Necesitatea învățării și cultura generală

De nenumărate ori am auzit, din partea elevilor și a părinților acestora, întrebarea: ”De ce trebuie să învăț fizică, gramatică, educație plastică, istorie, chimie, că doar nu voi avea nevoie de ele, eu vreau să devin informatician?” Și tot de atâtea ori le-am explicat că au nevoie de toate obiectele.
Articolul încearcă să explice de ce este nevoie să fie aprofundate toate obiectele de studiu din perioada gimnaziului. De asemenea, este adusă în atenție problema supraîncărcării elevilor și a profesorilor cu concursuri și activități.

Toate materiile școlare sunt utile formării bazei de cunoștințe pentru liceu, facultate, dar mai ales pentru viață.

Omul este o ființă care trebuie să se cunoască și să se înțeleagă pe sine și pe ceilalți. Pentru a înfăptui acest lucru are nevoie de cunoaștere. Nu toate cunoștințele ne sunt evaluate ci, mai ales, vor fi evaluate de oamenii cu care venim în contact, care nu pun note, doar ne acceptă sau nu.

În discuția cu elevii de gimnaziu, le-am argumentat că au nevoie de toate obiectele. Matematica, cea ”grea” și de niciun folos, de fapt te ajută să gândești logic, să găsești soluții inteligente la problemele vieții. Le-am exemplificat prin următorul exemplu: Ești medic, ai suficienți bani să-ți faci o casă. Chemi specialiști să ți-o construiască. Ei îți cer o anumită sumă de bani pentru X metri pătrați de parchet, pentru că fiecare metru pătrat costă Y. Dacă nu poți calcula rapid și corect aria suprafeței (după formula învățată la geometrie), riști să fii înșelat. Fără matematică nu poți deveni arhitect sau artist plastic, aviator, marinar. Nu vă lăsați în baza ordinatorului, el te poate părăsi la greu!

Limbile străine sunt foarte necesare în lumea multiculturală în care trăim. Elevii și părinții lor au ferma convingere că engleza este singura limbă utilă. Nu este așa. Mult mai ușor te vei integra într-o țară dacă vei putea comunica în limba acesteia. Fiecare limbă îți oferă o deschidere către o altă cultură și îți îmbogățește capacitatea de înțelegere a lumii.

Limba română îi învață să vorbească și să scrie corect în limba lor maternă. Analiza gramaticală este aridă și plicticoasă, dar este necesară fiindcă unii dintre ei la 16-17 ani visează să studieze dreptul sau jurnalismul, meserii care necesită o perfectă cunoaștere a acesteia. Literatura română este o cale de a cunoaște caractere umane, istoria țării și lumii, de a-i iniția în tehnica realizării unei scrisori sau cereri, a compunerii unui text logic despre orice subiect, îi ajută să-și exprime sentimentele prin versuri.

Istoria și geografia, două materii de cultură generală absolut necesare în aceste vremuri când a călători și a cunoaște lumea este o necesitate
La început obiectul numit fizică li se pare fără rost fiindcă nu au cum să înțeleagă că ei trăiesc după legile fizicii, că fenomenele din interiorul și din jurul lor se desfășoară după legi, nu haotic. Ce-ar fi ca legea gravitației să se ”supere” și să nu mai acționeze?! Pot fi date multe alte exemple.
Biologia este necesară autocunoașterii corpului pentru a nu confunda poziția ficatului cu cea a rinichilor sau să ceară farmacistei ”un ceai de prostată” pentru durerea de gât! Medicina nu se poate face fără biologie.
Chimia, altă ”sperietoare” pentru elevi, îi ajută pentru a înțelege din ce substanțe este alcătuită ființa umană și lumea înconjurătoare. Ce uimiți sunt, unii dintre ei, când află că zilnic mănâncă NaCl și beau H2O!

Mulți se întreabă de ce se studiază limba latină în clasa a VIII-a. Simplu: nu poți deveni avocat fără să cunoști latină. Nu poți ajunge farmacist, inginer silvic fără să ai idee despre limba latină încă de mic. Cu alte cuvinte, nu poți visa să devii arheolog fără a avea minime cunoștințe despre această limbă, cât mai devreme. În plus, nu poți să-ți construiești o cultură generală solidă fără minime cunoștințe de latină – adesea auzim sau citim expresii precum mea culpa, apud, homo sum…, ars longa, fiat lux, grosso modo, alea jacta est, id est, carpe diem, gaudeamus, et caetera etc.

Lipsa de interes pentru muzică, desen și educație fizică este câteodată cultivată în familie, deși ele sunt esențiale pentru exprimarea unor calități proprii ființei umane: expresivitatea și creativitatea. Dacă nu ai voce muzicală, poți fi un inteligent ascultător al muzicii, dacă nu reușești să desenezi pentru expoziții, poți să te relaxezi desenând. Educația fizică este vitală, îi învață pe copii să meargă corect, să facă mișcare zilnic, să învețe șă să practice sporturi, care implică spirit de echipă, corectitudine.

Educația tehnologică ar trebui să-i pregătească pe elevi pregătească pentru meseriile cerute pe piața muncii. Lipsa atelierelor în care elevii să ”facă” ceva cu mâinile lor, amândouă cam stângi, face din acest obiect o cenușăreasă, deși ar trebui să fie prințesa.

Din anumite motive, mulți elevi nu vor continua studiile, de aceea ei trebuie să aibă minime cunoștințe din toată paleta de obiecte de studiu.
Ar fi o discriminare ca un copil după 8-9 ani de studii în școală să nu știe nimic despre latină, chimie…

Nu numărul obiectelor de studiu este problema, ci predarea lor sub formă de proiecte. În plus, există o mulțime de concursuri, cursuri, campanii de tot felul, care supraîncarcă cu activități pe profesori și elevi, creând stres în ambele tabere.

Opinia mea este să nu se mai suprapună sistemului național de învățământ asociații și organizații paralele. Ne ”călcăm pe picioare” cum spune o vorbă populară. Toate acestea folosesc aceeași ”materie primă” – elevul, care ajunge să refuze orice este în plus de ora de clasă și să nu-i mai înțeleagă nici acesteia semnificația.