Reflecții privind integrarea unui cadru didactic nou venit

La 1 septembrie, aproape în fiecare școală se ivește un nou profesor: fie el suplinitor sau titular, fie el debutant sau cu vechime. Integrarea are misiunea de a crea condiţiile necesare de atragere a noului venit într-o nouă organizaţie. În funcţie de modalităţile adaptate de organizaţia școlară, integrarea unui profesor poate fi eficientă sau nu.
Pentru eficientizarea procesului de integrare a unui cadru didactic nou-venit, avem în vedere două mari dimensiuni şi anume: o dimensiune psiho-socială o dimensiune profesională.

Argumente

• Toleranţa este o atitudine generată de recunoaşterea drepturilor universale a persoanei umane şi libertăţilor ale altora.
• Toleranţa se învaţă de mic copil, din familie. În general copiii copiază atitudinile părinţilor. Dacă părinţii sunt cei care arată toleranţă faţă de cei din jurul lor şi copiii o pot învăţa.
• Toleranţa stabileşte modalitatea de conviețuire în grup cu respectarea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii oamenilor.
• În mod iminent, toleranţa are că răspuns negativ intoleranţă. Considerată un viciu, intoleranţă poate duce la fanatism.

Am plecat de la ideea de promovare a toleranței, cu scopul de a face înțeleasă necesitatea abordării acestui concept încă din copilărie, deoarece neînțelegerile de orice fel pot provoca probleme în orice situație: fie ea comunicarea directă  cu semenii; fie integrarea unui nou venit în cadrul unui grup.

Pentru că integrarea psiho-socială să se desfăşoare eficient, avem în vedere ca prima întâlnire cu un nou cadru didactic să se realizeze într-un cadru organizat – primirea lui să se facă într-o şedinţă de lucru, în care obiectivul principal să fie prezentarea noului venit, dar şi cunoaşterea întregului colectiv de cadre didactice. De asemenea, în cazul în care noul venit este debutant, încă de la început i se va repartiza un mentor care să-l ajute să se integreze mai uşor în colectiv, să poate face faţă activităţii viitoare de predare.

Mentorul face parte integrantă a acomodării profesionale şi îi va pregăti din timp o mapă cu documentele şi regulile necesare desfăşurării normale a actului educaţional. Mapa trebuie să cuprindă:

• o fişa a postului în care sunt prevăzute atribuţiile postului;
• date despre clasa pe care a va prelua în desfăşurarea activităţii didactice preşcolare;
• date despre întregul colectiv de cadre didactice cu atribuţiile pe care le au în cadrul colectivului pentru a cunoaşte de la cine poate obţine ajutor în cazul unei probleme ivite (date de contact) şi în special date despre colegă de grupa cu care lucrează;
• un model de proiectare anuală a activităţii;
• un model de proiectare săptămânală;
• un model de proiect de lecţie de activitate integrată;
• modele de proiecte de lecţii pentru activităţi independente;
• model de proiect de lecţie;
• modele de fişe de lucru, fişe de evaluare pentru fiecare activitate desfăşurată la clasă.

Prima impresie depinde şi de felul în care cadrul didactic nou venit este primit; colegii au un rol esențial în a-l ajuta să depăşească mai ușor dificultăţile de acomodare, fără a-i provoca dezamăgiri, făcându-l să se simtă în siguranţă, ușurându-i procesul de adaptare la locul de muncă, stimulându-i ambiţia, creativitatea şi cooperarea  în desfăşurarea activităţii viitoare.

În cazul în care cadrul didactic are o primire rece, sfidătoare, mai mult autoritară, acesta nu îşi poate prelua atribuţiile corect şi, implicit, activitatea de la clasă îi este afectatată pe termen nelimitat, existând în permanentă o teamă de colegi şi conducerea școlii. De aceea, fiecare școală ar trebui să se constituie unui comitet de primire, din care să facă parte o persoană din conducere și un cadru didactic al nivelului specific (preșcolar, primar, gimnazial, liceal).

Primul contact cu activitatea de la clasă, în contextul organizațional respectiv, poate constitui, de asemenea, o problemă. Nu este ușor să preiei o clasă nouă, într-un colectiv nou. Cum ar fi să să ți se spună în cancelarie: Vei fii profesor la clasele a-V-a E, a-VI-a B, la Clasa a II-a C, sau la Grupa mică etc., fără să ți se dea câteva detalii despre aceastea – de exemplu, La clasa a-V-a E ai în clasă doi repetenți; sau sunt doi copii de etnie rromă cu probleme; doamna care s-a pensionat era una blândă de aceea o iubeau mult etc. S-ar crea astfel un moment de nesiguranță, moment care poate să afecteze activitatea de la clasă, chiar și celui mai experimentat cadru didactic.

În cazul unui debutant însă, situația ar fi dezastruoasă, după părerea mea. Nu ar știi de unde să înceapă și cum să continue. În acest caz, are nevoie de îndrumare și de prezentarea clasei de elevi de către un alt membru al corpului profesoral. Ba mai mult, ar avea nevoie chiar de o primă lecție realizată de acest membru, pentru ușurință integrării.

Știu că este greu de realizat acest lucru, pentru că fiecare cadru didactic le știe doar pe ale lui și nu mai are timp și de semeni. Mai mult, poate interveni și invidia sau superioritatea celui deja instalat de mult în școală. De aceea am promovat, de la început, toleranța. Pentru că avem nevoie de ea în aceste momente de început de an școlar.

Moment de reflecție: Grădinarul și discipolul (- prin amabilitatea Andy Szekely -)

„A fost odată un grădinar care era foarte priceput. Atât de priceput încât îi mersese vestea și în ținuturile învecinate, și mulți dintre părinți își trimiteau odraslele la el ca să învețe meșteșugul.

Grădinarul îi primea și îi învață cu bucurie, iar discipolii săi reușeau după un timp să cultive plante la fel de frumoase și de sănătoase ca și ale maestrului lor.
Într-o zi, a venit la el un tânăr foarte dornic să învețe arta grădinăritului. Bătrânul l-a primit, l-a pus într-o grupă de începători și s-au apucat de treabă. Cu toții munceau cu spor și voie bună, iar după o vreme au început să apară primele rezultate. Micile plăntuțe care se iveau din pământ erau la fel de frumoase și de sănătoase ca și cele ale grădinarului, cu o singură excepție: plantele îngrijite de tânărul nostru păreau bolnave și neajutorate.

Deși atât grădinarul cât și tânărul le acordau o atenție specială, răsadurile o duceau din ce în ce mai prost pe zi ce trecea.

Intrigat, bătrânul a luat o torța și s-a furișat lângă stratul respectiv după apusul Soarelui, așezându-se la pândă. Nu mult după miezul nopții el a zărit o siluetă în întuneric apropiindu-se de strat. A aprins torța și a sărit din ascunziș surprinzându-l pe „hoț”. Mare a fost mirarea bătrânului când a văzut că era chiar discipolul, care, neliniștit de evoluția plantelor sale, venea în fiecare noapte să verifice dacă rădăcinile au mai crescut sau nu.”

Bibliografie:
• Popescu Doina, Educaţie pentru democraţie, Note de curs
• dexonline.ro – globalizare, paradigmă, toleranță