Metode ludice în clasele de FLE

Ca și profesor de limbi străine, uneori simți că te lupți cu morile de vânt. De cele mai multe ori elevii consideră a fi neimportantă o limbă străină și o tratează ca atare, adică cu ignoranță. Aici intervine abilitatea și imaginația profesorului, care nu are altă soluție decât să își adapteze activitatea în funcție de nevoile și interesele elevilor, să spargă tiparele, să creeze o atmosferă relaxată, motivantă. Subiectele propuse trebuie să vină în întâmpinarea dorinței arzătoare a elevului de a descoperi lucruri noi și de a se descoperi pe el însuși. Și mai ales, trebuie să le demonstrezi utilitatea acesteia, faptul că ii ajută să vadă lumea altfel și că dincolo de bariera lingvistică există o lume palpabilă și interesantă care trebuie explorată – și cum altfel decât învățând limba.

După doi ani de experiență, am realizat că în mediul rural elevii privesc școala ca pe un loc de evadare din viața cotidiană. Majoritatea sunt obligați să își ajute părinții în gospodărie la munci uneori mult prea grele și uită că ar trebui să aibă alte preocupări la vârsta lor. În plus, limbilor străine, cum ar fi limba franceză, nu le acordă importanță deoarece nu le găsesc o utilitate imediată, cum ar găsi limbii române sau matematicii, pe care sunt nevoiți să le învețe într-o bună măsură datorită testelor naționale de la finalul ciclului gimnazial.

Dat fiind acest context, utilizez metode de predare și evaluare mai puțin convenționale și care să creeze o atmosferă plăcută și la care elevii să participe activ și cu interes. Astfel, am făcut apel la metodele ludice, inițial din necesitate apoi din plăcere.  Uneori este destul de dificil să aplici aceste metode, deoarece nu pot fi eliminate definitiv metodele tradiționale și nici nu pot fi uitate cele 4 competențe lingvistice. Unele dintre metode mi le-am însușit prin studiu personal, însă marea majoritate le-am achiziționat în urma participării la un stagiu de perfecționare pentru profesorii de limba franceză care s-a desfășurat la Besancon, Franța.

Să ne imaginăm o lecţie de limba franceză de fixare a cunoștințelor de gramatică, în care urmărim în primul rând conjugarea verbului «faire» la prezent, imperfect și viitor I, iar în al doilea rând urmărim exprimarea orală, intonația și accentul. Solicit unui elev să mimeze 3 scene: în prima scenă va mima activitățile zilnice ale unei menajere, a doua scenă activitățile unui bibliotecar, a treia scenă activitățile unui ospătar. Important este ca scenele să nu dureze mai mult de 1-2 minute, deoarece va fi foarte dificil pentru elevi să își amintească în detaliu toate gesturile sau poate interveni plictiseala. Apoi, le solicit să facă grupuri de câte 2 în care fiecare să pună 3 întrebări și să răspundă la alte 3 întrebări puse de colegul său de grup și în care să folosească verbul „faire” la cele 3 timpuri cerute. Posibile întrebări/ răspunsuri: «qu’est qu’il fait?», «il faisait le nettoyage», etc. Ulterior, solicit elevilor să scrie pe tablă posibile întrebări și răspunsuri; fiecare grup are voie să scrie o întrebare și un răspuns. Corectarea se face pe loc și se explică eventualele erori pe care le-au avut în scrierea frazelor. Important este ca elevii să lucreze cu drag şi mai ales să nu existe perdanți și câștigători.

Alte metode folosite în scop ludic sunt: BD-urile (Le Chat, Tintin, Les Stroumphs), «la pendu» pentru cuvintele dificile, Dingbats, virelangues, rebus, le calambour, les acrostiches, le cadavre esquis, les definitions, la littérature definitionnelle, les mots valises, poezia,  cântecul,  publicitatea, sketch-ul, diverse video pentru orele de civilizație.

Implicarea emoțională a elevului în activitățile din cadrul cursurilor îl ajută să se concentreze mai ușor, să lucreze mai bine și să rețină mai mult. Oricărui copil îi face plăcere să se joace și să interacționeze cu ceilalți… Din acest motiv consider jocul o metodă ideală de a învăța ceva, fie că este vorba de o limbă străină sau de alte discipline şcolare.