Metoda experimentului ca modalitate de satisfacere a curiozităților și nevoilor de învățare ale copilului preșcolar

Acest articol aduce în prim plan experimentul ca metodă de cunoaștere a lumii înconjurătoare percepută de copilul preșcolar, el fiind actorul principal în descoperirea fenomenelor petrecute în natură, învățare bazată pe conceptul „learning by doing”. Am exemplificat prin câteva experimente desfășurate cu copiii la grupă metoda/ procedeul prin care se pot desfășura activitățile de cunoaștere a mediului, de creație, de educație pentru sănătate, altfel decât printr-o simplă convorbire sau lectură după imagini, copiii fiind puși în postura de a învăța prin descoperire.

„Experimentul este calea spre reușită.” – Einstein

Prin activitățile fundamentale de joc, explorare și experimentare desfășurate cu grupa de copii, aceștia pot explora tot ceea ce îi înconjoară sau le stârnește interesul: fenomenele naturii, circuitul apei în natură, universul, diferite transformări ale obiectelor, plante, aerul etc. Experimentul direct sau indirect, ca metodă de explorare a lumii înconjurătoare, dezvoltă spiritul de observație, de investigare, dar și capacitatea de a înțelege unele fenomene, având astfel o importantă valoare formativă.

Potrivit lui Ioan Cerghit, experimentul este definit ca: „o observație provocată, o acțiune de căutare, de încercare, de găsire de dovezi, de legități, este o provocare intenționată, în condiții determinate (instalații, dispozitive, materiale corespunzătoare, etc), a unui fenomen, în scopul observării comportamentului lui, al încercării raporturilor de cauzalitate, al descoperirii esenței acestuia, al verificării unor ipoteze”.

Conform curriculumului pentru educație timpurie din 2019, finalitățile educației timpurii au în vedere o abordare holistică, vizând cinci domenii ale dezvoltării copilului: dezvoltarea fizică, sănătate și igienă personală, dezvoltarea socio-emoțională, dezvoltarea cognitivă și cunoașterea lumii, dezvoltarea limbajului și capacități și aptitudini de învățare. Putem folosi experimentul ca metodă de dezvoltare a tuturor acestor laturi.

De exemplu, pentru domeniul dezvoltare, sănătate și igienă personală, am folosit la grupă experimentul „Cum mă feresc de microbi”. Într-un vas am pus apă și piper măcinat (pentru a imita bacteriile, murdăria), iar într-un pahar am turnat săpun lichid. Am îndrumat copiii să introducă degetul în vasul cu apă, iar aceștia au observat că degetele au devenit murdare (piperul s-a lipit pe deget). Am orientat copiii spre paharul cu săpun, au introdus degetele acolo, apoi în vasul cu apă și piper. Copiii au observat cum piperul s-a depărtat de deget. În acest mod, ei au învățat, prin metoda „learning by doing”, că apa și săpunul ne protejează de bacterii și că trebuie să păstrăm mâinile curate pentru a nu ne îmbolnăvi, formându-și astfel deprinderea de păstrare a igienei personale. Prin metoda experimentului creăm astfel experiențe de învățare în care copilul participă activ, aplicând la grupă principiul învățării active și dezvoltând preșcolarilor abilitatea de a înțelege relațiile dintre obiecte, fenomene.

Două dimensiuni ale dezvoltării sunt menționate în curriculum la domeniul dezvoltare cognitivă și cunoașterea mediului: relații, operații și deducții logice din mediul apropiat; caracteristici structurale și funcționale ale lumii înconjurătoare. Astfel, copilul va manifesta o serie de comportamente la finalul perioadei preșcolare, printre care enumerăm: compară experiențe, acțiuni, fenomene, relații din mediul apropiat; realizează acțiuni simple de investigare a mediului, folosind instrumente și metode specifice; identifică și valorifică unele caracteristici ale lumii vii, ale Pământului și Spațiului. Experimentele concepute la această vârstă pot lua forma jocului, căci aceasta este perioada prin care copilul învață prin joc și joacă. Învățând prin descoperire, sunt satisfăcute astfel curiozitățile copiilor, dezvoltându-le capacitatea de observare, a gândirii logice și rezolvarea de probleme privind cunoașterea și înțelegerea lumii.

