de tulburări pervazive de dezvoltare.

Cauzele autismului sunt prezentate sub forma cauzelor genetice și de mediu. Este o tulburare neurologică cu o componentă genetică, pot fi implicate dificultăţi pre-natale, peri-natale şi post-natale; Influențează sistemul nervos, cel central, dezvoltarea creierului, imunitatea, gastrointestinal, metabolismul. Simptomele identificate la copiii afectaţi au fost clasificate în trei domenii specifice:

1. Dificultăţi legate de comunicare: copii nonverbali, copii ce prezintă întârzieri în dezvoltarea limbajului, copii ecolalici.

2. Dificultăţi legate de socializare: deficite legate de comportamente sociale simple (contact vizual, zâmbet social la vârste mici, atenţie spre ceilalţi), deficite legate de implicarea în comunicarea cu ceilalţi (încercări reduse de a comunica), tendinţa de a se izola sau a rămâne implicat în activităţi solitare (se joacă de unul singur), se implică rar în interacţiunile cu ceilalţi, iniţiază foarte puţin interacţiunea socială, răspund puţin la interacţiunile celor din jur; dificultăți legate de activitatea copiilor.

3. Dificultăți legate de activitate: preocupare exagerată legată de anumite obiecte, focalizare exagerată pe anumite centre de interes, folosirea repetitivă a unor obiecte, discutarea repetitivă a unui subiect ce îl interesează, comportamente stereotipe sub forma implicării în rutine comportamentale repetitive, reluarea unor comportamente pentru a obţine stimulare senzorială de o anumită factură, deficite de motricitate fină, slabă coordonare, se loveşte repetat, se muşcă fără a prezenta durere, poate fi agresiv cu ceilalţi.

Integrarea copiilor cu TSA în învăţământul de masă este un drept al acestora ce nu poate fi ignorat, pentru acest lucru este necesar să adaptam stilul educaţional, sa ne perfecţionam în acest domeniu, sa ne informam cu privire la nevoile şi particularităţile copiilor cu autism, bineînțeles, este necesar un parteneriat foarte bine închegat, atât cu părinții copiilor afectați, cât și cu echipa de intervenție. Copilul cu autism trebuie să se simtă acceptat, să i se ofere posibilităţi de învăţare adaptate. Un rol important în integrarea copiilor cu autism îl au colegii. Noi, cadrele didactice, le putem explica colegilor faptul că fiecare dintre noi suntem diferiţi şi fiecare dintre noi avem nevoie de ajutor.

Sunt sigură ca fiecare dintre d-voastra a lucrat la clasa cu un copil cu CES, cu certificat de orientare sau nu, de asemenea, cunoaştem faptul că multe dintre noi, cadre didactice, întâmpinăm dificultăţi în integrarea copiilor cu CES, cauzele fiind multiple, şi anume: percepţiile eronate ale autismului, comportamentul diferit al acestora – am avut la clasa copil cu autism ce dorea să stea doar în șezut la centrul biblioteca, sau un alt copil, ce dorea sa identifice, sa exploreze orice material directionat captării atenției – bariera legată de comunicare sau interacţiune socială, ritmul diferit de învăţare, nu există suport din partea părinţilor sau a altor parteneri educaţionali. Implicarea cadrelor didactice şi a tuturor factorilor educaţionali în programul educaţional al unui copil autist poate conduce la obţinerea unor efecte pozitive.

Bibliografie
Mogonea, F., 2014, Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii, Editura Paralela 45, Pitești, p. 205-208;
Traian Vrășmaș, 2001, Învățământul integrat și/sau incluziv, Editura Aramis, București, p.27.

Webografie
www.slideserve.com/felcia/tulburarea-de-dezvoltare-de-tip-autist
www.revistadeautism.ro/02-04-2013-integrarea-copilului-cu-autism-in-gradinita/.com