Personalizarea – o abordarea actuală în educația adulților

Absolventă a Universității București, Facultatea de Litere, specializări Română-Franceză. Doctor în Științe umaniste, domeniul Filologie (cu teza ”Suprarealismul - tentația libertății interioare absolute”, coordonată de academicianul Dan Grigorescu). 
Activitate de formator în programul Dezvoltarea Competențelor de Evaluare, în proiectul ”Formarea continuă a profesorilor de Limba română, engleză şi franceză în societatea cunoaşterii”.

Liceul Teoretic Mihail Kogălniceanu, Snagov (Ilfov)

Abordarea personalizată a învățării este tema cursului ținut la Roma de Educommunity, asociație implicată de mulți ani în studii și proiecte europene care vizează educația adulților.
Personalizarea este diferită de individualizare, ea implicând activ cursantul adult în propria educație, prin realizarea unui demers colaborativ între acesta și profesor, care să vizeze obiectivele, metodele ce vor fi folosite, formele de evaluare. De asemenea, elevii adulți pot avea niveluri diferite ale abilităților și competențelor, pe care le-au dobândit în contexte nonformale, inclusiv în cadrul activității profesionale desfășurate, competențe și abilități care pot fi valorificate.
În realizarea personalizării, profesorul trebuie să propună cursantului o autoanaliză, care să implice reflecția personală a acestuia asupra motivațiilor sale, o rememorare a experiențelor anterioare de învățare pentru a putea stabili care au fost abordările eficiente.

Cei care sunt familiarizați cu educația adulților cunosc faptul că aceasta implică alte metode decât cea a copiilor și adolescenților, pentru că adultul care învață are motivații precis orientate și nu este dispus să participe decât la acele activități de învățare pe care le consideră eficiente sau atractive.

Ca urmare a obținerii unui grant Grundtvig, am participat în luna aprilie a acestui an la cursul Personalization in Adult Education – Methods, Strategies and Tools (GRU-12-MOF-IT-2013-883-002), ținut la Roma de către Educommunity, asociație implicată în numeroase cercetări,  parteneriate și proiecte europene.

De ce este diferită învățarea adulților de cea a adolescenților sau a copiilor?

Adulții simt nevoia să învețe experiențial, preferă ca metodă de învățare rezolvarea de probleme, au o bază care poate fi utilizată în activitățile de învățare și doresc să fie consultați sau chiar să aibă posibilitatea unor alegeri în legătură cu planificarea și evaluarea învățării lor. De asemenea, sunt interesați în principal de dezvoltarea abilităților necesare pentru activitatea lor profesională, preferă structurarea pe module și își dezvoltă mai bine competențele prin interacțiunea în interiorul grupului, ceea ce este cunoscut sub denumirea de peer learning.

Modelul propus, acela al personalizării, pornește de la ideea că învățarea este un proces continuu și doar parțial conștient, de aceea, pentru a-i spori eficiența, cursanții înșiși trebuie să fie implicați activ, să devină colaboratori în această evoluție pe care o reprezintă învățarea.

Ce este personalizarea?

Acest concept face trimitere la acordarea unei independențe, cel puțin parțiale, cursantului, independență care poate viza în primul rând stabilirea obiectivelor, propunerea sau alegerea unor metode sau strategii, dar și valorificarea învățării anterioare, indiferent de contextul ei.  Aceasta pentru că, mai ales în cazul adulților, ”bagajul” cu care vin în clasa în care redevin elevi este foarte diferit, în funcție de mediul din care provin, familie,  profesia pe care o exercită, toate acestea ducând la dezvoltarea prioritară a unor abilități sau competențe.

Domeniile vizate de personalizarea învățării au în vedere nu numai latura cognitivă, ci și definirea scopurilor, care trebuie urmărite atât la nivel operațional, cât și emoțional. Autodirecționarea pe care o poate realiza adultul în procesul de învățare (corespondenta termenului Personal Mastery) este un avantaj care trebuie valorificat.

Personalizarea și individualizarea reprezintă același lucru?

În mod clar, sunt două abordări diferite: prima implică o analiză făcută de cursant însuși, care propune – în măsura posibilităților oferite de o programă care nu e prea flexibilă și de un program de cursuri fix – o adaptare a calendarului, o anumită planificare a temelor, o ierarhizare sau chiar negociere a unora dintre obiective, aspecte legate de resursele materiale, metode, tipuri de evaluări; în timp ce individualizarea presupune un proces de învățare care să fie mulat pe diferitele temperamente, stiluri de învățare. Se poate observa că, în timp ce individualizarea este consumatoare de timp, personalizarea reprezintă o modalitate de eficientizare prin economisirea uneia dintre cele mai prețioase resurse didactice – timpul.

Care sunt strategiile, metodele și instrumentele prin care se poate realiza personalizarea?

Pentru a nu face o trecere în revistă a tratatelor mai noi de didactică, mai ales că dintre metode și strategii unele sunt comune cu cele din educația copiilor și adolescenților, deci cunoscute (jocul de rol, dezbaterea, brainstormingul, rezolvarea de probleme, studiul de caz, harta conceptuală, ancheta, discuția reflexivă, experimentul, simularea, observarea pe teren, modelarea etc.) mă voi referi doar la două dintre instrumentele cu ajutorul cărora se poate realiza personalizarea învățării adulților, pentru obținerea unei mai mari eficiențe.
Un prim instrument este autobiografia: i se cere cursantului să își realizeze o biografie de aproximativ una-două pagini, din punctul de vedere al experiențelor sale educaționale, prin care să facă totodată o analiză asupra unor aspecte precum: tipul de activități la care a avut cel mai bun randament și opusul – la care randamentul său era scăzut; tipul de evaluări care i s-au părut relevante pentru măsurarea progreselor făcute; metodele de conducere a învățării preferate; modul de interacționare cu colegii sau cu profesorul, structurarea conținuturilor; puncte slabe și puncte forte din punctul de vedere al competențelor pe care le are (eventual, în legătură și cu profesia pe care o exercită sau dorește să o aibă). Profesorul va avea astfel la îndemână un ghid pe baza căruia poate să construiască nu numai un demers didactic eficient, dar care să fie și acceptat, motivant pentru cursant.

Un al doilea instrument, de asemenea cu mare valoare colaborativă, este pactul educațional: el urmează să precizeze care sunt așteptările cursantului de la instituția de învățământ, dar și care sunt obligațiile pe care acceptă să le îndeplinească pentru a obține ceea ce reprezintă, până la urmă, un scop comun – formarea, dezvoltarea unor competențe de către cursanții adulți, care au capacitatea de a configura clar nevoile lor educaționale și de a deveni colaboratori al profesorului.

Cuvinte cheie:
Accesări: 1.464