Problemele tinerilor

Când pronunţ cuvântul „tânăr” îmi vine în minte imaginea unei persoane frumoase, sănătoase, zâmbitoare, cu privirea limpede, o figură care degajă o aură de optimism şi încredere în forţele proprii.
Se spune” Tinerii din ziua de astăzi nu mai sunt ca cei de pe vremea noastră!” Deşi spusă cu regret şi exprimând clar dezaprobare, această judecată de valoare este adevărată. Multe lucruri s-au schimbat în noi şi în jurul nostru!
Cum ar putea rămâne tineretul ca „pe timpul nostru”? El este bombardat minut de minut cu informaţii de tot felul, mai mult sau mai puţin corecte, mai mult sau mai puţin manipulatoare. Publicul tânăr este în primul rând vizat de ştirile şocante, ştiindu-se apetenţa acestuia pentru nou.

Tânărul sau tânăra din mintea mea este o persoană cu idealuri măreţe, care vrea să schimbe în bine viaţa lui şi a altora. O fiinţă care iubeşte viaţa fără condiţionări sau îndoieli, care ştie că totul este posibil dacă vrei şi ai acordul creatorului acestei lumi minunate, acestei planete de culoare bleu, asortată mirific cu verdele pădurilor şi maroul munţilor, cu galbenul câmpiilor în pârg, cu griul nisipurilor, populată de oameni mai mici, mai înalţi, la rândul lor albi, galbeni, negri, roşii.

Trăim într-o epocă a marilor transformări interioare. Oamenii de ştiinţă spun că însuşi ADN-ul uman suferă modificări majore. Lumea din jurul nostru este într-o dinamică extraordinară, graţie  speranţei că vom avea dovada sigură că nu suntem singuri în Univers.

Economia mondială este în criză, dar tehnologia este în plin avânt. Roboţii, calculatoarele, telefoanele superperformante ne apropie de filmele scenariştilor pe care în anii ’80 îi credeam cel puţin ciudaţi. Uneori mă întreb dacă nu cumva noi suntem acum actorii unui film regizat cu mult timp în urmă.

Popoarele lumii reuşesc cu greu să-şi păstreze specificul, tradiţiile, limba chiar, în această societate globalizată, în care dacă nu ştii engleza sau nu ai cont pe facebook, nu exişti! Chiar şi în zonele cele mai „izolate” sau sărace, oamenii au văzut un calculator, un telefon mobil.

Pe planeta noastră trăiesc mii de alte specii de animale şi plante. Se consideră că omul, urmat de delfin ar fi cele mai inteligente fiinţe de pe Pământ. Întotdeauna m-am întrebat dacă este adevărat şi dacă nu cumva suntem atent supravegheaţi de către o altă specie mult mai inteligentă decât omul.

Cosmosul a început să ne trimită semnale. Ştim cum se nasc şi mor stelele, ştim cum n-ar trebui să ne comportăm cu planeta noastră pentru a nu fi nevoiţi să o părăsim fiindcă am distrus-o şi ne este ostilă

Scriitorul francez Jules Verne a prezentat în opera sa multe din invenţiile şi realizările lumii contemporane, dar imaginaţia lui fabuloasă a fost depăşită de realitatea pe care o trăim.
Mi-aş dori să am capacitatea de a vedea de deasupra tot acest furnicar uman care se cheamă Terra!

Orice analiză trebuie să pornească de la premiza că nu toţi oamenii, deci nici toţi tinerii sunt la fel! La fel de utilă este şi afirmaţia că lumea actuală este un sat planetar, prin urmare problemele tineretului de la noi sunt aceleaşi cu cele ale colegilor de generaţie de aiurea.

Copiii acestei lumi se confruntă cu probleme de sănătate grave, cu probleme de malnutriţie în Africa, cu obezitatea în lumea „civilizată”. Unii copii sunt parte din trupele armate, alţii sunt exploataţi fiind puşi să muncească peste puterile lor. Alţi copii sunt exploataţi sexual sau folosiţi drept donatori de organe. Peste toate aceste probleme ale copilăriei se suprapune lipsa educaţiei. Discriminarea, în funcţie de sex, la accesul la şcoală şi educaţie este o problemă a unei mari zone din lumea arabă.

La noi toate acestea se regăsesc la un nivel mic, dar există şi nu putem să ascundem această realitate. În plus, la noi o mare problemă este cea a copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate.

Tineretul nu apare din nimic, el reprezintă copiii care au crescut, deci odată cu vârsta problemele lor sporesc.

Chiar dacă au avut parte de o copilărie normală, ajunşi la vârsta majoratului ei sunt primii pe listele de şomeri. Degeaba au fost cinstiţi, disciplinaţi, au învăţat, au sperat…sistemul social prost croit îi trage pe o linie moartă. Nu vreau să fiu rea, dar o societate în care se acordă mai multă grijă şi protecţie socială pensionarilor, este o ţară cu un picior în groapă.
Deseori sunt îngrijorată de soarta acestei ţări, dar chipul unor copii care ne sorb vorbele, care sunt curioşi să ştie mai mult, să creeze şi să experimenteze, mă determină să-mi fac meseria cu plăcere şi speranţă.

Avem elevi cu suflete minunate, cu conştiinţa apartenenţei la un popor ale cărui calităţi şi realizări sunt superioare mediocrităţii temporare din zilele noastre.

Câştigătorii concursurilor internaţionale la matematică, fizică, inventică sunt români, produşi de acelaşi sistem de învăţământ, instruiţi şi educaţi de acelaşi corp profesoral.
Viaţa este un imens bazar, fiecare alege „marfa” pe care o consideră necesară sufletului său.

A învăţa este opţiunea oamenilor înzestraţi cu dorinţa de a evolua.
Avem tineretul pe care-l merităm! Inerţia, lipsa preocupării reale faţă de ei se întorc împotriva tuturor!