Strategii de predare online la elevii cu cerințe educaționale speciale

Pandemia de coronavirus a adus cu ea o criză care afectează mai multe sectoare din societate. Este și cazul educației, pusă în fața unei noi provocări: cea digitală (comunicare digitală, gestionarea informației, crearea de conținuturi digitale educaționale, implementarea aplicațiilor de management școlar, utilizarea echipamentelor digitale, respectarea normelor etice și legale în spațiul digital).
Predarea online eficientă nu înseamnă doar preluarea conținutului lecției și transmiterea lui folosind tehnologia. Mediul online de învățare vine cu provocări și resurse specifice, care presupun că atât profesorii, cât și elevii să se adapteze și să își schimbe modul de lucru.

Mediul de predare poate că nu este același cu cel cu care eram obișnuiți, dar este important să ne amintim că buna predare este totuși bună predare:

• să fim creativi, să adaptăm, să selectăm ce se potrivește;
• să fim disponibili, deschiși, prezenți;
• să găsim soluții.

Predarea online este o provocare pentru copii, pentru părinți și pentru cadrele didactice. Ajută însă o atitudine deschisă și flexibilă, pentru a evalua corect ce funcționează și ce nu, pentru a încerca idei noi și pentru a învăța din experiența altor cadre didactice.

Din perspectiva diferenţelor de dezvoltare, stilurilor de învăţare şi a altor particularităţi ale copiilor cu CES care o alcătuiesc, clasele sunt caracterizate de diversitate, fiind clase eterogene. Lumea claselor eterorogene nu este un mediu ușor, mai ales în condițiile predării online, în care timpul este crucial și nu este propice pentru acoperirea unor mari cantități de conținut, specific diferitelor discipline de studiu.
Pentru a crea un mediu de învățare productiv folosind tehnicile adecvate în timpul procesului de predare, instruirea online am realizat-o pe grupe de elevi, astfel încât să fie flexibilă cu programul și cu nevoile copiilor. În cadrul acestor întâlniri pe grupe am individualizat și creat materiale în funcție de particularitățile psihointelectuale ale copilului.

Pentru socializarea online, pentru conectarea emoțională a copiilor și ca această distanțare să nu fie totuși o izolare psihologică, am organizat întâlniri săptămânale cu tot colectivul clasei. În aceste discuții virtuale, fiecare elev trebuie să contribuie cu ceva substanțial la conversație.

Modalitățile de repartizare a sarcinilor de lucru au fost frontale (cu modalități de participare a elevilor colectivă, pe grupe și individuală) și diferențiate (cu modalități de participare a elevilor pe grupe și individuală).

Elevii s-au adaptat la formatul acesta de predare online. Ei reușesc să învețe și găsesc și interacțiunea socială pe care o caută, chiar dacă  nu în modul în care erau obișnuiți. Deoarece timpul este crucial în predarea online e nevoie ca lecțiile să fie structurate într-un mod diferit față de cele din clasă. Acestea trebuie să fie mai scurte, însemnând maxim 20 de minute în care să se prezinte informațiile noi legate de subiectul predat, iar timpul rămas ar trebui dedicat activităților care să-i ajute pe elevi să asimileze mai ușor informațiile prezentate anterior.

Instruirea online nu este propice pentru acoperirea unor mari cantități de conținut, întrucât trebuie să fie flexibilă cu programul și cu nevoile copiilor cu CES. Conținuturile învățării le-au fost predate într-o manieră integrată astfel încât copiii să simtă și să aprecieze utilitatea lecțiilor.

• expuneri PowerPoint pentru a prezenta informațiile importante legate de lecția predată.
• imagini în prezentări și videoclipuri scurte.
• elevii să facă cea mai mare parte a muncii – implicarea elevilor în discuții legate de materialele vizuale și audio prezentate; conținuturile învățării prezentate vizual și interactiv, transformă informații abstracte în informații ușor de procesat de către copii.
• interactivitatea – discuții live între copii sau între copii și profesori.
• prezența autentică – copiii vor fi mai implicați în lecțiile online atunci când li se permite să se exprime social, cognitiv și legat de conținutul învățării și atunci când cadrul didactic se exprimă din aceste puncte de vedere.

Cursurile „online” au nevoie de un design special și de o abordare pedagogică diferită față de cea din sălile de clasă, cu participare directă.

Predarea online se bazează pe comunicare și este necesar să evităm situația în care elevul nu poate înțelege informația la capacitate maximă. De aceea, este nevoie ca:

• activitățile instructiv–educative trebuie tratate din perspectivă pluridisciplinară, interdisciplinară şi transdisciplinară.
• cursurile trebuie să fie interactive, create într-o varietate de moduri și folosite diferite resurse educaționale. Varianta digitală a acestora, prin explicațiile, exercițiile propuse, întregește și îmbogățește valoarea instructiv-educativă a activității de predare online, fiind un instrument de lucru relevant, util pentru elev și pentru profesor.
• formele de organizare a activității didactice (individuală, pe grupe, colectivă), în predarea online, trebuie corelată cu individualizarea și crearea de materiale în funcție de particularitățile copiilor.

Bibliografie
Gherguţ, A., Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale, Editura Polirom, Iași, 2006.
Jinga, I., Manual de pedagogie, All, Bucureşti, 2006.
Marcu, V., Tratat  de psihopedagogie specială, Editura Universității, Oradea, 2012.