Plagiatul – între intenție și motivație (Studiu)

Termenul a „copia” a devenit în ultimul timp un lucru tolerat moral, oarecum tacit, în multe medii de activitate. În ceea ce privește însă mediul educațional, societatea se așteaptă, pe bună dreptate, la un comportament integru de la cei ce sunt formatori de caractere. Atunci când un profesor devine un fel de „xerox” cred că se pierde orice șansă de construire a unui viitor mai bun. Privind lucrurile din punctul acesta de vedere, nu e de mirare că plagiatul a devenit una dintre problemele majore ale eticii academice. Dar ce înseamnă, până la urmă, a plagia?

„Plagiatul este modul în care oamenii îşi copie existenţa unii de la alţii.” (Octav Bibere)

Conform Dicționarului explicativ al limbii române, a plagia înseamnă „a-și însuși, a copia total sau parțial ideile, operele, etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific.”  (Academia Română, 2012,  p. 826)

Deși a existat dintotdeauna, plagiatul nu a fost condamnabil moral, cu atât mai puțin legal, chiar de la început. Cu toate acestea, resentimente împotriva plagiatului au început să apară încă dinainte existenței tiparului. „Un exemplu în acest sens îl reprezintă poetul latin Mațial, care în secolul I D.Hr, a reacționat împotriva rivalului Fidentius care i-ar fi citit operele în public ca și când ar fi fost ale lui.”  (Stuart P. Green,  2002, p. 177)

În România, Conform Legii nr. 206 din 27 mai 2004 (articolul 4, aliniatul d) privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, plagiatul se definește ca fiind: „expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale.”

Simplificând această  definiție, înțelegem că plagiatul înseamnă a-ți însuși unele materiale fără a recunoaște că acestea aparțin alti autor.  „Acest lucru lasă „portițe deschise” unor forme mai complexe de plagiat, care se pot realiza cu recunoașterea adecvată a contribuției altcuiva. Totodată, din definiție nu putem afla dacă plagiatul presupune o intenție sau nu. E posibil ca acesta să fie făcut și din ignoranță sau dintr-o eroare de documentare.” (C. Vică, E. Socaciu, T. Gibea, 2018, p. 111)

Fie că este vorba despre utilizarea involuntară a unor idei fără a preciza autorul acestora,  fie că este vorba despre însușirea întregului material al unei persoane, din punctul meu de vedere, acțiunea poartă același nume: plagiat.

Argumentul realizării studiului de caz

Încă de la început, aș vrea să precizez că alegerea acestei temei nu a fost deloc întâmplătoare pentru mine. Lucrez ca profesor pentru învățământul primar de 15 ani, perioadă în care am publicat un număr mare de auxiliare didactice, articole în reviste de specialitate, studii de caz pentru diverse cursuri de specializare, am elaborat programe școlare pentru disciplinele opționale însoțite  suporturi de curs, etc. Cu toate acestea, niciodată nu mi-am pus problema că cineva s-ar putea folosi de materialele mele prezentându-le drept creații proprii. Primul semnal de alarmă a apărut în luna ianuarie a acestui an, după ce am trimis programa de opțional și suportul de curs, spre avizare, inspectorului de specialitate. Când ne-au fost transmise  fișele de avizare am avut neplăcuta șansă de a afla că o colegă de aceeași specialitate cu mine, se folosise de programa de opțional pe care o elaborasem cu un an în urmă, precum și de o parte a suportului de curs pe care între timp îl publicasem obținând un I.S.B.N. pentru el.

Materialele elaborate de mine au fost puse la dispoziția colegilor de comisie metodică atât în variantă tipărită, cât și electronică, gândindu-mă că le vor fi de folos la clasă, nicidecum că se vor folosi de ele ca fiind creație proprie. Cu această ceastă întâmplare încă proaspătă în  mintea mea, am ales să realizez un sondaj, pentru a descoperi modul în care este înțeles/ acceptat plagiatul la nivelul instituției în care lucrez, astfel că în luna aprilie am aplicat sondajul denumit „Plagiatul între intenție și motivație”

Scopul sondajului: Studierea cunoștințelor privind caracteristicile plagiatului și a modului în care contribuie fiecare participant la studiu la prevenirea acestui fenomen.

