Rolul comunității locale și al familiei în educarea adolescenților – carențe, direcții de urmat, prognoze

Societatea contemporană este pusă în fața unor provocări, în privința educației elevilor, la care este foarte greu să găsești soluțiile cele mai bune sau cel puțin favorabile și de preferat. Schimbările intempestive din școală, familie, mediu social, comunitate sunt tot mai dificil de adaptat cerințelor, tot mai rapide și mai greu de stăpânit. Contradicțiile aduc adesea sistemul educațional în fața unor alternative și compromisuri. Elevul docil din timpurile demult apuse a devenit tot mai subjugat, efectiv, unor comportamente și cutume, în care spiritul de grup primează dincolo de orice idee de bună-cuviință, condescendență și respect. Prin statusul său genetic, omul este o ființă asociativă, nu poate trăi izolat, din aceasta rezultă și o serie de limite în educația adolescenților în familie şi societate, practic, un copil singur poate fi educat mult mai corect decât unul integrat aleatoriu într-un grup nepotrivit, din aceasta rezultând adesea comportamente deviante cu urmări greu de stăpânit, ideal ar trebui ca familia, societatea și școala să conlucreze armonios în educarea elevilor, a tinerilor, în general, practica dovedește totuși multe disfuncționalități în acest sistem pe care le vom trata în cele ce urmează.

1. Comunitatea şi adolescenții de astăzi

Prin structura sa comunitatea locală este o adevărată instituție colectivă de care depinde, implicit, şi sănătatea spirituală, morală şi socială a membrilor săi. Pornind de la acest argument ajungem inevitabil la educarea celor mai tineri membri ai săi, pe care, de foarte multe ori, societatea şi comunitatea locală o consideră a fi sarcina exclusivă a şcolii, blamând adesea incapacitatea acesteia de a răspunde la solicitările societăţii moderne. Dacă elevii şi-ar lua modele din şcoală poate tot ar fi un câştig, având în vedere parcursul deosebit de complex al unui cadru didactic, care include şi pregătirea sa moral-psihologică, din păcate, modelele adolescenţilor de astăzi sunt artişti de circumstanţă, fotbalişti, fotomodele, actori cu o cultură îndoielnică şi, mai ales, unii membri ai societăţii care ies în evidenţă prin vădite carenţe… educaţionale.

1. 1 Structura comunităţii locale şi implicaţiile acesteia în educarea adolescenţilor

În funcţie de dimensiunile sale o comunitate locală poate fi numeroasă, restrânsă, bogată sau săracă, stabilă sau nomadă etc. Dacă avem în vedere statutul său urban/ rural, orice comunitate include o serie de lideri oficiali, instituţii şi personal asociat acestora, cea mai mare parte a comunităţii o constituie populaţia localităţii, cu toate aspectele specifice acesteia.

La aceste elemente adăugăm câteva posibile subcomponente implicate direct sau indirect în educarea informală a copiilor şi tinerilor reprezentate prin:
1. Strada, uliţa, drumul
2. Vecinii
3. Cartierul
4. Sacara de bloc
5. Unele instituţii de cultură/ distracţii
6. Stadionul
7. Biserica
8. Şcoala/ grădiniţa, creşa
9. Grupul de prieteni ș. a.

Nu am enumerat decât o mică parte din posibilele surse de inspiraţie în educarea adolescenţilor şi a tinerilor, în general. Fiecare dintre componentele enumerate pot contribui direct sau indirect în educarea copiilor care au un talent admirabil de a prelua comportamente care sunt de foarte multe ori incalificabile sau cel puţin de nedorit, astfel din stradă sau uliţă educabilii preiau comportamente violente, atitudini antisociale, un stil haotic de comportament pe care adesea şi le însuşesc. Vecinii pot adesea să constituie un model pentru adolescenţii, unii se mai ceartă, alţii au un comportament asocial dar sunt şi vecini care sar în ajutor în rezolvarea unor probleme specifice copiilor, care dau sfaturi bune, care ştiu să mângâie cu o vorbă sau o îndrumare pozitivă. Cartierul, este de multe ori constituit în mod aleatoriu, membrii săi nu sunt totdeauna de aceeași condiţie socială, tocmai din această cauză din acest mediu pot prolifera grupuri cu intenţii greu de precizat formate din tineri cu o educaţie precară ce încearcă să-şi impună autoritatea inclusiv prin forţă, de obicei aşa-numitele cartiere selecte nu acceptă astfel de membri în sânul lor. Scara de bloc reprezintă dincolo de modelele pozitive, reprezentate prin familii cu interese comune şi pozitive şi un model eterogen, un loc de asociere a unor grupuri de tineri, găşti sau grupuri eterogene de tineri cu preocupări greu de definit şi controlat. Grupul de prieteni are un rol excepţional de important pentru că de structura acestuia depinde, de multe ori, evoluţia viitorului adult, un grup compus pe criterii şi interese comune şi bine intenţionate este o asociere fericită, din păcate astfel de grupuri sunt rare, iar modul de acţiune al unui grup este total diferit de cel al unui individ izolat. Stadionul, ştrandul şi alte locuri de petrecere a timpului liber organizat sau independent sunt alte locuri din care adolescenţii preiau modele comportamentale, atitudini, modus-vivendi.

