Migrarea și remigrarea elevilor – fenomene și provocări. Educație și egalitate de șanse

Migrarea reprezintă deplasarea de pe un teritoriu pe altul, în funcție de diferiți factori economici, sociali, politici sau naturali. Unii dintre români se deplasează temporar pe perioade determinate, alții se deplasează pe perioade mai lungi de timp, nu doar încadrându-se pe piața muncii, ci și întemeindu-și acolo o familie sau mutându-se cu familia deja întemeiată, ori depunând eforturi pentru a-și apropia acolo familia după o anume perioadă de timp de la părăsirea țării natale. În cazul nostru, ne referim și la copii care s-au născut în alte țări și vin în România, în urma deciziilor părinților de a se întoarce în țara natală.
Deși vorbim, în această lucrare, despre remigrare, de multe ori, „remigrarea” este a părinților, însă este foarte des întâlnit fenomenul de remigrare și în ceea ce-I privește pe copii, aceștia din urmă plecând odată cu părinții (sau după) în altă țară și revenind odată cu ei.

1. Procesul de remigrare

Procesul de remigrare se prezintă ca un fenomen dinamic, nou, cu implicaţii în toate nivelurile societăţii. Acesta desemnează întoarcerea migrantului în ţara sa de origine și poate fi influenţat de realizările atinse sau de eşecurile întâmpinate în ţara în care a locuit într-o anumită perioadă.

Este de înţeles faptul că remigraţia este mai accentuată în ţările cu comunităţi puternice, ţări în care şi emigrarea a avut o pondere mai ridicată, se pare că, 2/3 dintre copiii reveniţi în România s-au întors din Italia şi Spania [1].

Potrivit specialiștilor, „50% dintre copiii care s-au întors în România au declarat că motivul remigrării s-a datorat remigraţiei ambilor părinţi, cauzat în principal de inadaptarea şcolară, socială sau culturală şi de problemele financiare, cu consultarea formală a copilului şi obţinerea acordului formal al acestuia”. Sociologii susțin faptul că, acestea ar putea avea efecte negative asupra dimensiunilor personalității copilului remigrant, care nu se vor vedea neapăramt imediat, ci acestea pot apărea chiar și după câțiva ani. Astfel, se înțelege necesitatea ca, persoanele implicate în educația copilului, să monitorizeze evoluția acestuia.

2. Efectele migrării/ remigrării

Efectele pozitive ale celor două fenomene identificate de către specialiștii preocupați de acestea sunt cunoașterea unei limbi străine, familiarizarea cu un alt stil de viață, aprecierea primită în străinătate pentru performanţe şi bagaj de cunoştinţe şcolare. Aceasta din urmă, din punctul meu de vedere, apare în cazurile în care adaptarea școlară este una sănătoasă, perfomantă.

În ceea ce privește efectele negative, având în vedere contextele multiple în care migrarea sau remigrarea se întâmplă, studiul „Remigraţia copiilor români – 2008-2012” arată că, acești copii prezintă un risc, uneori semnificativ, alteori major, de a dezvolta probleme sociale specific precum: probleme de adaptare/ readaptare, integrare/ reintegrare social, modificări ale stărilor afective, (dezvoltând rușine, teamă, furie, sentiment de abandon etc), modificări comportamentale, chiar și tulburări somatice și psihosomatice.

În urma cercetărilor efectuate în cadrul studiului menționat mai sus s-a mai constat că, „deși un copil remigrant îşi poate face prieteni noi sau poate relua relaţiile cu cei vechi, adesea copiii remigranţi declară că se simt singuri sau că nu îşi găsesc locul într-un grup”.

3. Statistici privind amploarea fenomenului remigrației

Studiul RCR 2012 arată că, în perioada ianuarie 2008 – mai 2012, au solicitat echivalarea studiilor pentru reînmatricularea în sistemul educaţional românesc 21.325 copii reveniţi din Italia și Spania: „Din analiza datelor referitoare la copii remigranți din Spania și Italia reiese că un vârf al remigraţiei copiilor în România a fost atins în anul 2009, atunci când peste 7000 de copii remigranţi au solicitat echivalarea studiilor pentru reînmatricularea în sistemul educaţional românesc. Anual, 1.200 – 1.400 din totalul copiilor care remigrează se adaugă pe lista celor care necesită intervenţie specializată promptă din partea serviciilor de asistenţă psihologică, socială şi şcolară, deoarece prezintă risc semnificativ/major de manifestare a unor dificultăţi de readaptare. Din totalul copiilor investigați 92,24% și-au dorit să plece pentru a locui în străinătate.”

