Predarea cunoștințelor despre natură în viziune interdisciplinară

În înfăptuirea unui învăţământ modern, formativ, consider predarea-învăţarea interdisciplinară o condiţie importantă.
În învǎţǎmântul primar, abordarea în viziune interdisciplinară a actului de predare-învăţare impune un apel permanent la modul euristic de cunoaştere, caracterizat prin aceea că învăţătorul efectuează cu elevii o anumită activitate comună de cercetare, de aflare a adevărului, de cunoaştere şi protejare a mediului înconjurător.

Dacă ne oprim de pildă la tema ”Protecţia mediului” la clasa I, integrarea interdisciplinară poate fi abordată pe baza următoarelor activităţi posibile:

Comunicare în limba română:
– Lectură: ”Prietenă ne e natura”, de Marcela Peneş;
– ”Scrisoarea PLANETEI TERRA”, de C. Tănase;
Matematica şi explorarea mediului:
– Animalele –  prietenele omului;
– Modalităţi de protejare a mediului;
Arte vizuale/abilităţi practice:
– Expoziţie de postere –”Protejaţi natura”;
– Colaj – realizat din materiale reciclabile hârtie, lemne, plastic, fire etc.
Muzică şi mişcare:
– învăţarea şi interpretarea unor cântece cu conţinut ecologic

Realizând corelarea cunoştinţelor de la diferite obiecte de învătământ, se constată faptul că elevii participă activ la lecţii, iar însuşirea cunoştinţelor nu mai prezintă dificultăţi chiar şi pentru elevii mai puţin adaptabili. Pentru a-i face pe elevi să înţeleagă frumosul artistic şi cel natural, i-am îndemnat să cunoască mai îndeaproape natura prin contactul nemijlocit, s-o cerceteze, s-o descopere, apoi, pe parcurs să adâncească contemplaţia estetică a naturii.

Lecţiile de limba şi literatura română, geografie, cunoaşterea mediului, ştiinţe ne oferă multe exemple de urmărire a unor scopuri înalte cu valoare educativă în direcţia formării unei conduite cu structură cognitivă şi afectivă raportată la mediu.
În literatura română, sentimentul naturii apare ca una din constantele definitorii ale structurii psihologice a poporului nostru explicabilă şi prin condiţiile istorice specifice de existenţă.

Contactul permanent cu viaţa naturii, cu toate fenomenele ei ciclice, au statornicit în conştiinţa oamenilor un sentiment de înrudire trainică cu meleagurile acestei ţări.

Studierea textelor literare oferă oportunităţi pentru stimularea şi satisfacerea curiozităţii ştiinţifice a copiilor prin înţelegerea unor fapte şi fenomene din universul apropiat.
Am profitat de curiozitatea elevilor şi am realizat activităţi complementare legate de textele studiate: ”Minunile naturii”, ”Recorduri”, ”Ştiaţi că?”, activităţi la care elevii participă cu mare plăcere şi care completează, adâncesc şi lărgesc sfera de înformaţii cuprinse în texte.

Din textele pe care le-am recomandat pentru lectura suplimentară, elevii au avut posibilitatea să cunoască lucruri interesante despre lumea minunată a vieţuitoarelor pornind de la cele mai mărunte (gândăcelul, furnica), la păsări, animale (ciocârlia, calul, câinele, căprioara etc.). Edificatoare în acest sens este cartea lui Emil Gârleanu – ”Din lumea celor care nu cuvântă”.

Textele de lectură contribuie la consolidarea unor cunoştinţe despre natură, la formarea unor convingeri, atitudini corespunzătoare faţă de mediu.

La disciplina abilităţi practice lucrările realizate cu materiale din natură şi cu materiale reciclabile pot rezulta în adevărate opere de artă şi pot constitui şi premizele realizării educaţiei ecologice. Colajele din fructe şi seminţe, frunze, coajă de copac, diferite pene colorate, pot genera discuţii pe teme ecologice cum ar fi: protecţia plantelor şi a animalelor, pădurea, aurul verde al planetei. Activităţile practice îi apropie pe elevi de mediul înconjurător, le dezvoltă dragostea pentru natură.

Educaţia muzicală poate contribui într-o mare măsură la însuşirea eficientă şi cu plăcere a cunoştinţelor despre mediul înconjurător prin conţinutul cântecelor alese.
Prin conţinutul lor, cântecele pentru şcolari sunt mijloace importante de adaptare şi de transferare a noţiunii de prietenie, în lumea plantelor şi a animalelor.

Interdisciplinaritatea este şi va rămâne un punct de referinţă în contextul pregătirii complexe a elevului. Este necesar ca interdisciplinaritatea să devină parte a procesului de invăţământ, găsindu-şi variate forme de exprimare, începând de la vârsta preşcolaritătii şi terminând pe băncile universităţii.

Bibliografie:
Revista ”Învăţământul primar” nr. 2-3/2000, Editura Discipol.
Ghidul programului de informare/ formare a institutorilor/ învăţătorilor, Bucureşti, 2003.