Joc şi dramatizare pe meleaguri irlandeze

Povestea mea începe aşa…
Cu ceva timp în urmă am pus la cale, împreună cu prietena mea Iulia, o plecare la unul dintre cele mai interesante cursuri de formare, dintre cele propuse de Comenius, într-una dintre cele mai frumoase oraşe din Europa. Am scris aplicaţiile, le-am depus şi URRRAAA!!! …am fost acceptate amândouă.
Cât ai bate din palme, timpul a zburat pe lângă noi si iată-ne în aeroportul Otopeni stăpânite de emoţii.

Am ajuns în Irlanda. Mirajul Dublinului şi-al oamenilor din toate colţurile lumii ne-a cuprins.
Intrăm în hotelul în care suntem cazate, lăsăm bagajele și ieșim să admirăm peisajul. E ceva mirific…flori, flori peste tot, oameni care te salută înainte de a te cunoaște, miros îmbietor de cornuri proaspete și cafea. Burnițează, dar asta face totul mai proaspăt.
Ne întoarcem la hotel ca să-i întâlnim pe cei 20 de profesori veniți din 6 ţări europene ca să participe la stagiul general de formare intitulat „Interacting in Dublin”, „Teaching and learninig using games and drama activites”. Avem să aflăm că sunt nişte oameni interesanţi, plăcuţi, prietenoşi, creativi, dezinhibaţi, sociabili.  A fost o seară minunată! Mă culc cu gândul la obiectivele pe care mi le-am stabilit când am plecat pe acest traseu: doresc să învăţ noi strategii de abordare a conţinuturilor din curriculum-ul naţional, să-mi extind repertoriul de jocuri didactice, care mă va ajuta la dezvoltarea abilităţilor de gândire ale elevilor mei, să învăţ să includ comunicarea nonverbală în abordarea unor conţinuturi de învăţare, pentru a-mi ajuta elevii să fie mai expresivi, să joace mai bine în piesele de teatru, doresc să-mi ghidez colegii spre cursuri de formare continuă prin Programul Sectorial Comenius, vreau să învăţ să fiu eu.

Dis-de-dimineață plecăm spre sala de curs. Este aproape, doar la căteva străzi distanță, dar …parcă mi-ar fi plăcut să fie mai departe. Ajungem în fața unei mărețe uși roșii, păzită de doi spiriduși verzi și de învingâtoarea Molly Malone. Trecem pragul și cât ai clipi începe cursul. Jocurile didactice și micile piese de teatru pe care le-am pus în scenă m-au metamorfozat din cursantul temător în aspirator, fluture, copac, elicopter, oglindă, regină, într-un om fără inhibiții, o persoană gata să se exprime în orice fel pentru a fi mai bine înțeleasă de cei din jur, o femeie mult mai sigură pe ea. Imediat mi-am dat seama că mă voi întoarce acasă cu un bagaj imens  de jocuri şi activităţi dramaturgice care vor contribui la dezvoltarea gândirii, creativității, competențelor de comunicare ale elevilor mei, dar şi la dezvoltarea mea. Eram din ce în ce mai încântatâ de prima mea ”poveste în mișcare”.
Zile treceau foarte repede. Orele de formare zubau și eu mă simțeam din ce în ce mai bogată. După-amiezile ni le petreceam prin “oraşul muzeu”. Muzee, catedrale, parcuri găsești la tot pasul. Am vizitat cel mai mare parc din Europa, Catedrala Sf. Patrick, Guinness Storehouse, Muzeul de Ceară, Gradina Amintirilor, Trinity College, Muzeul de Istorie şi am mai fi avut multe.  Seara ne întâlneam cu toții la masă, în diferite restaurante alese de către formatori.

Ziua de joi vine cu o nouă încântare. Aflăm că ne vom pue ținutele de gală și vom mergem la teatru. Supeeer! Spre seară plecăm spre ”Abby Theatre”, unde se prezintă piesa ”Translation”, de Brian Friel. Experiența a fost extraordinară. Actorii au ridicat sala în picioare. Am învățat foarte multe despe istoria Irlandei. Încă o reușită.

În ultima seară are loc înmânarea certificatelor și bineînțeles, așa cum fusesem obișnuiți, nu poate fi ceva monoton. Totul se desfășoară sub forma unui joc, într-un local cu specific irlandez. Lacrimile de fericire si de tristețe încep să apară pe câte un obraz. Sunt melancolică, dar mulțumită și fericită că am avut parte de așa o experiență.

Am ajuns acasă si am realizat că după această experientă s-au schimbat multe în viaţa mea profesională. Cursul reușise să-mi satisfacă toate așteptările, toate obiectivele pe care mi le propusesem când l-am ales și am aplicat pentru el. Activităţile didactice care au urmat acestuia s-au bazat pe mai multă cooperare, lucru în echipă, punerea în scenă a unor „piese de teatru” în fiecare oră de curs, în funcţie de fiecare conţinut predat-învăţat-evaluat, integrarea comunicării nonverbală în abordarea unor conţinuturi de învăţare.  Așa am început să dau  mai departe elevilor, colegilor, prietenilor, părinților ceea ce dobândisem.

În decembrie 2011 am ajutat-o pe colega mea să depună candidatura pentru o bursă Comenius. A reuşit! În perioada 7 – 14 iulie 2012  a urmat cursul “Interacting in Dublin”.

Povestea a continuat cu o altă reușită. În acestă vară am pus pe hârtie capitolele lucrării metodico-științifice pentru acordarea gradului didiactic I. Tema lucrării se pliază pe tema cursului. Între filele primei mele cărți, “Metode şi tehnici de dezvoltare a gândirii critice”, se regăsesc metodele însușite în ţări străine.

Şi-am mers mai departe. Am diseminat în ședințele cu părinții, consiliile profesorale, cercurile învățătorilor, în reviste de specialitate, la simpozioane. Utimele articole fiindu-mi publicate în lucrarea ”Proiectarea didactică și managementul european în spațiul românesc” – februarie 2013, în ”Revista Învățământului Preuniversitar” – septembrie 2013 și luna trecută în revista “iTeach: Experienţe didactice”.

Nu m-am oprit nici aici. Acum câteva luni formatorii au venit și în România. Au deschis un sediu în istoricul oraș Suceava. I-am invitat pe meleaguri dâmbovițene pentru a pune în scenă piese de teatru în limba engleză. Elevi din Pucioasa, Târgoviște, dar și din împrejurimi, i-au aplaudat minute în șir. Directorii şcolii au fost foarte încâtaţi de legăturile stabilite. Acum urmează să ne revedem în Cluj.

Viaţa mea personală este mai colorată. Sunt și mai jovială. Acelor oameni le-a păcut râsul meu molipsitor şi l-au valorificat în fiecare moment. M-am simţit importantă tot timpul.
V-am spus o parte dintr-o poveste de succes care“a colorat” vieţile elevilor şi colegilor mei, prietenilor şi a înveselit viaţa mea prin oportunităţile ei.
“Şi-am încălecat pe-o şa,
Şi v-am spus povestea aşa.”