Mentorat: Studiu privind percepţiile cadrelor didactice din învăţământul preşcolar

Profesorii mentori de practica pedagogică menţionează, în problematica utilă cadrelor didactice în formare, temele orientate spre practicile didactice centrate spre elev, spre practici care sporesc eficienţa procesului de predare-învăţare şi cresc nivelul de motivaţie al studenţilor Observarea directă şi dialogul profesional sunt prilejuri de autoevaluare şi evaluare autentică a capacităţii de gestionare, de monitorizare a activităţii interactive, dobândite de profesori, ca rezultat al exersării, determinată de asistenţă și ca rezultat al utilizării repetate.

Obiectivul general al cercetării noastre a vizat formularea unor concluzii-reper pentru optimizarea modelului mentoral actual funcţional în stagiile de pregătire practică a viitorilor profesori din unităţile preşcolare din Cercul Pedagogic nr. 11 Pitești. Recomandările generale și sugestiile pentru construirea unor instrumente noi pentru profesorii-mentori provin din analiza percepțiilor si reprezentărilor a 40 de cadre didactice, profesori din învățământul preșcolar, cu privire la statutul, rolurile, atribuţiile şi competenţele actuale  ale profesorilor mentori de practica pedagogică.

Ipoteza de lucru a fost formulată astfel: Dacă profesorii din învățământul preșcolar vor parcurge un program de mentorat structurat şi vor realiza o schimbare benefică, din punct de vedere conceptual şi practic-aplicativ, a modalităţilor de predare-învăţare-evaluare, la nivelul studenților/debutanților se va produce o schimbare a atitudinilor faţă de profesia de dascăl, a motivaţiei, a modului de comunicare şi relaţionare.

Cercetarea a însoțit activitățile de practică pedagogică din semestrul II.

Am apelat la tehnica eşantionului bazat pe utilizarea unui singur grup (grupul unic de profesori mentori), căruia i s-a aplicat variabila independentă parcurgerea programului de mentorat, în etape diferite. Acestei tehnici îi corespunde un design experimental intra-subiecţi, care presupune urmărirea grupului în toate etapele experimentului şi analiza evoluţiei sale.

În cercetarea propusă, eşantionul este constituit din profesorii din învățământul preșcolar din Cercul Pedagogic nr. 11 Pitești, din judeţul Argeș. Pentru verificarea ipotezei, am optat pentru o cercetare cantitativă, în combinație cu metode calitative. Frecvent, cele două tipuri de cercetare, calitativă şi cantitativă, s-au întrepătruns, s-au sprijinit şi potenţat reciproc, devenind complementare.

În condiţiile în care ipoteza se confirmă, obiectivul post-studiu va fi elaborarea unui instrument pedagogic de lucru, util profesorilor mentori în consilierea educaţională a studenţilor viitori profesori.

Cercetarea se desfăşoară folosind o gamă de metode precum: studiul bibliografic, observaţia sistematică, cercetarea documentelor specifice mentoratului si chestionarul.

Chestionarul de identificare a percepţiilor profesorilor mentori asupra activităţilor de mentorat educaţional cuprinde16 itemi si a fost aplicat pe un eşantion de 40 de cadre didactice, profesori din învățământul preșcolar, din Cercul Pedagogic nr. 11 Pitesti.
Chestionarul pentru profesori-mentori (disponibil la adresa iteach.ro/pg/file/maria.traistaru/read/68950/) investighează şi ne dă informaţii despre:

• modalitatea de identificare a mentorului  a studenţilor stagiului practic
• concepţia profesorilor cu referire la practicile didactice eficiente;
• corelarea competenţelor profesionale iniţiale ale studenţilor din timpul facultăţii cu setul de competenţe vizate prin stagiul practic;
• corelare de către mentorul de practica pedagogica a conţinuturilor instruirii cu scopurile şi obiectivele lecţiei.

Rezultatele obţinute în etapa experimentală, în care am realizat evaluare de proces, sunt în concordanţă cu rezultatele obţinute în studiul naţional al programului de mentorat şi ne îndreptăţesc să apreciem validitatea ipotezei cercetării: dacă profesorii  din învățământul preșcolar beneficiază de un program structurat de mentorat care cuprinde formare directă, dialoguri profesionale, aplicare la grupă a celor învăţate sub îndrumarea mentorului, creşte gradul de probabilitate că ei vor realiza o schimbare  benefică din punct de vedere conceptual şi practic-aplicativ.

Datele obţinute prin observare directă în etapa experimentală şi cele obţinute prin analiza şi interpretarea itemilor arată că, dacă profesorii din învățământul preșcolar vor parcurge un program de mentorat structurat şi vor realiza o schimbare benefică, din punct de vedere conceptual şi practic-aplicativ, a modalităţilor de predare-învăţare-evaluare, la nivelul studenților/debutanților se va produce o schimbare a atitudinilor faţă de profesia de dascăl, a motivaţiei, a modului de comunicare şi relaţionare.

Bibliografie:
1. Allport, G.W., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, Bucureşti, 1991.
2. Ausubel, D., Robinson, F., Învăţarea în şcoală, O introducere în psihologia pedagogică, Bucureşti, E.D.P.,1981.
3. BARNA, A. coord. (2004)-Îndrumar metodic pentru practica pedagogică, Ed.Fundaţiei, Universitare Dunărea de Jos, Galaţi.
4. Regulament privind practica pedagogică a studiilor, 2008/2009, D.P.P.D., Universitatea de Vest, Timişoara.