Mai puțin înseamnă uneori mai mult
Irina Vasilescu a absolvit Facultatea de Matematică a Universităţii Bucureşti şi programul de master "TIC în Educaţie" al Departamentului de Tehnologii al aceleiaşi unversităţi. A participat la mai multe cursuri de formare profesională în acest domeniu, atât în ţară, cât şi în cadrul oportunităţilor de formare oferite de Lifelong Learning Programme.
Are o experienţă didactică de 24 de ani, gradul didactic I, iar în prezent îşi desfăşoară activitatea ca profesor de matematică la Şcoala cu clasele I-VIII nr. 195, Bucureşti.
Un loc important în cadrul intereselor sale profesionale îl ocupă proiectele educaţionale europene din cadrul Lifelong Learning Programme, în special cele din cadrul acţiunilor eTwinning şi Comenius, în care se implică începând din anul 2005. Este ambasador eTwinning România.
Vacanța de vară ne oferă timp suficient pentru a testa, a selecta, a analiza, a reflecta asupra multitudinii de instrumente utile pe care Internetul ni le oferă, având permanent în vedere contextul educațional în care ne desfășurăm activitatea și pe beneficiarii acesteia – elevii. ”Non multa sed multum!”
Una dintre preocupările constante ale unui profesor este aceea de a căuta în permanență noi moduri de lucru și noi instrumente care să facă activitatea cu elevii mai eficientă, să înlăture rutina și să favorizeze implicarea elevilor, cum ar fi instrumentele TIC. E ușor de sesizat că, în ultimul timp, Internetul oferă o abundență de asemenea instrumente educaționale, ba chiar s-a transformat într-un adevărat labirint în care mereu e ceva nou de descoperit și de încercat. În ciuda tentației de a se pierde în acest labirint, e de dorit ca profesorul să evite ”vânătoarea” de instrumente de dragul lor însele, pentru că se poate ajunge în situația în care ”nu se mai vede pădurea din cauza copacilor”.
Se spune, pe bună dreptate, că orice instrument e doar atât de bun ca acela care îl folosește. Instrumentele noi sunt motivante, atât pentru elevi, cât și pentru cadrele didactice, dar a copleși elevii cu noutăți insuficient asimilate poate fi contraproductiv și o sursă de confuzie. Scopul nu îl reprezintă noutatea sau instrumentul în sine, ci de a alege acele instrumente care răspund nevoilor de învățare ale elevilor și de care ei să poată beneficia pe deplin.
Când testez un nou instrument, oricât de interesant ar fi acesta, încerc să am în vedere obiectivele pedagogice stabilite și taxonomia lui Bloom, dar și ce aduce el în plus față de alte instrumente de același tip deja folosite, adaos fără de care, oricât de amuzant ar fi, nu e decât o nouă ”jucărie” (să ne găndim numai la gama extrem de largă de aplicații pentru partajare de fotografii și creare de slideshow-uri).
Fără a avea nici pe departe pretenția de a fi un expert în folosirea instrumentelor TIC, ci doar un învățăcel, iată câteva criterii pe care le consider utile în aprecierea unui nou instrument, deși fiecare cadru didactic poate găsi punctele de vedere proprii și care să fie mai potrivite contextului în care predă:
1. Aspectul colaborativ: întrucât învățarea bazată pe proiecte și lucrul în echipă sunt foarte importante pentru mine, prefer acele instrumente care permit colaborarea sau editarea în comun, mai ales când e vorba de planificare (de exemplu realizarea de harți conceptuale), dar și de produsele finale (editare colaborativă de cărți electronice, de videoclipuri etc.)
2. Funcțiile noi: un instrument care aduce funcții în plus față de cele deja existente, sau care se îmbogățește în timp,â merită adoptat (de exemplu, dacă la un videoclip se poate adăuga un chestionar).
3. Conturi: pentru că elevii mei au 12-14 ani, prefer instrumentele care nu necesită crearea de conturi de utilizator sau, și mai bine, cele care oferă conturi pentru cadrele didactice, pe care pot fi create spații de lucru pentru elevi, pe care munca elevilor poate fi urmărită si evaluată pas cu pas (un exemplu bun ar fi http://edu.glogster.com).
4. Suport tehnic: e util atât pentru elevi, cât și pentru profesori dacă instrumentele beneficiază de suport tehnic de calitate, manual sau o listă de întrebări frecvente, suport online etc.
5. Siguranță (inclusiv durata în timp): desigur, toți dăm atenție siguranței elevilor, dar e imortant și cât de durabile sunt rezultatele muncii lor. Uneori, pagina web a aplicației oferă indicii – anunțuri de nefuncționare frecventă, de exemplu.
6. Rezultatul: prefer ca produsul obținut să poată fi descărcat și salvat, decât încorporat unei pagini web, blog etc. În cazul dipariției instrumentului care l-a creat, produsul nu se pierde, cum s-a întâmplat de exemplu odată cu închiderea slide.com.
7. Instalare: deși nu e un criteriu major, prefer instrumentele web-based celor care necesită instalare de aplicații pe calculatorul personal.
8. Preț: in contextul actual, acest criteriu nu necesită comentarii.
Un alt aspect în testarea unui instrument nou este timpul. Elevii (și cadrul didactic) au nevoie de timpul care să le permită să îl asimileze și să găsească moduri noi și creative de a-l utiliza, nu neapărat căile bătătorite. Un instrument folosit în mod uzual pentru prezentări ale elevilor, ca Voki, poate fi foarte bine utilizat în cu totul alt scop – a introduce un conținut, a evalua o activitate, a sintetiza. De multe ori, elevii pot fi cei care găsesc utilizări noi și ingenioase.
Cuvinte cheie:
Accesări: 587




Ministerul Educaţiei