Strategii didactice activizatoare în cercul și în orele de lectură

Ca strategii de grup, strategiile didactice interactive necesită munca în colaborare a elevilor, organizați pe microgrupuri sau echipe de lucru, în vederea obținerii unor obiective urmărite. Se bazează pe sprijinul reciproc în căutare, cercetare și învățare, stimulează participările individuale, antrenând subiecții cu toată personalitatea lor (abilități cognitive, afective, volitive, sociale), au un loc esențial și un rol deosebit în toate cele trei etape ale elaborării și realizării activității didactice: etapa proiectării, faza de desfășurare a activității și faza (auto)evaluării.

Proiectarea atelierelor de lectură ca prelungiri ale cercurilor  include activități ce pot avea chiar statut de curriculum la decizia școlii și pretind, pe de o parte, selectarea unor creații pe care elevii nu le pot citi și înțelege singuri, și, pe de altă parte, orientarea fermă a lecturii către coordonatele majore ale unui gen sau ale unei specii literare.

Iată, mai departe, etapele unui parcurs didactic complet, adecvate lecturii unui text narativ:

1. pătrunderea în lumea cărții;
2. realizarea comprehensiunii și aprofundarea ei prin lecturi succesive;
3. abordarea unor elemente specifice analizei de text (ex.: repere spațio-temporale, analiza acțiunii, a personajelor);
4. realizarea unor secvențe de interpretare ample (formularea propriilor interpretări, confruntarea acestora cu interpretări ale colegilor);
5. ieșirea din lumea textului și jocuri cu textul (integrarea textului în rețele de texte, exerciții de rescriere integrală, de continuare a textului).

Aceste etape, menționate mai sus, articulează receptarea completă a unui text literar în orice context didactic. Astfel, reduc observațiile referitoare la atelierul de lectură de mai înainte, la câteva aspecte metodice specifice.

Primul aspect face referire la necesitatea de a transforma grupul de elevi care participă la activitate într-o comunitate de cititori și interpreți de literatură. Acest obiectiv poate fi realizat în primul rând, prin sincronizarea activităților (elevii vor fi simultan, la același nivel de lectură sau relectură), în al doilea rând, prin activități pe grupe (secvențele de analiză) și apoi prin dezbateri ample cu toți participanții la activitate.

Cel de-al doilea aspect se referă la asimilarea unor strategii de lectură bine definite, strategii ce pot face obiectul unor secvențe distincte, precum cele de descoperire a universului ficțional specifice primei lecturi, strategii de analiză a structurii textului și a parametrilor specifici genului sau speciei literare, strategii de interpretare a textului.

Doresc să redau în continuare o activitate care poate fi experimentată la întâlnirile din cadrul unui cerc de lectură și care durează o lună de zile. Am numit-o „Harta cărților fantastice!” și este o activitate de realizare a unei liste de cărți. Termenul „fantastic” are acum două înțelesuri: 1. „fantastic” = ireal, magic, ceva ce ține de fantezie; 2. „fantastic” = cea mai bună carte lecturată, carte extraordinară, deosebită.

Preludiul întâlnirii. Alegem câțiva copii dornici să participe la această activitate și apoi fixăm sarcinile fiecărui membru al echipei formate; 3-4 copii realizează ancheta; 3-4 se documentează în legătură cu cărțile recomandate, aduse în discuție; 2-3 elevi realizează efectiv harta. Este de preferat  să participe toți membri cercului și ar mai trebui să avem în vedere faptul că la această activitate, trebuie să participe copii cu talent artistic, cu spirit convingător și sociabil.

Activitatea 1 (2-3 săptămâni) – este destinată elevilor care au de realizat ancheta. Aceștia vor trebui să convingă cât mai mulți adulți (părinți, bunici, profesori, prieteni etc.) să răspundă la întrebarea „Ce carte v-a marcat într-un fel sau altul existența?”, iar apoi, aceștia să-și justifice, în 2-3 enunțuri, alegerea. După aceea, vor realiza un jurnal al activității, în care să noteze numele și prenumele persoanei chestionate, vârsta, profesia, titlul cărții alese, justificarea alegerii. Urmează centralizarea datelor obținute, realizând un top al preferințelor.

Activitatea 2 (o săptămână) – este destinată elevilor care se documentează. Aceștia au de căutat și de imprimat, în format mic, copertele cărților puse în discuție de cei anchetați. Următoarea lor sarcină este de a se documenta și de a strânge materiale informative în legătură cu conținutul cărților respective.

