Să-i învățăm pe elevi respectul față de muncă!

Fiecare copil reprezintă o speranţă pentru o lume mai bună, mai echitabilă. Se cuvine ca noi, adulţii, să avem grijă ca această speranţă să se dezvolte în cele mai bune condiţii.
Articolul este o pledoarie pentru respectul ce trebuie acordat muncii tuturor celor care produc bunuri pentru elevii din școlile noastre; în mod particular, ne referim la conştientizarea realităţilor privitoare la nevoile de bază ale copiilor din clasele noastre.

Trăim într-o lume a extremelor, cu bogaţi care aruncă mâncarea la gunoi, ai căror copii fac mofturi pentru ce au în farfurie şi săraci care caută prin tomberoane şi se bucură când găsesc un os cu ceva resturi de carne, cu copii care nici nu-şi imaginează gustul unor alimente strict necesare.

În această lume mare şi antagonică trăiesc şi elevii din România.

Avem în colectivul nostru copii care ştiu doar să pună banii în mâna vânzătoarei pentru a-şi cumpăra ceva de mâncare, fără să ştie cum sunt realizate acele alimente şi  câtă muncă şi grijă presupun ele.

Cei mai mulţi, bogaţi şi săraci, nu ştiu cât de greu se obţine „banalul corn”, cu care ei se bat în pauze.

Vrem să-i învăţăm că acel corn este la început un bob de grâu. Apoi el se plantează, mai mult cu mâna decât mecanizat, este îngrijit şi privit cu îngrijorare de agricultori tot timpul iernii. Ei ştiu că, în  lipsa zăpezii, bobul de grâu nu va ajunge plantă, nu va da roade la vară.

În anotimpul când cei mai mulţi copii merg la mare sau la ştrand, fermierii seceră grâul, alte mii de oameni duc grâul la mori pentru a-l transforma în făină. Urmează apoi transportul acesteia la fabricile de pâine şi patiserii. Mii de lucrători transformă făina în produse gustoase şi „banalul corn”.

Alţi oameni împachetează produsele şi le depozitează, le transportă la centrele de distribuţie. După atâta muncă şi investiţii elevii din România primesc GRATUIT un corn în fiecare zi.

La fel putem prezenta traseul „banalului lapte” primit gratis de către elevi.

O vizită la fermele de animale și la fabricile producătoare îi va convige pe elevi că nu trebuie să mai arunce cornul şi laptele!

Mereu încerc să- fac pe elevi să conştientizeze MUNCA depusă de producătorii acestor alimente.

Deşi foarte mulţi elevi nu au suficientă hrană, ei sunt obezi, deoarece nu sunt educaţi să mănânce sănătos. A-i învăţa să manânce sănătos este un alt obiectiv al nostru.

Hrana presupune varietate de produse şi cantităţi suficiente, oare mănâncă suficient elevii din şcolile noastre? Pentru a afla răspunsul la această întrebare, am rugat Consiliul elevilor să realizeze un chestionar din care să aflăm cât şi ce mănâncă, într-o zi, un elev.

Rezultatele testului au arătat că, chiar dacă unii elevi adorm flămânzi, uneori doar din neglijenţa părinţilor, sunt relativ puțin conștienți că alţii o duc mult mai rău. O vizită la o cantină a săracilor le va fi utilă.

Dulciurile pregătite în patiserii şi cofetării au avantaje şi dezavantaje: sunt gustoase dar nesănătoase, pentru că ele conţin aditivi toxici. Vizitele la patiserii îi vor învăţa pe elevi că un consum moderat de dulciuri este mult mai sănătos pentru ei.

Vizionarea, urmată de discuţii, a unor filme cu tematică alimentară, va întări convingerea că este necesar să mâncam sănătos şi chiar  mai puţin.

Pentru cei care nu consumă fructe, o vizită în livadă va fi un prilej să vadă „cine” face fructele din piaţă

Hrana este doar unul din ingredientele unei vieţi sănătoase, elevii trbuie să facă mişcare, să respire aer nepoluat, să trăiască într-un mediu curat. Proiectul „Eco-Şcoala” îi va învăţa pe elevi să trăiască într-un spaţiu curat.

Resturile de hrană, ambalajele, trebuie colectate selectiv, aşa încât natura să ramână curată, iar unele produse să fie reciclate.

Vizitele la marile magazine din oraş pentru a-i învăţa pe elevi să aleagă corect alimentele, citind cu atenţie etichetele, folosind bugetul mic de care dispun, vor fi utile educării respectului pentru munca tuturor.