Relaționarea școală-familie în prevenirea și combaterea violenței

Violența umană este o temă a prezentului în multe țări, violența socială, ca și cea interpersonală reprezintă argumente solide pentru dezvoltarea unor programe educaționale pentru a promova conștientizarea acestui fenomen și a pleda pentru mijloace nonviolente de interacțiune și de reglare a vieții sociale. Este foarte important de știut că pentru dezvoltarea personalității trebuie să existe o colaborare armonioasă între familie, școală și mediul extrașcolar, fiecare dezvoltând cu o mare responsabilitate propriul rol în elaborarea unui proiect educativ comun.

Orice atingere adusă acestui drept este un act de violență la adresa omului.
Indiferent de țară, de vârstă sau de sex, de apartenența etnică sau politică orice persoană poate fi victima violenței. Reprezentând o problemă socială, modalitățile de manifestare și soluționare a violenței interesează factorii de control social, factorii educativi din societate și opinia publică.

În Convenția Universală a Drepturilor Omului, la articolul 3 se precizează : Orice individ are dreptul la viață, libertate și la securitatea personală. Pentru a exista, un individ sau un grup social trebuie să apere valorile fundamentale și în primul rând dreptul la viață.

Situația actuală îngrijorează pentru că violența a devenit o temă cu care se confruntă toate societățile, necesitând o luare de poziție la nivelul întregului grup social și dezvoltarea unor strategii de investigație, prevenire și control.

Familia, școala și mediul extrașcolar sunt factorii educativi din societate care activează direct și imediat asupra elevului de vârstă școlară mică. Familia este determinată și condiționată, în organizarea și evoluția sa, de modul de organizare a societății pe care o reflectă. Pentru dezvoltarea personalității, trebuie să existe o colaborare armonioasă între familie, școală și mediul extrașcolar. Deși e preferabil a investi în calitatea relațiilor educative, aceasta nu înseamnă că aspectul cantitativ are o importanță mai mică. În societatea noastră, părinții petrec împreună cu copiii din ce în ce mai puțin timp, datorită programelor încărcate de serviciu. Astfel, partenerul copilului în timpul zilei este televizorul sau calculatorul în majoritatea cazurilor.

Este cunoscut faptul că mult mai repede sunt receptate de copil aspectele negative prezentate la televizor, dezvoltându-le comportamente violente. Selectarea programelor pentru copii din memoria TV și a telecomenzii este o sarcină de importanță covârșitoare pentru ambii părinți (televizorul din camera copiilor). La cel din camera părinților sau din bucătărie la care se uită părinții să nu aibă acces în nici un fel. Aceste lucruri sunt prelucrate și în școală la activitățile în care tema dezbătută este dată de influența televizorului în viața copiilor.

Plecarea părinților la muncă în străinătate, îndeosebi a mamelor , reprezintă o mare dilemă pentru copii. Le lipsește căldura maternă, sunt dezorientați deoarece tatăl, bunicii nu pot suplini prezența mamei în totalitate.

Cuplurile de părinți trebuie să învețe să proiecteze și să organizeze educația și instrucția propriilor copii, colaborând permanent cu dascălii lor și cu alți părinți pentru a ameliora, discuta și elabora un anumit proiect educativ. Școala constituie un spațiu de modelare a personalității și de socializare. Școala este unul din mediile unde energia agresivă este mobilizată și drept urmare trebuie să răspundă exigențelor adaptării elevilor la conținutul de cunoștințe, la metodele de lucru propuse, la modul de funcționare și la regulile de disciplină.

Voi prezenta în continuare câteva modalități folosite în școală cu scopul reducerii treptate a comportamentului violent:

a. Recunoașterea greșelii comise poate fi un pas al efortului nostru comun. De obicei copiii, indiferent de vârstă, au tendința de a respinge faptul că au greșit, concomitent cu observarea oricărei abateri aparținând colegilor. S-a explicat pe înțelesul lor că toți oamenii greșesc, mai mult sau mai puțin, conștienți de gravitatea faptelor lor. Important să nu o facă premeditat sau cu rea intenție. Orice greșeală se sancționează după gravitatea faptei. Recunoașterea greșelii este în același timp o tendință de îndreptate și greșeala este pe jumătate iertată.

b. Înțelegerea impactului social pe care-l generează atitudinea fiecărui om. Într-o colectivitate, orice act al unei persoane se răsfrânge pozitiv sau negativ asupra celor din jurul ei.

c. Regulamentul școlii, al clasei, legea, în general, interzice apelul la violență nu numai adulților față de copil, ci și al oricărui individ față de ceilalți. Prezentând cazuri concrete ale colegilor de la alte clase sau alte școli din oraș sau țară, mulți elevi au înțeles cum este bine sau nu este bine să se comporte în grupurile sociale din care fac parte.

d. La orele de educație civică, eficientă a fost metoda numită Tribunalul clasei. Unele fapte au putut fi analizate sub forma unor procese cu apărători, acuzatori și judecători. Mai pot fi valorificate acele lecții care prin tematica lor răspund temei în discuție (ex: Persoane cu nevoi speciale, Despre bunătate și răutate, Grupul de joacă).

e. Prezența părinților la activitățile educative cu expunerea unor teme precum: Violența nu este o soluție, Non-violența, un deziderat al omenirii, ș.a., au făcut ca aceste acte de violență sub diferite forme să scadă în intensitate.

Combaterea violenței fără violență și acceptarea spiritului de toleranță în comportamentul celor mici, dar până la un punct, rămân obiective permanente în cadrul activităților educative ale clasei și ale școlii.