Relația dintre școală și familie în procesul instructiv-educativ la ciclul primar (Studiu)
Este profesor pentru învățământul primar, la Școala Gimnazială Petrești, Jud. Dâmbovița. A absolvit Colegiul Pedagogic pentru Institutori, Universitatea Spiru Haret- București, apoi Facultatea de Teologie Ortodoxă - Limba și literatura română, Universitatea Valahia, din Târgoviște. Are gradul didactic I și o vechime la catedră de 26 de ani.
Mediul familial poate exercita o influență pozitivă sau una negativă, cu efecte care persistă, adesea, tot restul vieții. Atitudinea, comportamentul și modul de comunicare al părinților influențează personalitatea copilului. Copilul motivat, înconjurat de afecțiune, respect, protecție și sprijin, învață cu ușurință. Părinții își iau în serios rolul de a-i sprijini pe copii, de a-i învăța cum să-și pregătească temele și cum să-și organizeze timpul liber. Raporturile dintre părinți și copii sunt raporturi educative, cu repercursiuni pozitive asupra formării lor.
De cealaltă parte, factorii cu influenţă negativă asupra dezvoltării fizice şi psihice a copilului pot fi alimentaţia necorespunzătoare, somnul insuficient, lipsa stimulării intelectuale, lipsa afecţiunii și a comunicării.
Pentru a releva aspecte ale climatului educativ din familie și conștientizarea de către părinți a rolului lor în raport cu sarcinile școlare, am desfășurat o cercetare prin implicarea unui eșantion de 18 părinți ai elevilor de clasa I. Investigația s-a centrat pe cunoașterea gradului de implicare a părinților în activitățile școlare ale copilului – instrumentată într-un chestionar cu 9 întrebări. Fiecare întrebare a avut trei variante de răspuns: primele trei au vizat obiectivul a, următoarele trei au vizat obiectivul b, iar ultimele, obiectivul c.
Obiectivele urmărite au vizat cunoaşterea modului de raportare a familiei la statutul de şcolar al copilului integrat în învăţământul primar:
a) Modul în care înţelege familia să colaboreze cu şcoala – forme de colaborare, cunoaşterea dificultăţilor întâmpinate de copil, cunoaşterea schimbărilor aduse de şcoală în viaţa elevului;
b) Gradul de implicare a părinţilor în stabilirea programului zilnic – pregătirea temelor pentru acasă, timpul aferent studiului individual etc.;
c) Atitudinea părinţilor faţă de relaţiile extrafamiliale ale copilului – colegi, prieteni, cadre didactice.
În ce măsură colaborează familia cu şcoala? 16 părinţi au răspuns că doresc organizarea lunară a şedinţelor cu părinţii. În ce privește disponibilitatea de implicare în rezolvarea conflictelor dintre elevi, doar 12 părinţi au afirmat că doresc să se implice. Toți părinții incluși în eșantion (18 părinţi) recunosc influența şi schimbările pe care şcoala le aduce permanent în viaţa şi personalitatea elevilor.
Care este gradul de implicare a părinţilor în stabilirea programului zilnic al elevilor? Legat de sprijinul pe care îl acordă familia copiilor la realizarea temelor pentru acasă, doar 9 părinţi (50%) recunosc sprijinul pe care îl acordă copiilor în rezolvarea temelor, iar jumătate confirmă lipsa lor de pregătire. În ceea ce privește stabilirea programului zilnic al elevilor, 10 părinți afirmă faptul că impun copiilor lor intervale de lucru şi odihnă. Cei chestionaţi recunosc că timpul rezervat studiului individual sau efectuării temelor (50%) este prea mic, comparativ cu timpul alocat Internetului.
Care este atitudinea părinţilor faţă de relaţiile intrafamiliale? Referitor la relaţiile de prietenie şi de colaborare ale copiilor cu o parte dintre colegi, cei mai mulţi părinţi (88%) sunt de acord că reprezintă un lucru benefic. Similar, părinţii au răspuns afirmativ (92%) în legătură cu faptul că bunicii fac parte din viaţa copiilor lor. În privința petrecerii timpului împreună cu alţi copii, doar 75% declară că sunt de acord, acest fapt datorându-se frecventelor certuri între copii.
Ca o concluzie dedusă din rezultatele investigației prin chestionar și din discuțiile ulterioare, afirmăm că majoritatea părinților înțelege importanța pe care o are implicarea lor directă în viața copiilor, fie prin stabilirea unui program zilnic, fie în efectuarea temelor, fie în medierea și rezolvarea conflictelor dintre elevi sau prelungirea timpului petrecut în familie alături de ei.
Colaborarea dintre şcoală şi familie există doar dacă factorii educaţionali implicaţi se consideră parteneri. Şcoala şi familia sunt, aşadar, cei doi factori importanţi, cei doi stâlpi de rezistenţă ai procesului instructiv-educativ, iar între aceştia şi mediul extraşcolar sau extrafamilial, comunitatea pendulează copilul, obiect şi subiect al activităţii instructiv-educativ.
O bună colaborare între şcoală şi familie este posibilă numai atunci când familia înţelege bine menirea şcolii, iar şcoala consideră familia un aliat, un colaborator sincer, permanent, direct interesat în procesul instructiv-educativ.
Cuvinte cheie: relația școală-familie
Accesări: 533




Ministerul Educaţiei