Învățarea prin experiență: De la „puțin pentru noi” la „All4Brad”

Articolul prezintă, într-o manieră originală, creativă, literară, un model original și practic de învățare, și anume învățarea prin experiență, precum și transferul acestui tip de învățare către mediul formal al școlii. Astfel, este prezentat contextul acestei metode, cadrul de desfășurare și formele principale de punere în practică: întâlnirile Impact și proiectele de Service Learning.

A fost odată ca-n povești – și mai există încă – un ținut fabulos și mioritic, numit Țara Zarandului. Situat la poalele Munților Apuseni, acest ținut ascunde bogății nenumărate, valori umane, istorie, aur ”fără număr”, dar și un mic orășel, care denumește simbolul vegetal al muntelui, și anume orașul Brad. Fugit parcă din fața civilizației, orașul freamătă de tradiție, de simplitate, de mistere aproape inimaginabile pentru cei ce vizitează locurile acestea. Printre locurile cele mai apreciate din acest oraș, se numără ”Castelul”, o clădire de basm, impunătoare, cu o arhitectură impresionantă, care poartă numele eroului nostru național, Avram Iancu, și prin încăperile căruia s-au perindat, de-a lungul a 150 de ani, nenumărați Feți-Frumoși și Ilene Cosânzene, ce au zburat ulterior spre alte ținuturi, au devenit oameni responsabili și au făcut cinste mărețului ”castel” – colegiu, din micul nostru oraș de munte.

De felul său foarte liniștit și cuminte, acum vreo 3 ani și jumătate, Castelul a început să freamăte, să se agite, să vrea mai mult, să vrea ceva nou, o schimbare majoră, în bine. Feții-Frumoși și Ilenele Cosânzene simțeau nevoia de altceva, știau că, sub praful istoriei, al rutinei și al monotoniei milenare, se ascunde CEVA. Ceva ce trebuia descoperit și scos la iveală. Ca paj al regatului, am recomandat tuturor mezinilor să doarmă liniștiți noaptea și le-am promis că vor visa schimbarea. A apărut în vis tuturor: era Zâna cea Bună a Educației. Avea un nume ciudat, cică se numea Fundația Noi-Orizonturi, un nume spectaculos, curios și rar pentru o zână de importanța ei. Ea ne-a sfătuit că, pentru a reuși schimbarea, trebuie să formăm, cât mai mulți paji, Feți-Frumoși și Ilene Cosânzene, un cerc al încrederii; o încredere în nevoia de schimbare și în dorința de a face ceva util și important pentru Castel și, mai ales, pentru toată comunitatea din jurul lui. Zis și făcut! La sfatul ei, ne-am adunat, cei mai vrednici, curajoși și energici curteni, și ne-am transformat peste noapte în „impacți”, o ligă socială care își propunea o nouă gnoză, cea bazată pe responsabilitate socială, spirit de voluntariat, cetățenie activă, antreprenoriat social și leadership, valori cu care eram gata să luptăm cu toți balaurii, zmeii și spânii care ne stăteau în cale. La început, am fost doi paji transformați în conducători și 35 de mezini transformați în eroi de basm. Știam că vom avea o călătorie grea, dar ne plăcea asta, eram pregătiți și eram UNICI, prin ceea ce făceam; eram gata să dăm ”Totul pentru Brad”/ ”ALL4 Brad”. Și așa a început…

Ca în orice poveste frumoasă, mezinii-eroi au fost supuși unor probe demne de capacitățile lor de lucru și de inovare. Au pornit inițial ușor și au acționat la nivelul Castelului, iar provocarea a fost una demnă de un Treasure Hunt. Și-au arătat vitejia și curajul, încercând să ajute ceilalți Feți-Frumoși și Ilene Cosânzene, în a le oferi un mediu de viață mai sănătos și mai curat. Au numit această încercare „O lume fără fum, o viață fără răsărit”, iar ea s-a concretizat în achiziționarea și montarea unor detectoare de fum, amplasate în toaletele Castelului.Toată lumea, de la mic la mare, de la paj la prinț, de la moașă la prințesă, ca să nu mai vorbesc de rege, a fost mulțumită de finalul acestei încercări, adică vreo 500 de suflete de la Castel. Chiar și unii zmei… Cu acest proiect, liga impacților a prins aripi, au vrut mai mult, au simțit că lucrurile se pot extinde, au crezut în steaua lor și au mers mai departe. ”Borcan Challenge” a fost o nouă încercare, un next level al ideii de a face ceva, de a ajuta și de a învăța. Au ieșit din sfera limitată a Castelului lor, au ieșit în lume, s-au extins. Dar au avut nevoie de o strategie mai elaborată, de unirea forțelor într-o echipă de viteji foarte puternică. Au realizat un spot al proiectului, au promovat dorința lor în mass-media, au făcut rost de elemente auxiliare și absolut necesare încercării, au strâns foarte multe borcane pline de bunătăți locale, s-au luptat și cu niște balauri care încercau să le distrugă borcanele și intențiile, au donat ceea ce au strâns unui număr de 20 familii nevoiașe din minunatul nostru oraș de munte. Le-a ieșit! Și au învățat multe din asta. Lucrurile au evoluat și mai mult. Impacții și-au activat o latură nefolosită încă foarte mult, talentul și creativitatea, au realizat obiecte de Crăciun și au purces la o minunată strângere de fonduri, în cadrul unui „Bal Caritabil”. Dovedind un excelent spirit antreprenorial, au folosit galbenii strânși pentru a cumpăra produse variate și a le oferi celor 50 de bătrânei drăguți, dintr-un ținut îndepărtat, oameni greu încercați de balaurii destinului, ale căror zâmbete s-au stins foarte mult timp după plecare mezinilor-eroi impacți.

