Lecția de dirigenție pentru așteptările și perspectivele tinerilor mileniului III

Din experienţa de profesor, am observat că orice tânăr are dificultăţile sale în formare, unele strict personale. Subliniez că buna cunoaştere a tinerilor noştri de către diriginte poate conduce nemijlocit la stabilirea unor teme dintre cele mai diverse de reflecție individuală sau de dezbatere colectivă, cu întreaga clasă. Temele abordate vor fi neapărat orientate către domeniile de interes ale tinerilor noştri, cu tact călăuzite de dascăl. Pornind de la ideea că educaţia pentru participare, cooperare, presupune implicare activă pentru tânărul secolului al XXI-lea şi prin stimularea respectului faţă de valori – datorie, responsabilitate, muncă – am încercat să desfăşor o lecţie pornind de la scurte expuneri ale tinerilor, despre realităţi, fapte şi date, pe marginea cărora am putut să conversăm şi să dezbatem.

M-am hotarât să scriu acest material prin prisma faptului că educaţia de calitate făcută responsabil şi conştient, chiar şi printr-o simplă oră la dirigenţie, poate aduce beneficii în procesul de achiziţii ale elevului, pe care tinerii noştri să le poată transforma în atitudini nobile şi valori psihosociale. Astfel, cadrul didactic poate să evite să se transforme într-un predicator, adică numai să certe, să dădăcească. Este bine ca profesorul să analizeze fiecare caz cu tact pedagogic, să aibă înţelegere umană, să se apropie de tânăr, să-i cunoască personalitatea, să analizeze gesturile pe care le-a făcut.

Dar pot apărea şi unele dificultăţi, pe care le-am sesizat, cand metodele pedagogice ale unora nu sunt adecvate sau în situaţia în care tinerii se socotesc descurajaţi, sau mai rău, agresați de unii adulţi. Ajungem, se pare la o zonă foarte sensibilă a relaţiilor dintre dascăli şi tineri, dintre adulţi şi elevi, pentru că, trebuie să recunoaştem, nu întotdeauna sfaturile celor maturi sunt benefice pentru tineri. De pildă, sunt cazuri multe în care elevi sau tinerii socotiţi mediocri în şcoală s-au afirmat, ulterior, în domenii de cea mai mare complexitate. Este cazul lui Einstein, despre care se spune că a fost foarte slab la matematică, dar care a evoluat pe traiectoria bine cunoscută. Oamenii, din acest punct de vedere, nu sunt egali.

Din punctul meu de vedere, consider că o lecţie trebuie să fie o reflectare a obiectivelor generale ale educaţiei şi a obiectivelor specifice, înscrise în sfera celor generale, să-şi găsească locul bine precizat într-un sistem, gândit ca posibilitate de reflectare superioară a achiziţiilor precedente şi ca treaptă pregătitoare în ascensiunea continuă a tânărului în achiziţiile sale teoretice de comportament în societate. Pornind de la ideea că educaţia pentru participare și cooperare, presupune implicare activă pentru tânărul secolului al XXI-lea şi prin stimularea respectului faţă de valori, am încercat să desfăşor o lecţie, pornind de la scurte expuneri ale tinerilor, despre realităţi, fapte şi date, pe marginea cărora am putut să conversăm şi să dezbatem.

Dezbaterea a avut la bază următorul plan de idei:

1. Probleme globale ale contemporaneităţii. Din discuţiile cu elevii mei, am încercat să urmăresc evidenţierea următoarelor aspecte:
– avantul fără precedent al ştiinţei şi tehnicii, în care am enunţat performanţele cele mai uluitoare (călătoriile în spaţiul cosmic, roboţii, creierul artificial, progresele din medicină, tranplantul de organe) – ce au însemnat aceste performanţe pentru modul nostru de viaţă (confort, economie de timp şi de efort)
– ideea riscurilor pe care puterea ştiinţei le comportă în prezent pentru omenire (epuizarea resurselor ca urmare a dezvoltării şomajului, problema alimentară, problema ecologică, problemele păcii şi războiului)
– generaţia tânără – factor al schimbării.

2. Atitudini şi stiluri comportamentale ale tinerilor
– tineretul şi realitatea lumii actuale din perspectiva viitorului
– reacţia tinerilor la realitate
– exemple de curente şi mişcări ale tinerilor din lumea de azi.

3. A învăţa să fii şi să devii
– alternativa spre care trebuie să se îndrepte opţiunile tineretului (soluţie venită din domeniul educaţiei, al respectului pentru valori şi pentru muncă)
– exemplu de experinţă a unor ţări care în perioada de criză şi demoralizare s-au redresat punand accentul pe educaţie şi muncă (ex., redresarea Japoniei după război, unde se învaţă în egală măsură literatură universală, educaţie morală, limbi străine, igiena vieţii de familie)
– interpretarea devizei specialiştilor în domeniul educaţiei: ”A învăţa să fii”. Este important să înveţi toată viaţa – se explică această realitate, făcându-se legătura cu cunoştinţele elevilor de la lecţiile de cultură civică.
– necesitatea completării devizei prin sintagma ”A învăţa să devii” (importanţa învăţării pentru utilizarea cunoştinţelor şi pentru ca învăţarea să contribuie la formarea caracterului, a personalităţii.
– principiile relaţiilor umane, de cultivare a minţii şi a sufletului, în contextul unei lumi pe care ne-o dorim cu adevărat prin deschidere, generozitate şi prezenţă.

S-a cerut elevilor să dea exemple de personalităţi ale ştiinţei şi ale artei care pot constitui modele pentru tineri în pregătirea viitorului.

Ora am considerat-o reuşită şi eficientă, deoarece clasa a dovedit interes deosebit şi a participat la dezbatere. Explic această reuşită prin actualitatea temei, prin faptul că elevii au putut valorifica cunoştinţele de cultură civică, dezvoltare personală şi psihologie, respectiv informaţii ale unor teme de interes anterioare, referitoare la epoca contemporană.

În concluzie, pot menţiona că pentru întărirea formării de valori şi de competențe precum educaţia, creativitatea, responsabilitatea civică, capacitatea de a rezolva conflictele prin metode non-violente, simţul critic, este necesar să se introducă, în programele de studii, la toate nivelurile, o veritabilă educaţie cetăţenească, comportand o dimensiune internaţională. Ar trebui să se introducă teme mai ales despre condiţiile de construire a păcii, diferitele forme de conflicte, cauzele şi efectele lor, fundamentele etice, religioase, filozofice ale drepturilor omului.

Bibliografie:
Roman, Carol (2010). La răscruce de milenii. București: Editura Politică.
Văideanu, George (1988). Educaţia la frontiera dintre milenii. București: Editura Politică.