Obiective:
– Descoperirea caracteristicilor plagiatului;
– Înțelegerea efectelor pe termen lung a plagiatului;
– Găsirea unor metode de evitare a plagiatului;

Metoda de realizare: metoda anchetei
Instrumente de realizare: chestionare cu întrebări închise (participanții au completat chestionarele anonim, pentru a crește gradul răspunsurilor sincere)
Eșantionul: 20 de profesori pentru învățământul primar

Acest chestionar are la bază broșura Ghid împotriva plagiatului realizată de Centrul de Cercetare în Etica aplicată și a fost inspirat din materiale similare a altor universități ca: Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți, Cornell Univerity, Clark College, University of Texas at Austin.
Chestionar „Plagiatul între intenție și motivație”
Acest chestionar este anonim.
Vă rugăm să răspuneți sincer la toate întrebările.
Fiecare  întrebare poate avea una, două sau trei variante corecte.
Succes!

Întrebarea 1
Ce reprezintă în viziunea dumneavoastră plagierea?
– Încălcare a normelor morale și juridice;
– Însușirea parțială sau în totalitate a materialului altcuiva și prezentarea drept creație proprie;
– Publicarea în nume propriu a unui material deja publicat;

Întrebarea 2
Ce tipuri de plagiat cunoașteți?
– Copiere – lipire;
– Reșezarea cuvintelor;
– Copiere – amestecare – lipire;

Întrebarea 3
O lucrare/ un material în care autorul preia idei sau texte din alte surse se consideră plagiat?
– Nu, dacă se precizează sursa ideii sau a textului;
– Da, pentru că toate materialele și textele publicate sunt protejate de drepturi de autor;
– Nu, deoarece are scop didactic;

Întrebarea 4
Care sunt efectele ignorării plagiatului în mediul educațional?
– Plagiatorii pot obține beneficii materiale și profesionale;
– Se descurajează efortul celorlalți de a munci cinstit;
– Deteriorarea imaginii instituției educaționale;

Întrebarea 5
Orice informație de pe internet este de domeniu public și poate să fie folosită cum dorim?
– Da, toate informațiile de pe internet se pot utiliza fără restricții;
– Nu, deoarece sunt protejate de drepturi de autor;
– Nu, în unele cazuri trebuie menționată sursa;

Întrebarea 6
Cum ați reacționa dacă un coleg v-ar plagia?
– Nu aș face nimic;
– L-aș da în judecată;
– Aș discuta cu el;

Întrebarea 7
Ați practicat plagiatul?
– Nu am practicat;
– Ocazional;
– Destul de des;

Întrebarea 8
Care sunt cele mai frecvente moduri prin care ați plagiat?
– Absența citării;
– Parafrazare inadecvată a textului;
– Citare vagă;

Întrebarea 9
Cum putem evita plagiatul?
– Punem între ghilimele citatul;
– Reformulăm informația folosind cuvinte proprii;
– Împrumutăm doar ideile de bază pe care le dezvoltăm folosind cuvinte proprii;

În urma aplicării și a interpretării acestui chestionar, se constată următoarele lucruri:

• Cadrele didactice chestionate au un nivel ridicat al cunoștințelor referitoare la caracteristicile plagiatului;
• Un procent ridicat al celor chestionați nu ar reacționa dacă cineva i-ar plagia;
• Cele mai multe persoane intervievate au plagiat cel puțin o dată;
• Un procent ridicat al celor chestionați înțeleg efectele  pe termen lung a plagiatului și cunosc metode de evitare a acestuia.

„Existența contrafacerii sau a plagiatului se stabilește, în principiu, pe baza de asemănări și nu de deosebiri. Simpla existență a unor deosebiri nu apără de învinuirea de plagiat, dacă se dovedește existența și importanța asemănărilor. Stabilirea existenței plagiatului este, prin urmare, o problemă de fapt.”(Yolanda Eminescu, 1997, p. 197).

Bibliografie:
1. Eminescu, Y. (1997). Dreptul de autor, Legea nr. 8 din 14 martie 1996 comentată. București. Editura Lumina Lex
2. Academia Română. Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan – al.Rosett”, (2012). Dicționarul explicativ  al limbii române. București: Editura Univers Enciclopedic Gold
3. Socaciu, E., Vică, C., Mihailov, E., Gibea, T., Mureșan, V., Constantinescu M., (2018). Etică și integritate academică. București: Editura Universității din București
4. Stuart P. Green., (2002). Plagiarism, Norms, and the Limits of Theft Law: Some Observations on the Use of Criminal Sanctions in Enforcing Intellectual Property Rights. In: Hastings Law Journal, vol. 54, nr. 1
5. Legea nr. 206 din 27 mai 2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare disponibilă pe internet la adresa: www.uav.ro/files/documente/legislatie/…
6. Coravu, R., (2013). Ce este plagiatul și cum poate fi prevenit, dacă se dorește. Academia.edu, 39-43 disponibil pe internet la adresa:  www.academia.edu/2700465/Ce_este_plagiatul_…