Dar povestea încă nu s-a terminat. Ea continuă și astăzi. E vie și energică, asemenea eroilor ce o populează. Impacții au devenit celebri la Castel, dar și în comunitatea micului regat. Sunt apreciați și recunoscuți, iar sentimentul de fericire absolută se vede în tot ceea ce fac. Într-o noapte, un lider mezin-erou a invocat-o pe Zâna cea Bună a Educației care i-a spus că ceea ce au făcut ei până acum, toate încercările peste care au trecut, poartă un nume cu origini în vechea mitologie a Angliei, și anume Service Learning. I-a explicat ce înseamnă, de fapt, această învățare și l-a rugat să transmită și celorlalți despre ea. Toți am înțeles cât e de important să înveți și să ajuți, în același timp, să schimbi ceva în comunitatea minunată în care trăiești și să contribui și la formarea personalității proprii, prin asta. S-a dat mare sfoară în regat, cum că anumiți mezini ai Castelului schimbă lucruri, fac ceva pentru comunitate și, implicit, aceasta face ceva pentru ei: îi ajută să învețe prin experiență. Ca în orice poveste frumoasă, impacții-eroi au putut trece peste încercări doar cu ajutor important. Au realizat legături puternice cu persoane importante din regat, cu instituții importante, de la biserică, muzee, azil de bătrâni, până la Marele Rege Primar al regatului, care i-a apreciat, i-a încurajat și a facilitat accesul lor în zone aparent interzise mezinilor de la Castel.

Impacții au elaborat toată strategia de a trece cu bine peste obstacole, au planificat, au discutat, au derulat și au implementat ceea ce și-au propus, ca niște adevărați profesioniști. Vocea lor s-a auzit în comunitate, semn că ceva NOU se întâmplă la Castel, au învățat prin asta că lucrurile importante se fac, dacă depui efort, dacă îți faci vocea auzită și dacă ești dispus să înveți din propria experiență. Iar Impacții ”ALL4Brad” asta au făcut. Și părinții bravilor noștri eroi de poveste au reacționat pozitiv. I-am invitat la Castel, le-am explicat ce presupune implicarea copiilor lor în astfel de încercări, i-am asigurat că, oricât de fioroși ar fi monștri cu care trebuie să se lupte, copiii lor vor fi în siguranță, vor învăța din asta și vor învinge, indiferent de rezultat, pentru că sunt o echipă puternică ce a devenit deja un glas important în comunitatea minunatului nostru regat, Brad. În plus, am mai făcut un lucru foarte important: am reunit, în momente-cheie, liga impacților și am reflectat la ceea ce am făcut. După fiecare încercare, am analizat ce a fost bine și ce nu a mers, ce este de schimbat pe viitor și ce nu trebuie deloc să se schimbe, ce etape ale Service Learning au fost îndeplinite și ce nu, și mai ales, ce s-a învățat din tot ceea ce s-a făcut, ce valori, ce comportamente și aptitudini s-au dobândit. A fost esențial să reflectăm, deoarece reflecția face liga impacților mai puternică, mai stăpână pe strategiile sale, mai dornică să continue pe calea învățării prin serviciu în folosul regatului din care fac parte ei.

Iar efectele poveștii ”ALL4Brad” nu se termină aici. Eu, transformat din paj în conducător al ligii impacților, am extins metoda Service Learning și la nivelul formal al activităților mele obișnuite, celei de paj-profesor. Am introdus în orele cu mezinii de la Castel etape ale acestei metode, atât în învățare, cât și în evaluare, am propus atât la limba și literatura română, cât și la limba franceză, până nu demult balauri și dragoni cu care mezinii nu aveau nicio șansă de câștig, încercări și proiecte care respectă în totalitate legea nescrisă și scrisă a Service Learning, iar impactul a fost incredibil. Ei învață acum și la română și la franceză din propria experiență, rețin mai ușor, vin la școală cu mai mare drag, reflectează la tot ce fac și, ce e și mai important, au o relație absolut diferită cu pajul-profesor. E o relație de echipă, în care toată lumea e părtașă la un act educațional inovator și plăcut și în care fiecare învață de la celălalt, mezin de la paj, paj de la mezin. De asemenea, am fost foarte altruist și am dorit să fac cunoscută metoda și la alte Castele, din alte regate. Astfel că m-am dus în două regate vecine și am instruit alți paji-profesori pe drumul atât de util și esențial al învățării experiențiale. Iar efectul a fost cel scontat: curiozitate, dorință de implicare și de schimbare, precum și receptivitate la nou.

Ca în orice final de poveste, se restabilește echilibrul inițial al binelui. Momentan, toate încercările au fost doborâte, zmeii și balaurii s-au ascuns prin cotloanele întunecate ale pământului, de frica impacților-eroi, iar răsplata a fost pe măsură: „nuntirea” definitivă cu comunitatea din regat și primirea unei jumătăți din împărăție drept responsabilitate. Și promisiunea că mezinii-impacți-eroi vor fi gata oricând de o nouă aventură a cunoașterii și a învățării.

„Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea «All4Brad» așa…”