Posibil demers de rezolvare a conflictelor în școală

Articolul de față lămurește noțiunea de conflict și prezintă un posibil demers de a acționa eficient, pentru soluționarea optimă, în momentul în care apar conflicte în clasă, în școală, în societate, bazându-ne pe experiența de viață a celor implicați. Mai mult, lămurind probleme diverse ce pot apărea în timpul conflictelor, sunt precizate câteva concluzii pertinente care conduc la abordarea cu maturitate a unui conflict în scopul unei medieri raționale.

Timp de decenii, în țara noastră au fost suprimate nu numai problematica drepturilor omului, ci și noțiunea de conflicte, considerându-se că totul este în ordine și frumos. Poate că de aceea apar, în prezent, accese de violență. Noțiunea de conflict într-o societate modernă, democratică trebuie reconsiderată, iar pentru educator deprinderea elementelor necesare pentru rezolvarea conflictelor în școală și în alte împrejurări constituie o necesitate imperioasă.

Este indicat să acționăm în clasă, în școală, în societate, pentru soluționarea problemelor concrete ivite, bazându-ne pe experiența nostră personală.

În scopul clarificării noțiunii de conflict și al rezolvării eficiente a situațiilor conflictuale, educatorul trebuie să-și lămurească următoarele probleme:

I. Ce cuvinte și ce sentimente vă vin în minte când vă referiți la conflicte?
II. Cum erau rezolvate conflictele în familia dvs. în copilărie?
III. Cum vă reprezentați o stare conflictuală?
IV. Ce atitudine este cea mai potrivită față de o stare conflictuală?
V. În caz că sunteți implicat într-un conflict, ce schimbați în atitudinea dvs. pentru a-l modifica?

Este dificil să-i înveți pe alții cum să se comporte civilizat, dacă tu însuți nu ești conștient de modul în care reacționezi în situații conflictuale. Dacă am încerca o lămurire, chiar sumară, a problemelor menționate anterior, așa s-a procedat în cadrul cursurilor organizate de instituții diverse pentru predarea- învățarea drepturilor omului în ciclul primar, s-ar putea forumula câteva concluzii:

Noțiunea de conflict este percepută numai cu sens distructiv, negativ, care ar trebui evitat (consecința multor ani de neelucidare) – așa cum a reieșit din lista de cuvinte : ceartă, dezacord, intoleranță, încălcare a drepturilor altuia, supărare, neînțelegere, nedreptate, orgoliu, încăpățânare, neomenie, adevăr-minciună, pericol, primejdie, pasivitate, interese; sentimente: ură, teamă, furie, mânie, frică, nestăpânire, lipsă de control, violență, pierderea controlului, incapacitatea de identificare cu alții, disperare, angajare, culpă, vinovăție.

Modelele de tratare a conflictelor în familie sunt diferite, fiind posibile între părinți, între părinți și adulți, între părinți și copii, între frați. S-a constatat că, de cele mai multe ori, în așa-numita familie patriarhală, nu se producea o rezolvare democratică a conflictelor.

Există condiții obiective care duc la conflicte, la care se adaugă și unele stări subiective. De cele mai multe ori, nu știm cum să abordăm problemele. Calea știută în prezent la școală este apelul la ordine, dispoziție, fără extinderea dialogului profesor-elev. Este foarte bine să se găsească o soluție bună, prietenoasă.

Nu în orice situație, o atitudine prietenoasă este răspunsul cel mai bun la o situație conflictuală. În cazul conflictului ivit la clasă, este recomandabil să se procedeze astfel: stoparea primei reacții generate de conflict; aflarea cauzei conflictului, în prezența colectivului de elevi sau în absența acestuia, depinde de la caz la caz, pentru implicarea opiniei celorlalți în judecarea faptei; intervenția ulterioară- să se recunoască în clasă că preietenia celor implicați în conflict nu a fost afectată. Situația rămâne însă conflictuală dacă unul dintre copii mai nutrește gândul că a fost nedreptățit (caz deschis, conflict latent). Fiecare conflict are gradul lui de dificultate, iar implicarea este diferită: de la vorbă bună la implicarea familiei.

Renunțați la orgoliu, mândrie exagerată, gesturi necontrolate? Amplificați sau nu continuați discuțiile; recurgeți la mimică, gesturi dezarmante, la atitudine moralizatoare; apelați la persoane ce amplifică un conflict, din graba și ambiția de a-l rezolva repede? Nu trebuie ignorat faptul că, în unele situații, numai timpul rezolvă ceea ce nu pot rezolva oamenii.

Conflictul profesor-elev este determinat și de faptul că fiecare se află în situație diferită. În poziția de adult, profesorul este cu mai multă experiență, promotor de valori, relații, date, dar poate fi și intolerant față de copil.

Dacă ne opunem violent părții adverse se ivește un conflict violent. Uneori atenuăm, dar nu rezolvăm conflictul. În cele mai multe cazuri, apare compromisul – ajungerea la o înțelegere prin renunțarea la ceva, dar cedarea conduce tot la nemulțumire.

Cînd trebuie să mediem într-un conflict în care persoanele acționează prietenos, dar îți apără puternic interesele, acționăm cooperant, fără a prejudicia personalitatea celuilalt asupra aceea ce a făcut. Trebuie găsite soluții pentru conciliere pe temeiul inereselor comune. de fapt, ne apărăm poziția, când recurgem la soluții pe baza unor criterii comune, acceptate de fiecare și când știm cum să ascultăm și să ne exprimăm interesele.

Conflictele, de cele mai multe ori, sunt constructive. Părerile divergente despre un caz anume conduc la soluții unice, interesante, pe care cei care le susțin, dacă aduc argumente pertinente, reușesc să le transforme în adevărate lecții de viață. De fapt, aceste divergențe de opinie formează atitudini pozitive față de ceilalți și modelează personalitatea umană pentru o diplomație în ceea ce privește comunicarea.

Bibliografie:
Ghid practic pentru aplicarea programei de educație moral-civică în ciclul primar, Editura Coresi, București, 1994.