Metode active: investigarea științifică și învăţarea prin intermediul poveştilor

Perioada preşcolarităţii este vârsta manifestării curiozităţii exprimată prin întrebări de tipul „de ce”, al căror răspuns conduce spre noi întrebări, motivându-l pe copil să înveţe.
Propria experienţă îmi permite să afirm că, în ultimii ani, abundenţa de mijloace media la care copilul are acces zilnic, prin acceptul şi încuviinţarea celor din mediul familial, îi inhibă de cele mai multe ori  manifestarea acestei curiozităţi care este spontană şi firească în primii ani ai copilăriei.

Cauza o reprezintă comunicarea insuficientă dintre părinţi şi copii, datorată tocmai fluxului informaţional oferit de mijloacele media care acaparează nu numai atenţia copilului, dar şi a adultului. Efectele, pe termen scurt, pot fi remediate în cadrul instituţiilor de învăţământ de către cadrele didactice prin stimularea curiozităţii copiilor utilizând metode şi strategii de învăţare active, însă pe termen lung, efectele pot fi devastatoare.

Am utilizat şi utilizez metode şi strategii active de învăţare în activitatea mea didactică dar anul acesta am avut oportunitatea de a participa într-un proiect European Erasmus+,  ce urmăreşte utilizarea metodei investigării ştiinţifice şi noi  metode active prin intermediul poveştilor tradiţionale. Proiectul se numeşte “De la pădure la mare!” (From the forest to the sea!), astfel că fiecare echipă din cele patru ţări europene: România, Estonia, Belgia şi Portugalia a trebuit să selecteze câte două poveşti tradiţionale, dintre care una are ca tematică pădurea şi cealaltă marea, şi pe baza acestor poveşti să dezvolte activităţi didactice de tip indoor şi outdoor, exemplele de bună practică fiind publicate la final într-o carte virtuală.

Provocarea a constituit-o atât tematica prestabilită dar şi poveştile tradiţionale, purtătoare a moştenirii culturale a altor popoare, cu valori culturale diferite dar şi cu sisteme educaţionale diferite.

Metoda investigării ştiinţifice este utilizată frecvent în activitatea didactică cu elevii din ciclul primar, gimnazial sau liceal în special în domeniul ştiinţe. Deşi foarte puţin utilizată la nivel preşcolar, metoda a dovedit că dă rezultate de un real succes în activitatea mea didactică, folosită  împreună cu noile metode şi strategii active de învăţare, în domenii precum limbă şi comunicare, domeniul estetic şi creativ, domeniul om şi societate şi chiar şi domeniul psihomotric, atât în activităţile din sala de grupă, cât şi în activităţile în aer liber, oferind:

• trezirea şi stimularea curiozităţii copilului, care îşi exprimă nevoia de cunoaştere punând întrebări;
• manifestarea liberă şi dezinvoltă a creativităţii în funcţie de interesul şi nevoile proprii de dezvoltare;
• exprimarea volitivă de participare la activităţi ce îl ajută să descopere răspunsuri la propriile întrebări sau să investigheze răspunsul la întrebările colegilor;
• manifestarea benevolă a  interesului de a lucra în echipă şi mai ales de a găsi şi a alege singur instrumentele de lucru care îi sunt necesare;
• comunicarea ideilor şi opiniilor de a realiza investigaţii simple în cadul activităţilor de învăţare dirijate sau nedirijate etc.

Lista poate continua, mai ales dacă există o colaborare strânsă cu familia. Mai mult decât atât, este necesară încurajarea părinţilor de a răspunde la întrebările aparent simple şi fără sens ale copiilor, de a comunica mai mult şi a petrece mai mult timp împreună şi nu în ultimul rând de a-i ajuta să înlocuiască jucăriile de tip gadget cu ieşiri în aer liber, absolut importante pentru dezvoltarea armonioasă a micuţilor.

Activităţile în aer liber desfăşurate în cadrul proiectului au fost primite cu entuziasm atât de către copii cât şi de către părinţi, unele dintre acestea implicând activ şi părinţii, care au redescoperit plăcerile copilăriei de a căuta şi descoperi “comorile pădurii” şi apoi a le investiga. Deşi ştiu foarte bine că nu putem compara nici organizarea şi nici cuantumul activităţilor de tip outdoor realizate de instituţii de învăţământ din alte ţări europene, pot afirma că, desfăşurate în mod frecvent pe termen lung, astfel de activităţi îmbunăţăţesc în primul rând sistemul imunitar al copiilor şi, de asemenea:

• Dezvoltă vocabularul  – copiii învaţă cuvinte noi din contactul direct cu mediul înconjurător (ex. cuib, vizuină, scoarţă, baltă).
• Dezvoltă capacităţile psihomotrice – copiii învaţă să sară, să ocolească obstacole şi chiar să cadă fără a se lovi.
• Dezvoltă încrederea în sine şi îmbunătăţesc perseverenţa şi răbdarea – de exemplu, micuţii pot aştepta mai mult decât de obicei fără a le fi teamă, întoarcerea unei păsări la cuib, pentru a analiza comportamentul puilor care o aşteaptă etc.
• Dezvoltă motivaţia, îmbunătăţind astfel rezultatele învăţării creând astfel o bază solidă pentru achiziţiile viitoare pe celelalte trepte de învăţământ.

Rezultatele tuturor activităţilor m-au uimit atât pe mine cât şi pe colegi, mai ales în ceea ce priveşte manifestarea comportamentului şi a atitudinii copiilor dar şi a părinţilor şi de acceea recomand tuturor celor interesaţi să experimenteze acceptând provocarea de a utiliza noile metode şi strategii de învăţare având ca suport poveştile din patrimonial nostru cultural sau al altor ţări, deschizându-le copiilor “fereastra să zboare” pe meleaguri noi ce aşteaptă a fi descoperite.