Experimentul științific sau de amuzament este o activitate plăcută, în care preșcolarii se confruntă cu diverse fenomene și se joacă cu natura.

Prin intermediul experimentului „Curcubeul cu bomboane”, copiii descoperă faptul că anumite substanțe solide (bomboane) se dizolvă în alte substanțe lichide (apa). Folosind bomboane colorate, copiii observă totodată și culorile curcubeului. Prin experimente precum „Balonul zburător” sau „Ne jucăm cu evantaiul”, preșcolarii își îmbogățesc cunoștințele cu privire la existența și proprietățile aerului, concluzionând că vântul este o mișcare a aerului.

Pentru a realiza experimentele, materialul didactic se poate constitui cu elemente din natură. Astfel, putem folosi flori, frunze, apă, gheață sau diferite alimente precum floricele de porumb, stafide, bomboane, materiale care ne sunt la îndemână și pe care le integrăm în activitate, copiii putând descoperi modificările petrecute, fiind totodată un îndemn la explorare și într-un mediu nonformal. Se pune accent pe verbe de acțiune („a face”, „a explora”, „a descoperi”, „a produce”), stârnind curiozitatea și interesul copilului de a învăța prin descoperire.

Voi exemplifica printr-un experiment foarte simplu, cu material didactic minim,  modalitatea prin care copiii își însușesc noțiunea de poluare. Am numit experimentul „Ne jucăm, flori colorăm”, iar materialele pe care le-am folosit au fost două borcane cu apă, colorant alimentar sau cerneală și crizanteme sau garoafe albe. Am solicitat unui copil să pună apă în două borcane, iar într-unul din ele să adauge cerneală. A așezat apoi crizanteme în cele două borcane, știind, dintr-un experiment anterior, că plantele au nevoie de apă ca să trăiască. După două zile copiii au observat că florile din borcanul cu apa colorată au petalele colorate în albastru (culoarea cernelii), iar cele din borcanul cu apa curată au rămas neschimbate. Au concluzionat că prin tulpină planta transportă apă la floare, iar dacă apa este poluată, va dăuna plantei.

Un alt experiment efectuat cu copiii îmbină știința cu arta, fiind un experiment artistic dar și științific: pictura pe/ în gheață. Materialele sunt accesibile: gheață, sare, acuarele, pensule, o tavă. Pentru această activitate se poate folosi gheață sub formă de cuburi, de la congelator. Gheața este pusă într-o tavă, îndrumându-i pe cei mici să presare puțină sare peste gheață și observând cum sarea sapă canale mici în gheață. Am propus copiilor să picteze, folosind culori diverse, gheața „sărată”. Vopseaua a colorat tunelele săpate de asre, iar rezultatul a fost o mică operă de artă contemporană, în proces de topire.

Prin astfel de experimente, educatorul dirijează executarea unor acțiuni de către preșcolari, oferind un suport concret-senzorial și facilitând cunoașterea unor aspecte ale realității. Copiii studiază astfel pe viu, sunt puși în contact direct cu realitatea, învățând astfel prin descoperire. Prin experiment, copiii nu numai că vor învăța despre lumea înconjurătoare, dar își dezvoltă și percepția, atenția, capacitatea de analiză, observația, gândirea, precum și motricitatea.

Bibliografie
1. Oprea, C. L. (2009) Strategii didactice interactive. București, Editura didactică și pedagogică
2. (2012) Ghid de bune practici pentru educația timpurie a copiilor între 3-6/7 ani, Ministerul Educației Cercetării și Tineretului
3. Linkuri
• en.calameo.com/read Culegere de experimente științifice
• https://www.youtube.com/watch?v=9EUfVlon6t8 – 25 de experimente științifice care pot fi făcute acasă