Jocurile didactice și rolul lor în formarea și dezvoltarea preșcolarului

Prin joc și prin exercițiu, copilul de fapt își valorifică potențialul ludic, creativ, cognitiv și nu numai, copilul devine mult mai dotat, mai apt de a face lucruri, mai informat și, mai ales, mai capabil de interacțiune cu ceilalți coechipieri. La vârsta preșcolară, jocul didactic are o pondere foarte mare în rândul activităților desfășurate la grupă, pe toate domeniile de activitate și pe toate sectoarele deschise zi de zi, în grădiniță.

Jocul în ansamblu său, reprezintă o multitudine de acțiuni, vădite să ducă individul spre bună dispoziție, spre destindere și relaxare, dar și spre o dezvoltare cognitivă și emoțională a acestuia, iar după Edouard Claparède, jocul este văzut ca „cea mai bună introducere în arta de a munci”.

Grădinița este locul propice unde jocul didactic își găsește cea mai eficientă utilitate, iar noi educatorii trebuie să apelăm la imaginația noastră, pentru a selecta cele mai pragmatice jocuri didactice, mai plăcute de copii, care să aducă o dată cu ele: plăcere, deprindere, abilitate și eficiență. De aici putem deduce faptul că jocul este un mijloc de instruire și educare a copiilor, mai ales a celor mici, prin joc copilul își pune în mișcare tot  bagajul  psihic și intelectual, dorind mereu să rezolve sarcinile, să fie cel mai bun, să răspundă cel mai bine, de aceea jocul este considerat un element de bază în educarea copiilor, de joc depinzând o mulțime de aptitudini, abilități și deprinderi ale copilului mic.

Jocul didactic este atât mijloc de realizare a activității didactice, cât și metodă  didactică interactivă, folosită cu succes atât în activitățile de învățare-consolidare, dar și în cele de verificare a cunoștințelor preșcolarilor, pe o temă anume, au rolul de a forma și dezvolta personalitatea copilului.

Prin intermediul jocului didactic, copilul preșcolar face trecerea de la jocul oarecare, la jocul bine structurat, cu reguli, cu sarcini și pași siguri de realizat, care duc la o dezvoltare plenară a preșcolarului implicat în el. Prin intermediul jocului didactic, copilul preșcolar își dezvoltă gândirea logică, limbajul și comunicarea orală, atenția, memoria dar își dezvoltă și spiritul de echipă, de competiție, inter relaționare.

De aceea, putem afirma că jocul didactic este una dintre activitățile cele mai eficiente din grădiniță, pentru că odată propus un joc didactic, se impun reguli ale jocului, sarcini de rezolvat, elemente surpriză, joc de probă, care disciplinează copilul, disciplinează echipele.

Organizat și coordonat cu inteligență, jocul didactic produce schimbări deosebite în dezvoltarea copilului preșcolar, pe toate planurile. De fiecare dată când ne propunem să desfășurăm un joc didactic, avem în vedere dezvoltarea psihopedagogică a copilului preșcolar, de aceea vom ține cont de nivelul de vârstă pentru a selecta un joc adecvat, cu grad de complexitate mic la grupă mică, mediu la grupa mijlocie și cu complexitate mare la copiii de grupă mare. Așa au luat naștere jocurile didactice „Tu spui una, eu spun multe!”, „Răspunde repede și bine”, „Spune, care e vecinul?”, „Când se întâmplă?” etc., prin intermediul cărora copiii  se concentrează în a găsi soluții, își manifestă dorința de a da răspunsuri corecte, de a folosi un vocabular adecvat, de a selecta materialele conform cerințelor, de a face corespondențe între elemente matematice, cele din mediul înconjurător, în a folosi materialul de manipulat corespunzătoare, dezvoltându-și astfel abilități și capacități intelectuale, motrice și emoționale, care duc la o cimentare a personalității în formare a copilului preșcolar.

De aici facem legătura cu ceea ce afirma Jean Chateau – „Cine spune joc spune totodată efort și libertate, o educație prin joc trebuie să fie o sursă atât de efort fizic, cât și de bucurie morală. Tocmai această plăcere morală trebuie să o transpunem, în educația noastră, dacă vrem ca ea să completeze activitatea spontană a jocului, în acest scop trebuie să-i propunem copilului obstacole pe care să vrea să le învingă.”

Jocul didactic trebuie gândit în vederea dezvoltării intelectuale a copilului, a grupului de de copii, prin împletirea cu strictețe a elementului instructiv educativ cu activitatea de joc. Activitatea de joc didactic, de regulă trebuie planificată după activități de observare, demonstrație, conversație, povestire, memorizare, deoarece are mai mult caracter de verificare, consolidare, fiind un liant între activitățile de sistematizare-consolidare și evaluare, verificare.

Luat ca  metodă didactică, putem spune că jocul didactic este o metodă activă de învățare-evaluare, bazată pe reacția unor funcții, relații, acțiuni, fenomene, cu rol de a dezvolta comportamentul uman, capacitatea intelectuală a copiilor și de a transforma copilul dintr-un pion static într-unul mobil, cu implicare fizică, intelectuală, cognitivă, comportamentală și  socio-emoțională. Jocul didactic, conform teoriei și practicii preșcolare contemporane, presupune o activitate ce contribuie foarte mult la formarea profilului intelectual și moral al viitorului școlar, dar și la lărgirea orizontului copiilor spre cunoaștere.

Jocul didactic satisface trebuințele copilului: de mișcare, de exprimare, de colaborare, de adaptare la realitate, dar în același timp informează copilul pe subiecte date și formează la copii anumite deprinderi, abilități, dezvoltă stima de sine, curajul și elimină inhibarea, tracul, pentru cei timizi fiind o rampă de lansare, dându-le curajul de a acționa, de a fi parte din joc, de a se exprima liber și fără impedimente. În același timp, jocul didactic produce relaxare, recreere, dând copiilor o altă atmosferă, mai confortabilă, decât cea a muncii directe cu cartea sau fișa de lucru, oferă plăcere și multă implicare ludică, ce duce la transformări în comportamentul copilului vis a vis de educator și colegi.

Jocul didactic a fost, este și va fi activitatea cea mai des folosită în învățământul preșcolar, cea mai eficientă și cea mai dorită de către copii, care prin abordarea ei largă, face activitatea din grădiniță mai incitantă, mai plină de surprize și inedit.

Bibliografie
Chateau, Jean (1972). Copilul și jocul. București: Editura Didactică și Pedagogică.
Șchiopu, Ursula (2001). Psihologia vârstelor. București: Editura Credis.
Claparede, Eduard (1975). Pedagogia copilului și pedagogia experimentală. București: Editura Didactică și Pedagogică.