Același studiu analizează tipurile familiale, relațiile dintre părinți-copii, evoluția familiilor după plecarea în străinătate a unui părinte/ a părinților/ a întregii familii restrânse. Extrag următoarele informații relevante: „În aproape 30% din cazuri copiii investigaţi erau deja separaţi de părinţii plecaţi la muncă în străinătate la momentul emigrării (copilul a trecut printr-o perioadă în care nu s-a aflat în îngrijirea părinților, anterior migraţiei sale). În cazul acestor copii se suprapun trei tipuri de contexte care pot conţine factori de risc în privinţa dezvoltării: perioada de separare de părinţi, migrarea şi remigraţia. În peste 20% din cazuri se constată că persoana care se ocupa de îngrijirea copilului înainte de emigrarea era unul dintre părinți. Aproape jumătate dintre copiii care au emigrat schimbă atât ţara cât şi mediul de rezidenţă (37% dintre copii schimbă mediul urban cu cel rural sau reciproc, la care se adaugă aproximativ 9% – copiii care declară că au locuit în străinătate în mai multe localităţi succesiv)”.

4. Strategiile Ministerului Educației

Fie că vorbim despre elevi remigranți sau copii cu cetățenie străină care au ajuns pe băncile școlii românești în urma procesului de remigrare a unuia dintre părinți, sau copii născuți în străinătate cu părinți remigranți, pentru aceștia, am identificat câteva strategii generale ale Ministerului Educației:

• Organizarea în școli de cursuri intensive gratuite de limba română pentru cei care nu stăpânesc limba
• Stabilirea unor parteneriate cu instituții școlare din țara de adopție și încurajarea elevilor în vederea comunicării cu foștii colegi
• Consilierea psihologică a părinților, în vederea adoptării de către aceștia a unei conduite adecvate privind acordarea de sprijin copiilor, pentru obținerea performanței școlare în România
• Adaptarea programei de limba română pentru cei care s-au născut în țara de adopție și au crescut într-un alt mediu lingvistic
• Organizarea de activități remediale cu copiii
• Valorificarea experienței școlare a elevilor într-un alt sistem de învățământ, în cadrul orelor de dirigenție sau în cadrul orelor extracurriculare, pentru a determina creșterea încrederii în sine și pentru a consolida motivația pentru performanță.

5. Concluzii

– Remigrarea este un fenomen dinamic și mă tem că nu doar că nu reușim să ținem pasul, dar nici nu am început să punem în aplicare strategiile gândite de ani de zile.

– Revenirea elevilor în țara de origine a părinților este, de obicei, alegerea familiei, nu a copilului.

– Există avantaje ale remigrării, însă dezavantajele sunt mai numeroase, cel puțin dacă adaptarea sau readaptarea nu este gestionată corespunzător.

– Consecințele neadaptării copiilor sunt mai mult decât serioase de la scăderea stimei de sine până la anxietate cu toate consecințele ce provin și de la toate acestea.

– Învățarea asertivității și a comunicării de către profesorii este necesară, în general, pentru procesul educațional.

– Interesul pentru a-I înțelege și a-I ajuta să se integreze și creativitatea profesorului pot fi mai importante decât orice „program special” conceput la modul general.

Bibliografie
1. Luminița Iosif, Iolanda Stângă – Fenomenul remigrării în România. Implicații sociale.
2. Studiu RCR 2012 „Remigrația copiilor români”, realizat de ONG-ul intitulat Alternative Sociale (file:///C:/Users/PickMe/Downloads/AAS_Studiu%20RCR_2012.pdf)
3. www.alberodellavita.org/wp-content/uploads/2014/10/Remigratia-Copiilor-Romani.pdf
4. www.didactic.ro/stiri/cum-se-integreaza-in-sistemul-scolar-copiii-romani-intorsi-din-strainatate 

Surse de inspirație:
1. Dikel W. (2015), Sănătatea mentală a elevului. Ghid pentru personalul didactic, Traducere de Daniel Andronache, București, Editura Trei
2. Meșa O. (2019), Cum învață oamenii, Instructional Design SRL
3. Sweetland D., Stolberg R. (2018), Să-I învățăm pe copii să gândească, Traducere de Camelia Munteanu, București, Editura Trei.