Profesorul, antrenorul elevului

Propun un nou articol pentru profesori, privind rolul de antrenor în relație cu elevii.
Astăzi, în secolul XXI, este nevoie ca profesorul să fie antrenorul elevilor săi.

După câteva secole de când se vorbește despre înființarea școlilor în spațiul românesc, educația a trecut prin diferite perioade istorice, fiind supusă unor schimbări care și-au lăsat amprenta în viața oamenilor și unui sistem de reguli util și de multe ori i-a transformat pe elevi în adulții anxioși de mai târziu.

Am urmărit cu atenție ce face un antrenor când este în fața unor sportivi amatori în sala de gimnastică și am descoperit următoarele: are o gândire pozitivă, este punctual, este foarte implicat motivându-i pe oameni, este sufletul și energia acestora, ține pasul cu toți stimulându-i prin participarea directă în efectuarea exercițiilor concomitent pentru a fi un reper, repetă până se înțelege, are încredere în fiecare și trece pe la cei care abandonează mișcarea susținându-i prin cuvinte de încurajare. Ce interesant!

Profesorul de azi intră adesea iritat în sala de clasă și încărcat de frustrări și se descarcă în fața copiilor în formare care-și caută drumul, nu sunt consecvenți și țipă crezând că astfel îi impresionează pe elevi, dar nu știu că nu fac decât să-și distrugă corzile vocale, sunt judecători fără tribune și stau înțepeniți pe scaunul de la catedră dictând cuvinte pe care elevul nu le înțelege. Mai mult, sunt deranjați de faptul că nu sunt ascultați și au pretenția ca elevii să stea chiar liniștiți. Este realmente ridicol!

Trăim într-o societate fără prințipuri, în care nu ne mai interesează nimic, fugim, dar nu știm nici noi unde, vorbim, însă mesajul este fără consistență, așteptăm mereu ca cineva să intervină în și pentru binele nostru. Dacă o persoană ar propune modificări la nivelul educației, dascălul setat pe metode preluate de la foștii profesori dictatori, s-ar adapta greu la nou și iată-ne astfel într-o bulă fără oxigen în care murim puțin câte puțin, întrucât unul, doi oameni cu viziune nu reprezintă altceva decât o picătură într-un ocean.

Cred în relația profesor-elev, în relația dascăl-părinte, în puterea exemplului, în respect primit doar prin respect oferit, în ore interactive, în formarea gândirii critice, în dezvoltarea abilităților elevilor și a diferitelor tipuri de inteligență.

Haideți să facem mai mult pentru elevi, fiindcă sunt inteligenți și pentru că sunt valoroși! Dacă nu a murit în tine pasiunea pentru meseria de dascăl, sunt convinsă că vei lua atitudine!
Prof. dr. coach,  Daniela Vodiță