Locul culturii în cadrul orelor de limbi străine

Limba devine aproape lipsită de folos dacă nu are o dimensiune și o relevanță culturală. Și, cu toate acestea, conceptul predării culturii la ora de limbi străine rămâne unul eluziv. Deși în breasla noastră este acceptat faptul ca limba însemnă și cultură, nu există un consens în ceea ce privește ce și cu atât mai puțin cum să o predăm. Spre deosebire de gramatică și vocabular, care au un conținut concret, cultura este fluidă, amorfă și dificil de definit. Un prim pas îl reprezintă stabilirea relațiilor dintre limbă și cultură și înțelegerea interdependenței dintre acestea.

Cultura se află peste tot în jurul nostru, dar, mai ales în interiorul ființei nostre. Ca ființe umane, aparținând unui anume mediu cultural, suntem condiționați de aceasta în tot ceea ce facem, suntem și avem. Fiecare dintre noi suntem, într-un fel sau altul, construiți cultural, însemnând că majoritatea valorilor și scopurilor noastre au o dimensiune culturală. Ca urmare, trebuie să îi dăm culturii rolul de drept în viața și în educația noastră.

Deseori, avem tendința de a nu acorda culturii importanța cuvenită – ar trebui, însă, să o facem, deoarece cultura este asemeni unui iceberg, doar 10% fiind vizibil, în timp ce restul de 90% este ascuns și trebuie descoperit. De aceea, profesorul trebuie să facă eforturi susținute pentru a insufla elevilor dorința de studiu și apetitul pentru cultură. Studiul culturii are multiple valențe și dezvoltă abilități de viață esențiale secolului XXI, toleranța și acceptarea fiind printre ele.

Cultura este o parte integrantă a predării limbilor străine, nu numai la clasele de studiu în regim bilingv, unde se constituie într-un curs opțional separat dedicat claselor a XI-a și a XII-a, dar și la restul claselor, pe parcursul orelor de curs, pentru a asigura diversitatea și calitatea actului educațional.

Ideea că predarea limbilor străine are o dimensiune culturală nu este una nouă. În istoria predării limbilor străine s-au stabilit conexiuni între limbă și cultură, iar în era noastră se așteaptă ca profesorii de limbi străine să integreze în procesul instructiv-educativ componente culturale. Structura limbii și felul în care este folosită reflectă normele și valorile membrilor unei culturi. De asemenea, determină felul în care aceste norme și valori sunt împărtășite deoarece limba este mijlocul prin care se transmite cultura. Fie că este predată separat, prin intermediul unui curs opțional, fie că o predăm integrat cursului de limbă propriu-zis, cultura este parte a limbii, a prezentului și trecutului nostru.

În cadrul orelor de limbi străine, engleză cu precădere, ne aplecăm asupra culturii și civilizației anglofone. Ne referim aici la bagajul cultural al țărilor vorbitoare de limbă engleză, pornind de la cele de referință precum Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord sau Statele Unite ale Americii și ajungând la cele în care limba engleză este una din limbile oficiale (India, Canada etc.). Moștenirea fostului imperiu britanic s-a făcut simțită asupra unor vaste teritorii din întreaga lume, și atunci e relevant pentru toți cei care învață astăzi engleza ca limbă străină să o înțeleagă în contextul cultural care a generat-o. Astfel, predarea limbii engleze capătă un înțeles complet numai prin referirea la valorile, obiceiurile, atitudinile și comportamentele popoarelor care o vorbesc. Toate aceste aspecte îi ajută pe vorbitorii non-nativi să înțeleagă mai bine structurile limbii pe care o studiază. Cercetătorii în domeniu sunt de acord că o componentă esențială a culturii o reprezintă comunicarea interculturală. De aceea în predarea limbilor străine cultura este un element cheie. Învățăm o limbă pentru a putea comunica, pentru a funcționa într-un spațiu cultural dat, pentru a duce la îndeplinire sarcini într-un context cultural.

Pornind de la general la particular și ajungând în spațiul și timpul restrâns al clasei de elevi, cum anume putem încerca să aducem cultura la îndemâna elevilor prin limbă?

Fie că exersăm competențe individuale (scris, vorbit, citit, ascultat) sau integrate, cultura va fi mereu în fundal, dând demersului nostru un conținut plin de semnificație. Putem alege texte și fragmente de texte relevante din punct de vedere cultural. Același lucru îl putem face cu pasajele de audiat, întrucât mediul online oferă o gamă variată de surse care pot fi descărcate în acest sens (personal, am găsit și utilizat o multitudine de podcast-uri despre Scoția, Irlanda, Australia, etc). De asemenea exercițiile de vocabular pot fi alese în așa fel încât să fie relevante pentru cultură din punct de vedere al conținutului, sau ideile și temele pentru discuții și dezbateri la clasă pot avea ca punct de plecare mesaje culturale. Putem cere elevilor  noștri să cerceteze anumite aspecte culturale și să realizeze proiecte de grup ulterior sau să își argumenteze păreri și opinii în scris, cu referire bineînțeles la valori și atitudini culturale care ne apropie și ne despart de cultura anglofonă. Cert este că printr-o astfel de abordare a limbii elevii învață din școală că diferențele culturale ne apropie, nu ne dezbină, că a cunoaște alte culturi nu numai limbi este un plus valoare pentru fiecare dintre noi în secolul globalizării.

Limba și cultura sunt două entități inseparabile. Învățarea unei limbi presupune învățarea unei culturi și viceversa. Pentru a comunica cu succes, este necesar să asociem limbii alte comportamente determinate cultural. În caz contrar, avem de a face cu învățare de suprafață, lipsită de sens, substrat și durabilitate.