Integrarea resurselor informatice în lecția de geografie

Ca în toate situaţiile de introducere a unui element pedagogic nou, care produce schimbări esenţiale în practica învăţământului, şi pătrunderea calculatorului în sprijinul optimizării predării-învăţării-evaluării a generat opinii contradictorii: fie că este văzut ca un remediu universal, care să-l înlocuiască total pe profesor, fie este întâmpinat cu rezervă, cu dezinteres, cu teamă sau refuz.
Integrarea resurselor informatice în lecţia de geografie poate fi realizată în toate etapele lecţiei, de la momentul aperceptiv, până la evaluare şi efectuarea temelor şi în toate tipurile de lecţii, rezultând variante strategice, în funcţie de stilul profesorului. În privinţa timpului acordat, resursele TIC pot fi utilizate în ponderi variate, de la rezolvarea unei sarcini (câteva minute) la utilizarea majorităţii timpului.

În raport cu problemele instruirii, resursele informatice pot fi eficient integrate în lecţia de geografie în mai multe situaţii:

• pentru vizualizarea informaţiilor, prin succesiunea imaginilor, afişarea de scheme, planuri, prin grafică interactivă, prezentarea de modele, imagini dinamice, asamblate sub formă de prezentări multimedia în Microsoft Power Point;
• ca tablă electronică, pentru derularea de imagini vizuale variate, simple sau în combinaţie: desene, diagrame, scheme, texte subliniate, scriere variată;
• pentru simularea unor procese geografice sau modele funcţionale (eroziunea solului, circuitul apei în natură, dinamica plăcilor tectonice, Sistemul Solar etc.);
• pentru efectuarea de exerciţii de instruire şi aplicare, de obicei sub forma unui chestionar, dintre care unele se pot prezenta sub formă de joc pentru a învăţa, de exemplu, localizarea unor state, unităţi de relief sau coordonatele geografice;
• pentru realizarea de prelucrări statistice şi/sau grafice – cum ar fi sortarea şi prelucrarea unor date meteorologice, hidrologice, demografice şi întocmirea unor reprezentări grafice adecvate: diagrame (histograme, climograme, etc.), cartograme, hidrograful nivelurilor şi debitelor, cheia limnimetrică, piramida vârstelor ş.a.;
• pentru realizarea de hărţi şi diverse prelucrări cartografice, prin folosirea unor programe speciale care propun fonduri de hartă (ce se pot completa), fişiere de date, tipuri de prelucrare a datelor, biblioteci de simboluri ce sunt foarte utile pentru învăţarea de către elevi a noţiunilor de cartografie;
• pentru analiza hărţilor electronice care intră în componenţa unui sistem informaţional geografic – SIG (GIS, în limba engleză), care permite caracterizarea complexă şi obiectivă a unor unităţi geografice;
• pentru analiza şi prelucrarea imaginilor satelitare şi obţinerea de informaţii geografice amănunţite asupra unor teritorii;
• pentru editarea de texte şi/sau de documente: atât de către profesor, pentru lecţie (texte, grafice, hărţi, întrebări), cât şi de către elevi, de exemplu în vederea unei expuneri orale, referat, proiect etc.

Cele două tipuri de învăţare – indusă (dar susţinută de resurse informatice) şi interactivă – pot coexista, fiecare cu anumite ponderi, având în vedere rezistenţa tradiţiei, cât şi anumitor calităţi pe care le are sistemul tradiţional, care este un factor de incitare a capacităţilor intelectuale – atât ca manifestare, cât şi ca dezvoltare.

Nu se pune problema înlocuirii profesorului cu calculatorul, ci doar se face apel la acesta pentru optimizarea procesului didactic în anumite secvenţe, în individualizarea instruirii. Rezultă necesitatea abordării unei atitudini raţionale, caracterizată prin utilizarea prudentă a calculatorului, conform criteriilor pedagogice şi metodice, introducerea resurselor informatice progresiv atât în lecţii cât şi în activitatea independentă. Toate elementele procesului de învăţământ antrenate în secvenţa proiectată trebuie avute în vedere atunci când facem instruire asistată de calculator: conţinut, nivelul elevilor, metode, mijloace, forme de organizare.

În esenţă, metoda instruirii asistată de calculator oferă accesul comod şi eficient la informaţiile şi cunoştinţele cele mai noi, este o metodă nouă şi eficientă de predare, învăţare şi evaluare a cunoştinţelor, instruire şi formare permanentă.

Prin apelul la această metodă, elevul poate deveni centrul de greutate al educației – nu se mai recurge la antica schema expunere-întrebare-răspuns, ci discutăm de răspunsuri de la care se construiesc întrebări. Elevul construieşte fenomenul, din răspunsuri, prin experienţă, experiment, simulare, modelare de fenomene, de procese. Pedagogia modernă, susținută într-o bună măsură de noile tehnologii, pune elevul în prim-plan. Şcoala o facem pentru elevi, nu pentru profesori.

Bibliografie:
[1] Ilinca, Nicolae, Didactica geografiei, Editura Corint, București.2000
[2] Ilinca, Nicolae, Mândruț, Octavian, Elemente de didactică aplicată a geografiei, CD Press, București.2006
[3] Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001
[4] Michaela Logofătu, Mihaela Garabet, Anca Voicu, Emilia Păuşan, „Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor în şcoala modernă”, Editura Credis, Bucureşti, 2003.