Noua știință a fericirii. Aplicații în educație și consilierea psihologică

Psihologia pozitivă este noul curent în psihologie promovat de psihologul american Martin Seligman și de colaboratorii săi. Cunoscută în media drept Știința fericirii, beneficiază de cea mai intensă activitate de cercetare în interiorul său. Cu aplicații fundamentate științific atât în psihologie și psihoterapie, cât și în domenii conexe, Psihologia pozitivă are ca scop fundamental sporirea experienţelor noastre pozitive prin descoperirea și folosirea propriilor puteri și virtuți de caracter.
În acest articol sunt discutate câteva dintre cele mai semnificative aplicații ale psihologiei pozitive, aplicații care merită să fie incluse în practica educațională în general și în cea a psihologului, în special. Cadrele didactice și părinții pot folosi ca atare sau în mod adaptat, individual sau în grup, aceste modalități practice în scopul optimizării stării de bine a copiilor și tinerilor, a relațiilor lor sociale și a experiențelor educaționale, în general. Aceste aplicații pot face obiectul unor activități de grup, unor proiecte educaționale sau pur și simplu, în mod minunat, pot deveni parte a etosului unei clase, școli sau al unei familii.

Există încă în practica psihologică tendința de focalizare pe descoperirea „problemei” şi rezolvarea ei, afirmă cu tărie Martin Seligman, părintele noului curent în psihologie, al Psihologiei pozitive de astăzi.
Un review din 2000 al Psychology Today semnalează faptul că în ultimele decenii au fost publicate aproximativ 1.000.000 de articole cu bine-cunoscutele cuvinte-cheie depresie și anxietate și  doar 500 despre fericire. „Cred că este un drept din naştere al psihologului să exploreze optimismul, iubirea, perseverenţa, responsabilitatea, altruismul, toleranţa”,  spunea atunci Martin Seligman şi cu siguranţă valenţele în cercetare au început să se schimbe în ultimii 10 ani.

Dar ce este psihologia pozitivă? În mod elocvent şi în două cuvinte ea este cunoscută  drept Ştiinţa fericirii. Sheldon& King (2001) afirmă că Psihologia pozitivă nu este altceva decât studiul ştiinţific al puterilor şi virtuţilor umane.
Scopul fundamental al acestei abordări este acela de a spori experienţele noastre pozitive prin descoperirea și folosirea propriilor puteri și virtuți de caracter.

Reţeta lui Seligman pentru o fericire durabilă constă în identificarea puterilor personale şi a celor mai bune moduri de a le folosi. Iată o scurtă prezentare a acestor virtuți și a puterilor asociate lor.

Înţelepciunea – dobândirea şi folosirea cunoaşterii. Puteri: creativitatea, originalitatea, curiozitatea, iubirea de cunoaştere, judecata, perspectiva personală.
Curajul – exercitarea voinţei pentru a duce la îndeplinire scopurile fixate în faţa oricăror adversităţi. Puteri asociate: autenticitate, entuziasm, sârguinţă, perseverenţă, vrednicie.
Umanismul – presupune grija şi prietenia în relaţiile interpersonale. Puteri asociate: bunătate, iubire, inteligenţă emoţională şi socială.
Dreptatea – presupune un set de interese şi puteri civice care pot construi comunităţi stabile şi sănătoase. Puteri asociate: corectitudine, leadership, munca în echipă, loialitatea.
Temperanţa sau protecţia împotriva exceselor de orice fel. Puteri asociate: modestie, smerenie, prudenţă, auto-control.
Transcendenţa – setul de puteri care ne leagă de ceva mai mare decât noi înşine. Puteri asociate: venerație, recunoştinţă, speranţa, optimismul, spiritualitatea, spiritul de copil.

Prof. Sonja Lyubomirsky, de la Universitatea din California, a realizat o serie de studii extrem de interesante în scopul validării empirice a mai multor intervenții și aplicații ale psihologiei pozitive. Multe dintre aceste intervenții au făcut, de asemenea, obiectul cercetărilor amintite de Daniel Goleman în cartea sa, Inteligenţa emoţională.

Iată mai jos câteva aplicații semnificative ale psihologiei pozitive care merită să fie incluse în practica educațională în general și în cea a psihologului, în special. Cadrele didactice și părinții pot folosi ca atare sau în mod adaptat, individual sau în grup, aceste modalități practice în scopul optimizării  stării de bine a copiilor și tinerilor, a relațiilor lor sociale și a experiențelor educaționale, în general. Aceste aplicații pot face obiectul unor activități de grup, unor proiecte educaționale sau pur și simplu, în mod minunat, pot deveni parte a etosului unei clase, școli sau al unei familii.

1. Jurnalul recunoştinţei sau „socotirea binecuvântărilor”
Într-un astfel de  jurnal, persoana notează trei-cinci sau mai multe lucruri pentru care poate fi recunoscătoare (de la aspecte de viață „mărunte”, până la realizări deosebite precum primii paşi ai copilului). În acest jurnal se scrie de obicei o dată pe săptămână, cel mai bine la finalul ei.

