Orientarea pentru carieră a elevilor de liceu

Alegerea unei cariere pentru un elev aflat în ciclul superior al liceului nu este o activitate uşoară. El nu trebuie lăsat singur. În această activitate trebuie să se implice mai mulţi factori: familia, comunitatea, dar mai ales şcoala, prin profesorii ei. Profesorul (şi în special dirigintele) trebuie să fie mai mult un organizator al situaţiilor educaţionale şi un element de legătură între element şi societate, care mediază şi facilitează accesul la informaţie.
Mulţi tineri care termină liceul deţin cunoştinţe vaste, dar nu ştiu să comunice, nu ştiu să lucreze în echipă, nu ştiu să expună o idee, nu ştiu ce înseamnă o carieră, nu ştiu să se prezinte la un interviu sau să se autoevalueze. De aceea apare nevoia tot mai acută de a-i învăţa pe tineri capacităţi esenţiale pentru viaţa lor, ceea ce se poate realiza doar prin educaţia non-formală ce cuprinde activităţi educative de tip non-formal desfăşurate în sistemul de învăţământ de către instituţii educative. Cea mai importantă activitate de tip non-formal este ora de dirigenţie pentru că aceasta, fiind cuprinsă în orarul elevului, are repetitivitate şi continuitate.
În alegerea carierei, educaţia informală ocupă un loc aparte. Educaţia informală înseamnă experienţe de învăţare spontană, cotidiană, existenţială, desfăşurată în medii care nu au educaţia ca scop principal.

Unul dintre elementele importante pentru managementul carierei este cunoaşterea de sine. Aspectele care prezintă o relevanţă mai mare pentru deciziile de carieră sunt: interesele elevului, valorile personale, aptitudinile şi personalitatea ca element integrator.
Interesele reprezintă preferinţele stabile ale unei persoane pentru anumite domenii de cunoştinţe sau de activitate, factori motivaţionali esenţiali în alegerea carierei. Este foarte importantă investigarea intereselor fiecărui elev în trasarea planului individual de carieră. Trebuie să existe o concordanţă între interesele proprii şi cerinţele unei ocupaţii pentru ca persoana să fie mulţumită şi motivată în activitatea pe care o desfăşoară.

Valorile reprezintă convingeri de bază ale unei persoane despre ceea ce este important în viaţă, în muncă, în relaţionarea cu ceilalţi. Valorile şi interesele reprezintă etaloane prin care persoanele se raportează la oportunităţile de carieră. Dacă valorile legate de muncă (securitate, câştiguri mari, realizare, statut, apreciere, putere etc.) corespund cu valorile personale, atunci ele vor ghida persoana în alegerea carierei (dacă elevul are ca valoare personală securitatea, el va căuta cu preponderenţă medii de muncă care să îi ofere securitate).

Conturarea la elevi a valorilor legate de muncă este influenţată de mai mulţi factori dintre care amintim: familia (prin oferirea de modele), şcoala (prin promovarea anumitor cerinţe şi metode de predare), grupul de prieteni (dorinţa de apartenenţă la un anumit grup), experienţe concrete de muncă (practica, voluntariat, organizarea de vizite la locul de muncă al părinţilor).

Aptitudinile reprezintă ansamblul de insuşiri care diferenţiază oamenii între ei în ceea ce priveşte maniera de desfăşurare a diferitelor activităţi şi mai ales în ceea ce priveşte randamentul calitativ şi cantitativ al acestora.

Acestea stau la baza performanţelor în muncă şi asigură parcurgerea cu succes a diverselor forme de pregătire academică şi profesională. Modalităţile de identificare a aptitudinilor la elevi pot fi : observarea activităţilor pe care aceştia ştiu să le facă cel puţin la nivel mediu şi fără un efort deosebit sau aplicarea de chestionare destinate identificării acestora.

Personalitatea reprezintă modul unic de gândi, simţi, de a acţiona, de a relaţiona al unei persoane. Este important ca elevii şi profesorii diriginţi să cunoască aceste caracteristici personale pentru ca în demersul de orientare a carierei să îmbine cât mai corect posibilităţile proprii cu cerinţele unei ocupaţii.

Pentru obţinerea de informaţii privind deciziile de carieră şi cunoaşterea mediului profesional este necesar ca elevul să investigheze diverse medii ocupaţionale şi să cunoască mai multe posibilităţi de carieră.

Mulţi tineri care termină liceul deţin cunoştinţe vaste, dar nu ştiu să comunice, nu ştiu să lucreze în echipă, nu ştiu să expună o idee, nu ştiu ce înseamnă o carieră, nu ştiu să se prezinte la un interviu sau să se autoevalueze. De aceea apare nevoia tot mai acută de a-i învăţa pe tineri capacităţi esenţiale pentru viaţa lor, ceea ce se poate realiza doar prin educaţia non-formală ce cuprinde activităţi educative de tip non-formal desfăşurate în sistemul de învăţământ de către instituţii educative.

