Școala altfel – un periplu educativ în cinci zile

Propunerea Ministerului pentru anul acesta trebuie să recunoaștem că ne-a surprins și ne-a pus in fața unei provocări pe care a trebuit să o acceptăm și, mai ales să o transpunem în practică. Metodologia definea cadrul general, rămânând ca ingeniozitatea dascălilor să transforme rândurile aride ale acesteia într-un program închegat cu activități stimulative pentru elevii noștri suprasolicitați de rigorile stricte ale sistemului. Inițiativa este lăudabilă și se înscrie în orientarea modernă de a situa elevul în mijlocul propriei formări.

Plecând de la premisa conform căreia sondarea și identificarea nevoilor educabililor și, în final, adoptarea acestora ca scopuri educaționale, proiectarea școlii altfel a ridicat un set de întrebări cărora le-am formulat răspunsuri diverse. Cum adaptăm acest gen de abordare într-o școala în care nu toți profesorii au acces simultan la laboratoarele dotate modern? Unele colective au fost private involuntar de aceasta componenta esențiala, deși identificată ca cea mai dorită, din simplul motiv ca dotarea școlii nu le permitea așa ceva.
O altă întrebare care a apărut a presupus adoptarea unei decizii oarecum aflată sub suspiciunea unei erori didactice. Activitățile extracurriculare presupun susținere financiară, ceea ce pentru unele familii de astăzi este o forțare peste limita a bugetului. Atunci nu suntem puși într-o situație limita când actul educativ este restricționat de factorul pecuniar. Ori educația trebuie să fie nediscriminatorie. Metodologia impunea consultarea doleanțelor elevilor, dar nu sugera și sursele bugetare necesare înfăptuirii acestora. O alta provocare pe care dascălii au soluționat-o din mers.

Elevii care nu au putut să se alăture din considerente financiare unor vizite la muzee, vizionării de spectacole la circ sau a unor piese de teatru, au fost incluși prin bunăvoința colegilor de cancelarie în alte activități. Chiar și așa, ei au fost valorizați prin cooptarea lor în echipe de realizare a unor filme educaționale ce cuprindeau cele mai relevante instantanee ale excursiilor. Cei mai creativi au proiectat un tur imaginar al țării având rolul unui ghid localnic dispus să împărtășească bagajul cultural legat de sărbătorile pascale.
Atelierele de lucru au constituit un refugiu agreat de cei mai mulți dintre elevi. Consiliul Școlar a propus realizarea unor icoane pe sticlă care să constituie o expoziție într-o galerie locală în scopul strângerii de fonduri dedicate unei acțiuni caritabile sau de voluntariat. Inițiativa a fost pe placul multora dintre elevii scolii, întrucât exponatele au constituit o expoziție inedită în galeria buzoiană. Elevii au revărsat pe ochiuri de sticla sentimente diverse întruchipate în nuanțe și tonuri. Ȋntreaga sume obținută prin vânzarea exponatelor a fost donată unei așezământ cu ocazia sărbătorilor de Pasti.
Expoziția propriu-zisă a fost prefațată de o activitate interactivă de tip debate care a constituit preambulul teoretic al întregului demers. Elevii au recunoscut ineditul situației și au acceptat-o ca pe o provocare ce trebuie îndeplinita. De altfel, cele 100 de icoane pe sticla sunt o mărturie palpabilă a implicării lor necondiționate, dar mai ales dăruirea unor neprofesioniști pentru ajutorarea celorlalți membri ai comunității.

O adevărata reușită a acestei săptămâni o constituie manifestarea cultural artistica de la sfârșitul celor cinci care s-a dorit și s-a materializat ca un spectacol care să aducă in lumina rampei pe cei mai meritoși elevi ai noștri.

Cronica unui reușite:
Clopoțelul nu și-a făcut auzite ecourile până spre amurgul zilei de vineri la școala George Emil Palade. Invitații și-au croit drum spre sala prefecturii, odată cu câțiva stropi de ploaie zburdalnici. Freamătul s-a amplificat pe măsura ce protagoniștii se strângeau in culise emoționați. Spectacolul debutează. In ritmuri alerte latino-americane sala tresaltă in armonia pașilor de dans. Apoi melancolica oftează pe acorduri clasice de chitara. Ici-colo, pași mărunți de copii se prind în hore sprințare populare. Nu apucăm să ne tragem sufletul, pentru ca Nică ne face părtași la pățania sa cu cireșele. Ne alăturăm lui în goana de a scăpa din ghearele mătușii Marioara, cu sufletul la gură. Inima își reia ritmul normal doar pentru o secundă, căci, înduioșată de versurile dedicate mamei, lasă să cadă o lacrima ce licăre în lumina reflectoarelor.
Replicile comice ale momentelor lui Nenea Iancu animă audiența înaintea rundei finale de dans. Decorul este un periplu eclectic al activităților noastre. Exponate diverse lasă loc unor instantanee buclucașe ale elevilor. Ambasadori ai excelenței împărtășesc gânduri și dăruiesc printre cuvinte mulțumiri cadrelor și părinților. Cortina se lasă, iar prin ropotele aplauzelor dăm semnalul vacanței. Școala altfel își anunță retragerea triumfală, freamătul sărbătorilor de Paști inundă sufletele noastre.