2. ”Practicarea bunătăţii”,  zi de zi, constant, atât în mod spontan (făcând loc unui om în vârstă, dând prioritate unei mame cu un copil în brațe) cât şi în mod „planificat” (în fiecare Duminică putem duce o farfurie cu hrană unui bătrân sau vizita un copil bolnav).
A fi bun cu ceilalţi implică o mulţime de efecte pozitive. Aceste efecte sunt rezumate de Goleman în cartea sa Inteligența emoțională, dar şi de psihologii cercetători pozitiviști: cultivă un adânc sentiment de conexiune cu ceilalţi, oferă un model de comportament reciproc benefic în comunitate. Toate aceste aspecte sunt numite în literatura de specialitate „promotori ai fericirii”.

3. Focalizarea pe “micile mari” bucurii ale vieţii şi savurarea acestora
Într-o lume în care totul se consumă rapid, ca-ntr-un cuptor cu microunde, după cum remarca profesorul Mircea Miclea, foarte mulţi oameni uită să acorde atenţie lucrurilor frumoase şi plăcute,  florilor şi pomilor dintr-un parc, spre exemplu, sau parfumului fructelor din coşul de pe masă.
Această atenţie ar trebui cultivată la copii şi tineri pentru că ea poate deveni un reflex-supapă împotriva efectelor stresului trăit în momente mai dificile de viață.

4.Scrisoarea de recunoştinţă
Împreună cu jurnalul recunoştinţei, scrisoarea reprezintă unul dintre exerciţiile care s-a dovedit eficient, într-o serie de studii, în combaterea simptomelor depresive pe termen lung.
O astfel de scrisoare este concepută pentru persoanele cărora le putem fi recunoscători pentru că ne-au ajutat cândva şi este important să fie oferită personal. Sarcina în sine de scriere a scrisorii care presupune reamintirea unor experienţe plăcute, a unor oameni buni, a noastră în relaţia cu ei şi mai apoi exprimarea recunoştinţei, înmânarea scrisorii şi percepția bucuriei celui care o va citi – sunt experienţe cu profund efect pozitiv și blocant al mecanismelor cognitive şi afective implicate în depresie, recalibrând persoana pe termen mediu şi lung.
Am folosit cu succes în practica personală o adaptare a jurnalului recunoştinţei în două cazuri de anxietate cu note depresive, copii cu vârste între 10 şi 12 ani. Am recomandat părinţilor ca în fiecare seară să creeze „momentul special al familiei” în care fiecare să împărtăşească celorlalţi câteva lucruri plăcute trăite în acea zi şi 3 lucruri pentru care poate fi recunoscător. În depresie şi anxietate, atenţia este revendicată de sine, de experienţa neplăcută a sinelui depresiv sau anxios.  Refocalizarea atenţiei pe experienţe plăcute, puteri personale şi suport extern potenţează enorm, de la o săptămână la alta, intervenţia psihologică în astfel de cazuri.

5. Iertarea
Incapacitatea de a ierta se asociază de obicei cu ruminarea şi  blocarea persoanei într-un cerc vicios al mâniei şi resentimentelor.
Psihologii pozitivi recomandă desprinderea de acestea prin demersuri simple  precum scrierea unei scrisori de iertare persoanei care ne-a rănit sau deschiderea unui jurnal în care se consemnează avantajele și efectele asupra stării de bine ale iertării. Un copil care se simte teribil de rănit de un părinte poate fi ajutat să scrie o scrisoare de acest fel şi să o înmâneze părintelui.

6. Folosirea timpului propriu şi energiei pentru familie şi prieteni
Rezultatele obţinute în urma aplicării “Scalei de satisfacţie cu viaţa” pe mai multe populaţii au arătat că această satisfacţie este foarte puţin legată de bani, titluri, poziţii sociale şi profesionale. În schimb, relaţiile personale pozitive și semnificative corelează cel mai puternic cu satisfacţia cu viaţa personală.

7.Grija faţă de propriul corp şi organism
Suficient somn de calitate, exerciţiu fizic dar şi deprinderea de a zâmbi şi a râde mai des sporesc starea subiectivă de bine a unei persoane pe termen scurt. Practicate în mod regulat, toate acestea conduc la o stare stabilă de bine pe termen mediu şi lung.
Viktor Frankl, fondatorul celei de-a treia școli vieneze de psihoterapie, Logoterapia, genial psihiatru și doctor în filosofie, pe care îl consider un minunat precursor al noului curent din psihologie, a demonstrat, la cel mai înalt nivel al experienței umane, propria sa convingere. „Între stimul și răspuns există un spațiu. În acel spațiu se află puterea noastră de a ne alege răspunsul. Iar în răspunsul nostru se află creșterea și libertatea noastră.”

Bibliografie:
Wallis, C. (2005). The New Science of  Happiness. Time.
Goleman, D. (2008). Inteligenta emotionala. Curtea Veche.
Goleman, D. (2007). Inteligenta sociala. Curtea Veche.
http://harvardmagazine.com/2007/01/the-science-of-happiness.html
Lyubomirsky, S.(2008). The How of Happiness: A New Approach to Getting the Life You Want. Paperback.
Peterson, Ch. & Seligman, M. (2004). Character Strengths and Virtues: A Handbook and Classification.
Seligman, M, E. P. (2002). Authentic Happiness: Using the New Positive Psychology to Realize Your Potential for Lasting Fulfillment. Hardcover.