Alături de aceste spaţii şi locaţii specifice putem adăuga şi instituţiile de educaţie formală, şcoala, biserica şi instituţiile culturale, acestea fac eforturi concertate, se străduiesc să descopere metode eficiente de educare corectă a tinerilor, de descoperire a căilor de dirijare a tinerilor spre o corectă formare a acestora ca viitori adulţi, din păcate există o serie de elemente care pot perturba aceste bune intenţii, iată câteva:

• Elevii găsesc chiar şi în şcoală posibilităţi de asociere în grupuri cu interese obscure;
• Mulţi elevi, pornind de la modele discutabile preluate din societate, au tendinţa de disimulare a interesului, de insobordonare, mitomanie etc
• Nu toţi elevii sunt bine intenţionaţi.
• Tinerii merg din ce în ce mai rar la biserică.
• Nu toate instituţiile de cultură ştiu să atragă tinerii iar uneori practică activităţi cu un vădit caracter cultural îndoielnic care nu educă decât parţial şi incorect comportamentul tinerilor. Prin instituţiile sale, poliţia, asistenţa socială şi consiliul local, comunitatea poate interveni în educarea corectă a tinerilor prin acţiuni de prevenţie, promovarea unor bune practici, activităţi de comemorare a unor personalităţi etc.

2. Familia şi implicaţiile sale în educarea adolescenţilor

Familia – celula de bază a societăţii – are un rol la fel de important ca şi şcoala în educarea adolescenţilor. Date fiind sfidările societăţii moderne, dificultăţile de care se lovesc părinţii în educarea adolescenţilor sunt numeroase, adolescenţii au tendinţă să refuze sau să nu perceapă corect sfaturile părinţilor, mulţi părăsesc de timpuriu spaţiul familial, alţii se asociază în grupuri nefaste. Multe probleme sunt astăzi cauzate de structura familiei contemporane:

• Familii biparentale
• Familii monoparentale
• Familii cu părinţi în divorţ
• Familii adoptive.

Deşi sunt o multitudine de tipuri familiale, cel mai frecvent fenomen contemporan este legat de exodul părinţilor spre alte regiuni ale continentului, copii fiind lăsaţi spre educarea fie a unui singur părinte, fie a unei rude, fie a bunicilor. Marele ecart educaţional rezidă din diferenţa mare de mentalitate între tinerii de astăzi şi persoanele adulte dar şi din lipsa afectivităţii părinteşti care pot afecta adesea ireversibil caracterul viitorilor adulţi. În familiile cu părinţi bine intenţionaţi, deschişi la schimbare, tinerii cresc disciplinaţi, permisivi, cu o gândire pozitivă. În familiile cu probleme sociale, legate de comportament asocial, lipsa banilor dar şi ereditate deficitară copii copiază atitudinea părinţilor, sunt inadaptabili sau au atitudini greu de controlat.

Este de remarcat faptul că adolescenţii păstrează, indiferent din ce familie provin, un model atitudinal din familie, de aici şi rolul crucial al acesteia în educarea copilului. Din familie provin dealtfel o serie de atitudini pozitive sau negative care marchează educabilul, spiritul de frondă, tendinţa de a contrazice, tendinţa de mitomanie şi disimulare în contradicţie cu un comportament corect, un discurs civilizat, puterea de a asculta şi de a accepta părerea altora, deferenţa şi respectul faţă de cei din jur sunt atitudini de dorit din partea adolescenţilor.

O altă latură atitudinală legată de educaţia în familie este legată de interesul acesteia faţă de parcursul educaţional al tânărului, de implicare activă a acesteia în depăşirea momentelor de criză şi de caracterul cooperant sau nu al acesteia în eforturile instituţiilor de educaţie de a crea o generaţie de tineri mai puţin dependenţi de provocările „toxice” ale lumii contemporane, de oferire a unor alternative cu rol corectiv şi preventiv. Numai familia, fără implicarea şcolii şi comunităţii nu poate rezolva definitiv şi corect aceste probleme şi reciproca este totdeauna valabilă.

Bibliografie
– Eugenia Şincan şi Gheorghe Alexandru- „Şcoala şi familia”- Editura “Gheorghe Cârţu Alexandru”- Craiova- 1993
– Gustave Le Bon- „Psihologia Mulţimilor”- Editura Anima
– Adrian Orban- „Dacă îţi pasă de copilul tău”- Editura BIC ALL- 2006
– Alfred Adler- „Psihologia şcolarului greu educabil”- Editura IRI – 1995