Pașii abordării unei educații incluzive în clasele primare

Educația incluzivă aduce toți copiii la un loc, în aceeași clasă, în aceeași comunitate, îi ajută să se simtă bine, să se simtă iubiți, prețuiți, apreciați, sprijiniți și stimulați în aceiași măsură, pentru a ajunge la dezvoltarea deplină a propriului potențial. Primul pas al incluziunii este integrarea copiilor într-un mediu adecvat, incluziv, încă din grădiniță. Grădinițele incluzive sunt prima rețea profesională care a început să funcționeze pentru sprijinirea și implementarea educației incluzive în România și apoi se continuă la clasele primare. Școala incluzivă se adaptează nevoilor și particularităților copiilor. Centrul preocupărilor este în a oferi ocazii de învățare și dezvoltare fiecăruia în parte, pentru că fiecare este important. Curriculumul este flexibil, deschis și permite adaptări succesive. Nu copilul se conformează curriculum-ului, ci acesta este un instrument pentru a sprijini dezvoltarea copilului. Devine mai important să stabilim procesul prin care se dezvoltă competențele, capacitățile, cunoștințele, comportamentele și atitudinile, decât conținutul prin care o facem.

Desigur, când se prezintă educația incluzivă în grădiniță, ne gândim în primul rând la copiii cu CES. Nu este însă suficient să ne referim numai la această categorie de copii, cu atât mai mult cu cât educația incluzivă evită orice formă de ierarhizare și de etichetare a copiilor. Unii copii au nevoie să fie sprijiniți pentru că au caracteristici, particularități, stiluri de învățare și ritmuri de dezvoltare diferite de ale celorlalți. Dar, fiecare copil poate avea la un moment dat anumite cerințe speciale față de educație.

Există de asemenea și anumite situații de risc în care educatorul trebuie să cunoască trăirile și comportamentele copilului pentru a-l sprijini.

Riscurile pot apărea din modul de dezvoltare a copilului, din mediu socio-cultural din care acesta face parte, din relațiile de familiile în care îi determină existența zilnică, din modelele formale educaționale ce pot exercita un stres deosebit asupra copilului care nu corespunde „normalității” cu care ne-am obișnuit.

O educație de calitate la clasele primare este o educație timpurie care se materializează în intervenții adecvate care previn și ameliorează condițiile care pun copiii în situații de risc și care pot duce la întârzierea sau chiar la decalarea dezvoltării. Știm cu toții că învățarea începe încă de la naștere. Acest adevăr simplu determină înțelegerea faptului că îngrijirea, educația și dezvoltarea copilului trebuie să ne preocupe încă de la naștere, ba chiar încă din momentul concepției. Ca răspuns la acest adevăr. s-au dezvoltat numeroase programe de educație timpurie care înseamnă nu numai pregătirea copilului la grădiniță, pentru a putea intra în școală, ci și pregătirea resurselor umane și materiale pentru a răspunde nevoilor fiecărui copil și a limita riscurile care apar în copilărie – riscuri sociale, educaționale și de orice altă natură.

În esență, putem defini următoarele concepte care ne facilitează înțelegerea educației incluzive:

• Cerințele educative speciale (CES) sunt toate acele nevoi- cerințe educative întâlnite la orice copil, pe o perioadă sau alta a dezvoltării sale și care apar din particularități sau caracteristici ale dezvoltării individuale, sau din orice tip de dificultate de învățare și care solicită un sprijin suplimentar educațional.
• Riscul sau situația de risc este o situație care poate împiedica sau deforma dezvoltarea copilului. Acesta este dependent de premisele de la care pornește dezvoltarea copilului, de contextul socio-cultural în care crește și de măsurile pe care comunitatea și societatea le pun în aplicare pentru a sprijini adecvat dezvoltarea fiecăruia.
• Integrarea educațională descrie eforturile făcute pentru a introduce copilul într-o clasă obișnuită.
• Incluziunea este o politică și un  proces care permite tuturor copiilor să participe la programele educaționale, prin schimbare și adaptare curriculară.

Studii numeroase au demonstrat că mediul de viață din copilărie influențează puternic și de durată componentele personalității individului pe tot parcursul ciclului primar. În cadrul mediului, comunicarea copilului cu învățătoarea este extrem de importantă, comunicarea verbală și cea nonverbală. Contează foarte mult aprecierile învățătoarei, apelativele, modul pozitiv sau negativ în care ea reacționează la acțiunile copilului.

Categoric că există dificultăți generate de includerea copiilor cu CES în școlile de masă. Aceste dificultăți țin de particularițățile anatomo-fiziologice și psihologice ale acestor copii care unt altfel decât ceilalți. Aceste dificultăți sunt invocate de cei care au rezerve în legătură cu învățământul incluziv. Oricît de numeroase și de mariar fi dificulțățile, nu putem răpi dreptul la educație egală, la șanse egale de educație pentru acești copii. Riscurile neincluderii acestor copii sunt mult mai mari decât cele ale învățământului incluziv.

Aceste dificultăți la care ne vom referi când vom vorbi despre fiecare grupă sunt mai mari în cazul claselor eterogene. Ele pot fi depășite printr-o temeinică pregătire a dascălilor, prin atitudini de înaltă deontologie ale acestora, prin optimism și omenie.

Bibliografie
Vrășmaș, E.,Vrășmaș, T., ( coord) Educația incluzivă: dimensiuni, provocări și soluții/ UNICEF România – Buzău, Alpha MDN, 2012.