Cea mai importantă activitate de tip non-formal este ora de dirigenţie pentru că aceasta, fiind cuprinsă în orarul elevului, are repetitivitate şi continuitate.
În ciclul superior al liceului trebuie să se acorde o atenţie deosebită în orele de dirigenţie orientării pentru carieră a elevului prin diverse modalităţi: chestionare, teste, exerciţii prin care elevul îşi poate descoperi pentru sine şi apoi pentru ceilalţi punctele forte. În orele de dirigenţie se pot derula activităţi, care au un impact deosebit pentru clasă, dar şi pentru fiecare individ in parte, cum ar fi:

• Hexagonul intereselor (identificarea intereselor personale şi a ocupaţiilor care corespund acestora);
• Profilul realizărilor personale (identificarea de către elev a realizărilor personale, în vederea conturării profilului aptitudinal);
• Planul meu (dezvoltarea abilităţii de construire a unui plan de carieră);
• Portofoliul personal (realizarea unui portofoliu in vederea construirii branding-ului personal).

În cadrul orelor de dirigenţie, se pot face exerciţii simple care au rezultate importante în identificarea abilităţilor – cheie căutate în domeniul de activitate pentru care tânărul are interese. De exemplu pentru a lucra în vânzări este necesară încrederea în sine, capacitatea de comunicare cu oameni diferiţi, putere de convingere, perseverenţă. Pentru a afla dacă are astfel de abilităţi elevul se poate gândi dacă îi place să organizeze petreceri, drumeţii sau activităţi de divertisment, dacă reuşeşte să-i convingă pe cei mai mulţi să accepte planurile sale. Pentru grafică şi design sunt necesare alte calităţi precum: creativitate, cunoştinţe tehnice de utilizare a programelor specifice. Dacă tânărul a realizat un album de fotografii ale familiei, le-a prelucrat cu ajutorul calculatorului şi le-a transferat pe un website de profil, unde pot fi văzute de alţii, sunt câteva calităţi ce pot fi dezvoltate.

Un alt exerciţiu aplicat la clasă este descoperirea branding-ului personal (ce poate fi ulterior valorificat în activitatea „Portofoliul personal”). De la felul în care se îmbracă un tânăr, atitudinea pe care o afişează până la ce transmite prin limbaj, toate acestea alcătuiesc brandul personal. Cel în cauză trebuie să conştientizeze punctele tari şi punctele slabe. Elevul este pus în situaţia de a întreba 10-12 persoane de încredere care sunt 3 lucruri pe care le apreciază la el şi alte 3 care consideră că-l dezavantajează.

În alegerea carierei, educaţia informală ocupă un loc aparte. Educaţia informală înseamnă experienţe de învăţare spontană, cotidiană, existenţială, desfăşurată în medii care nu au educaţia ca scop principal. Voluntariatul reprezintă una din principalele activităţi ale educaţiei informale prin care elevul îşi poate descoperii abilităţi şi forma competenţe. Elevii s-ar putea implica într-o activitate a unei organizaţii de protecţie a mediului, redactând pliante care să conţină informaţii privind legislaţia mediului şi informaţii de natură legislativă, împărţindu-le populaţiei din zona vizată pentru a-i conştientiza în problematica mediului, sau să urmeze un curs de  training prin care elevii să înveţe despre dezvoltare personală, dezvoltarea relaţiilor, comunicare eficientă, prezentarea la interviu, coaching şi feedback, planificarea productivităţii personale, formarea echipei, abilităţi de negociere.

În cadrul educaţiei informale, recomandăm participarea la un târg de job-uri, unde viitorii absolvenţi se pot informa direct de la societăţile prezente despre particularităţile anumitor profesii, despre motivarea angajatului, despre condiţiile de muncă, despre posibilităţile de promovare şi nu în ultimul rând despre posibilitatea de a lucra în regim de part-time sau full-time pe perioada vacanţelor.

Presiunea competiţiei pe pieţele naţionale şi internaţionale a generat creşterea şomajului, creştere care, într-o primă etapă, a afectat forţa de muncă tânără. Acest fenomen a avut drept rezultat scăderea motivaţiei pentru învăţare.
Instituţiile de învăţământ s-au văzut silite să acţioneze pentru optimizarea ofertei educaţionale, atât din punctul de vedere al calităţii situaţiilor şi resurselor de învăţare, cât şi din cel al concordanţei programelor educaţionale în raport cu cererea de pe piaţa forţei de muncă.

Bibliografie:
1. Florescu, Maria Cristina, Managementul educaţiei, Ed. Eurogrup, Oradea, 2002
2. Neacşu, I. Instruire şi învăţare, Teorii-modele-strategii, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 2000
3. George Vãideanu, Educaţia la frontiera dintre milenii. Bucuresti, E. D. P.,2005;
4. Jinga I., Istrate E. (coordonator), Manual de pedagogie, Ed. ALL, Bucureşti, 2001.
5. I. T. Radu, Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, E. D. P. , Bucureşti, 2001
6.M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă , Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000