Provocări noi în clasa de elevi

În cadrul procesului instructiv-educativ, interacţiunea dintre profesor şi elev este văzută ca un dialog permanent, ce presupune influenţe reciproce. Astfel, fiecare individ este văzut ca centru al unui proces de învăţare. Cadrul didactic are datoria de a susţine dezvoltarea elevului, conlucrând cu acesta într-o manieră dialogată. Este de preferat ca elevul şi profesorul să ajungă să înveţe împreună, descoperind pas cu pas elementul de noutate.

Profesorul modern trebuie să deţină un caracter disciplinat, muncitor şi responsabil. El îşi planifică viitorul, îl organizează, pentru ca ulterior să simtă satisfacţia lucrului bine făcut. Pe de altă parte, elevul postmodern este dornic de implicare în tot felul de proiecte, fie ele şi superficiale, care nu i-ar aduce beneficii deosebite. Agreează noutatea, nu suportă evaluările sau ierarhizările şi are tendinţa de a nu se supune regulilor.

În şcoală, elevul este receptat ca fiind un centru de preocupări şi interese. În acest caz, şcoala dobândeşte atributele unui mediu sigur şi familiar.Profesorul este privit ca un expert, acest lucru nefiind însă în totalitate acceptat. El ar trebui să îi înveţe pe elevi cum să înveţe folosind metode tehnologice. Existenţa unei abordări democratice şi dialogate este imperios necesară la clasă, activităţile profesorilor fiind orientate spre crearea unor materiale educative motivaţionale pentru elevi. Deoarece sarcina noastră principală este de a educa, trebuie să şi relaţionăm cu elevul, să socializăm cât se poate de mult, să fim mult mai deschişi la ideea de dialog. Ar fi bine ca elevul să ne perceapă ca pe o fiinţă sensibilă, cunoscătoare a naturii umane şi dispusă să interacţioneze oricând cu ceilalţi.

Pentru ca procesul de învăţare să fie eficient, perceperea informaţiilor trebuie să se facă în manieră postmodernă, adică lecţia să se axeze pe participarea activă a elevului. Lecţia este pentru început o necunoscută ce tinde să se descopere în momentul în care atenţia şi interesul elevilor se concentrează asupra ofertei profesorului. Din acel moment, ea va deveni rezultatul implicării individuale a elevilor. Profesorul nu va face decât să organizeze eficient informaţiile, având ca principal scop trezirea curiozităţii elevului, încurajarea şi cooperarea cu acesta, dezvoltarea analogiilor şi extragerea concluziilor. Lecţia va deveni şi mai interesantă dacă temele propuse vor veni în contradicţie cu ideile elevilor.

O clasă din zilele noastre presupune aşadar oportunităţi pentru interacţiuni sociale, investigaţii independente, studiu şi exprimarea creativităţii. Clasa va crea astfel cunoaşterea şi nu va fi supusă ea însăşi cunoaşterii tradiţionale.

Educaţia este o acţiune la care participă şcoala, familia, comunitatea locală, întreaga societate, iar colaborarea dintre ele este absolut necesară. Profesorul este cel care facilitează munca în parteneriatul cu părinţii. Astfel, el va trebui să cunoască ce relaţii sunt în sânul familiei din care provine elevul şi mai ales să-i cunoască pe părinţii cu care va trebui să colaboreze în vederea susţinerii acestuia în plan educaţional. O comunicare eficientă părinte-profesor va fi oglindită corespunzător în rezultatele şcolare ale elevului şi în conduita acestuia.

Un alt aspect ce trebuie avut în vedere este legat de comunicarea non-verbală pe care elevii o stabilesc cu noi. Ţinuta lor, accesoriile uneori exagerate de tip piercing sau tatuaje, sugerează caracterul uneori rebel al tinerei generaţii. Cei trecuţi deja de perioada teribilă a adolescenţei sunt uneori incapabili să-i înţeleagă şi manifestă repulsie faţă de acest aspect al vieţii lor, dând astfel naştere unor controverse.

Elemente de acest fel trebuie analizate şi uneori acceptate, supuse discuţiei, pentru o înţelegere corectă a fenomenului şi pentru a se renunţa la acea viziune asupra elevului postmodern, văzut precum un defect ce trebuie  corectat şi educat.

În zilele noastre, autoritatea profesorului se diminuează în raport cu cea a elevului, de aceea este necesară o modificare a viziunii asupra lumii şi asupra valorilor ei autentice. Astfel, elevii trebuie să fie în acelaşi timp intimidaţi şi impresionaţi de oferta educaţională ce li se propune (mediată de profesor), pentru a fi dispuşi să colaboreze. Greşelile nu trebuie sancţionate imediat ce s-au produs, căci ele reprezintă un punct de reper în vederea obţinerii răspunsurilor bune. Totodată, greşelile pot constitui un punct de plecare pentru o lecţie următoare, pe baza lor putându-se constitui strategii care îi vor conduce pe elevi la descoperirea unor lucruri noi. Greşelile noastre, dar şi greşelile altora pot contribui la extinderea orizontului cunoaşterii.

În permanenţă ne aflăm într-un proces supus schimbării. Astfel, trebuie să ne adaptăm acestor modificări ce au loc în viaţa noastră şi să fim capabili să distingem părţile bune de cele rele, să le selectăm şi să le valorificăm conform aptitudinilor şi intereselor noastre. Ca persoane mature şi mai ales ca profesori,03 avem datoria de a insufla elevilor noştri dragostea de frumos, de adevăr, de nou şi mai ales de bine, pentru ca procesul adaptării lor la cerinţele societăţii de astăzi să fie cât mai eficient.