Activitatea 3 (o ședință de cerc) – constă în relizarea unei întâlniri a membrilor cercului. Le solicităm celor talentați să deseneze o Hartă pe care lipesc apoi minicopertele cărților, iar în dreptul fiecărei coperte, copiii au de atașat buline colorate pe care notează răspunsurile primite de la cei interogați la întrebările anchetatorilor. Urmează afișarea Hărții și cei care s-au documentat sunt rugați să prezinte informațiile adunate despre conținutul cărților numite. Harta poate să aibă orice formă doriți.

Activitatea 4 – feedback (10 minute, la sfârșitul întâlnirii):
1. Cerem elevilor să numească o carte despre care ei cred că poate face parte din Harta cărților fantastice. Pot alege unul dintre cele două sensuri ale termenului „fantastic” sau ambele sensuri, astfel vor obține două liste.
2. Elevii vor avea de ales să aleagă 2-3 titluri pe care să le citească și să le discute în cadrul întâlnirilor următoare din cadrul cercului de lectură.

La întâlnirile cu elevii și discuțiile pe teme de carte și lectură am valorificat toate resursele, în primul rând, pentru atragerea spre carte a copiilor, apoi spre „lipirea” lor de carte: găsirea și amenajarea unei săli adecvate, crearea unei atmosfere potrivite, așezarea pe mese a unor cărți cu titluri și ilustrații tentante, încheierea unui parteneriat cu diverse edituri, reclame și recenzii la cărți și edituri, oferirea de dulciuri cu „arome” de lectură, prezentarea și apoi premierea „citatului preferat”, cadouri- cărți cu diverse prilejuri, vizite în librării, vizite la bibliotecă, realizarea unor „lanțuri de lectură” și organizarea unor concursuri pe această temă (ex. „Cine a citit cele mai multe cărți în ultimele trei luni”), activități în cadrul cărora elevii s-au întâlnit cu scriitori locali care au scris și scriu chiar cărți pentru copii, și apoi organizarea unui târg de carte în școală și utilizarea diverselor tehnici și strategii de abordare a textului, într-o lectură multiplă, la finalul căreia elevii să se regăsească îmbogățiți, cu o altă perspectivă asupra vieții, înțelegând lectura și asumând-o firesc, ca pe o parte a sinelui aflat în căutare.

În primul rând, le-am sugerat copiilor să împrumute cărți de la bibliotecă sau să își achiziționeze cărțile. La solicitarea lor am înscris și eu aceste cărți în lista de lecturi particulare, cu toate că unele dintre ele puteau fi incluse la literatura de consum, însă nu am dorit să  diminuez elanul lor de a citi de a citi ceea ce le place.

În al doilea rând, am încercat să le propun cărți valoroase, capabile să le dezvolte gândirea critică și să le ridice probleme, cărți care să le genereze așteptări mai mari, așa încât cititul de plăcere să se transforme puțin câte puțin, în lectură interogativă și reflexivă.

S-au lecturat la întâlnirile noastre „O buclă în timp”, de Madeleine L Engle, „Cititorul din peșteră”, de Rui Zink, „Matilda” și „Charlie și fabrica de ciocolată” (filmele fuseseră văzute în Săptămâna de activități extracurriculare „Să știi mai multe, să fii mai bun!”), de Roald Dahl, unele istorioare filozofice din „Cercul mincinoșilor” de Jean-Claude Carriere, „Minunea” de R. J. Palacio, „Bibliotecara” de Gudule, „Pescărușul Jonathan Livingstone” ș.a. De asemenea, s-au citit acasă și la școală și s-au discutat la orele de lectură cărțile preferate și cărțile „în vogă”: „O buclă în timp” și „Minunea”, „Hobbitul” de J. R. Tolkien, „Pulbere de stele”, de Neil Gaiman.

E adevărat că nu toate cărțile amintite și citite s-ar înscrie într-o listă de lectură majoră sau foarte importantă, însă concesiile făcute lecturii minore sunt, în primul rând, achiziții mari în beneficiul apropierii copiilor de cărți. Și realizarea unei lecturi  reprezintă o etapă de trecere necesară chiar, care îi poate ajuta pe copii să pășească spre nivelurile următoare ale lecturii. Este obligația și apoi bucuria „consilierului” să creeze un tărâm fertil pentru a le da șansa cititorilor mai puțin experimentați să nu rămână încremeniți în acest stadiu, ci aceștia să evolueze spre niveluri superioare ale căutării și înțelegerii.

Bibliografie
Pamfil, A. (2006) Limba şi literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise. Piteşti, Editura Paralela 45.