Portofoliul – modalitate alternativă de evaluare a elevului

În procesul educației, se disting trei componente interdependente: predarea, învățarea și evaluarea. Întotdeauna, instruirea depinde în mare măsură de modul în care este proiectată evaluarea și de rezultatele acesteia.
Articolul prezintă avantajele utilizării portofoliului ca modalitate de evaluare alternativă și oferă sugestii de conținut al portofoliului elevului la disciplina limba și literatura română.

Principala caracteristică a evaluării o reprezintă posibilitatea utilizării tuturor metodelor și tehnicilor de evaluare, pe care profesorul le are la dispoziție. Fie că este vorba de metode tradiționale de evaluare (probe orale, scrise, practice etc.) sau metode de evaluare alternative (investigația, observația sistematică, proiectul, portofoliul, autoevaluarea etc.), dascălul este cel care le va alege pe cele mai potrivite obiectivelor instruirii, disciplinei de învățământ, tipului de conținut sau particularităților de vârstă.

Una dintre metodele de evaluare alternativă este portofoliul. Acest instrument de evaluare apare definit în DEX ca fiind „un dosar”, o mapă în care se păstrează acte, hârtii de valoare. Portofoliul reprezintă o colecție de informații, pe care școlarul le obține prin investigații individuale sau în grup, prin cercetarea unor materiale diferite. Acesta reprezintă și o modalitate de evaluare pe o perioadă mai îndelungată de timp, care reflectă evoluția elevului pe mai multe planuri.

Portofoliul este, așadar, o selecție realizată de către elev împreună cu cadrul didactic a celor mai reprezentative produse ale activității sale într-o anumită perioadă de timp, incluzând aspecte esențiale cognitive, afective și psihomotorii ale dezvoltării elevului.

Această metodă de evaluare conține atât avantaje, cât și dezavantaje. Printre avantaje se numără următoarele aspecte:

• elevul este implicat direct și asumat în procesul de evaluare;
• criteriile de evaluare sunt cunoscute încă de la începutul procesului;
• elevul este ajutat de profesor în atingerea unor obiective ale învățării;
• presiunea timpului limitat este anulată;
• conține reușitele activității elevului, profesorul înregistrând progrese le acestuia la intervale de timp;
• se dezvoltă capacitatea de autoevaluare;
• se diminuează factorul stres.

Principalul dezavantaj al portofoliului îl reprezintă faptul că acesta necesită un volum mare de lucru din partea profesorului.

Prin utilizarea acestei metode alternative de evaluare, elevul devine parte integrantă a sistemului de învățare și evaluare și își poate urmări gradual calitățile, defectele, plusurile și minusurile pe care le are. Pe de altă parte, părinții află ce pot face concret copii lor și care aste atitudinea acestora față de o anumită disciplină de învățământ. Portofoliul reprezintă:

• „cartea de vizită” a elevului, prin care profesorul poate să-i urmărească progresul – în plan cognitiv, atitudinal şi comportamental – la o anumită disciplină, de-a lungul unui interval mai lung de timp (un semestru sau un an şcolar);
• un „acord” între elev şi profesor, care trebuie să-l ajute pe elev să se autoevalueze.

Profesorul discută cu elevul despre ce trebuie să ştie şi ce trebuie să facă acesta de-a lungul procesului de învăţare. La începutul demersului educativ, se realizează un diagnostic asupra necesităţilor de învăţare ale elevului pentru a stabili obiectivele şi criteriile de evaluare. Diagnosticul este făcut de profesor şi este discutat cu elevul implicat în evaluare.

Portofoliul elevului la limba și literatura română cuprinde următoarele elemente:

• lista conţinutului acestuia (sumarul, care include titlul fiecărei lucrări/ fişe etc. şi numărul paginii la care se găseşte);
• argumentaţia care explică ce lucrări sunt incluse în portofoliu, de ce este importantă fiecare şi cum se articulează între ele într-o viziune de ansamblu a elevului/ a grupului cu privire la subiectul respectiv;
• lucrările pe care le face elevul individual sau în grup:
• rezumate;
• eseuri;
• articole, referate, comunicări;
• fişe individuale de studiu;
• proiecte;
• teste;
• chestionare de atitudini;
• înregistrări, fotografii care reflectă activitatea desfăşurată de elev individual sau alături de colegii săi;
• reflecţiile proprii ale elevului asupra a ceea ce lucrează;
• autoevaluări scrise de elev sau de membrii grupului;
• alte materiale: hărţi cognitive, contribuţii la activitate care reflectă participarea elevului/ grupului la derularea şi soluţionarea temei date;
• obiective viitoare pornind de la realizările curente ale elevului/ grupului, pe baza intereselor şi a progreselor înregistrate;
• comentarii suplimentare şi evaluări ale profesorului, ale altor grupuri de învăţare şi/ sau ale altor părţi interesate (de ex. părinţii);
• rezultate ale activităţilor de autoevaluare;
• planuri de acţiune/ evaluări/ activităţi viitoare planificate de către elev;
• comentarii ale profesorului privind atitudinea şi rezultatele elevului.

Termenul de realizare a portofoliului poate varia, de la câteva luni până la un an școlar.

Realizarea portofoliului permite aplicarea unor modalități de organizare a conținuturilor interdisciplinare sau transdisciplinare, venind în sprijinul elevului prin lărgirea orizontului informațional.