Strategii interactive în activitatea integrată

Este necesară folosirea cu prioritate a strategiilor cu caracter activizant, care să mărească potenţialul intelectual al copiilor prin angajarea lor la un efort personal în activitatea de învățare, având ca rezultat o eficiență formativă maximală.
În acest articol, mi-am propus să exemplific câteva metode interactive și modalitatea în care am aplicat la grupa de preșcolari aceste metode, în cadrul proiectului „Animale pe cale de dispariție”, o temă de interes global, după părerea mea. 

„Scopul  educaţiei si instrucţiei este de a scoate din ce în ce mai multe informaţii de la individ, decât de a introduce din ce în ce mai multe informaţii în mintea acestuia.” – F. Froebel

Prezenta metodologie didactică, adecvată obiectivelor învățământului actual, necesită o repoziţionare a metodelor și mijloacelor de învățământ existente, astfel încât să conducă la activizarea optimă a copiilor, să asigure cultivarea atitudinii euristice, investigatoare, formarea spiritului de iniţiativă.

Este necesar ca în activitatea cu preşcolarii educatoarea să dea dovadă de flexibilitate și creativitate în abordarea situaţiilor didactice pentru a evita rutina și a acţiona pentru transformarea învățământului într-un învățământ integrat și creativ, bazat pe educaţie, pe formare.

Ştiind ca jocul este principala formă de organizare, metodă și procedeu în activitatea instructiv-educativă din grădiniţă, oricare din metodele interactive este un joc cu multiple valenţe formativ-informative ce se răsfrâng asupra personalităţii copilului. Prin urmare, educatoarea își pune în valoare competențele pentru a obţine de la copii performanțe în funcţie de parametrii individuali de dezvoltare (cognitivi, creativi, afectiv-emoţionali) care într-un grup mai mic sau mai mare contribuie la reuşita muncii în grup.

În continuare voi face referire la un proiect tematic mult îndrăgit de copii “Animale pe cale de dispariţie” din cadrul temei anuale “Cum este, a fost și va fi aici pe Pământ” în care voi încadra câteva din metodele interactive aplicabile în învățământul preşcolar.

Fiind stabilită tema, copiii strâng materialele de informare(cu ajutorul părinţilor, educatoarei, specialiştilor) și cooperând, expun verbal informaţiile. Astfel, copiii își formează deprinderi de muncă intelectuală, își formulează probleme și căuta soluţii. Proiectul poate începe prin tehnica “Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învățat” prin care copiii vor completa cu ajutorul educatoarei tabelul cu cele trei rubrici: ce ştiu despre animalele pe cale de dispariţie, ce vor să afle despre acest subiect și la final, în etapa de evaluare, tabelul va fi completat cu informaţiile pe care copiii le-au descoperit în timpul cercetării.

Odată stabilite obiectivele, se vor strânge materialele necesare, se fac vizite pentru realizarea obiectivelor propuse (vizita la gradina zoologică), sunt invitaţi specialişti cărora li se pun întrebări despre subiect, iar finalitatea se materializează în fotografii, albume, expoziţii, dramatizări cu participarea și implicarea directă a tuturor resurselor umane menţionate.

Se poate aplica metoda Ciorchinele, prin care, pornind de la imaginea din mijlocul fișei, copiii vor aranja imaginile care au legătură cu tema centrală. Activitatea se opreşte când se epuizează toate ideile sau când s-a ajuns limita de timp. Aşadar, aşezaţi în grupuri, copiii sunt solicitaţi să sorteze imaginile de pe măsuțe, grupându-le după următoarele cerinţe: grupa 1- animale domestice; grupa 2- animale sălbatice; grupa 3- animale pe cale de dispariţie din alte zone ale lumii. În timpul activităţii se cooperează în pereche și în grup; se realizează ciorchinele, se expune pe panou și se prezintă de către reprezentantul grupului.

O altă metodă interactivă folosită la proiect este metoda Philips 6-6, care se aplică atunci când o situaţie trebuie analizată din mai multe puncte de vedere, când o problemă are mai multe soluţii posibile. Astfel, copiii sunt împărțiți în grupuri de 6 persoane, care să discute timp de 6 minute în vederea rezolvării problemei puse în discuţie. Fiecare grup desemnează un coordonator și un purtător de cuvânt. Fiecărui grup i se cere să numească un animal pe cale de dispariţie îndrăgit din cele cercetate de ei (de exemplu balena albastră, koala, ursul Panda, ţestoasa neagră, ursul polar, leopardul zăpezilor, gorila de munte). Apoi grupurile trebuie să găsească soluţii pentru  protejarea acestor animale și să sugereze prin desen mesajele lor către oamenii mari privind protecţia și îngrijirea animalelor. Pentru a realiza aceasta sarcină, copiii au descoperit în prealabil cauzele care au condus la acest fapt.

Această metodă poate fi îmbinată cu o alta, și anume turul galeriei. Astfel, copiii se consultă, colaborează cu alte grupuri, compun mesaje redate prin desen; reprezentanţii aleşi vor exprima oral ce au lucrat; educatoarea notează mesajele și se fac completări de către ceilalţi copii, dacă e cazul.

Am folosit aceste metode în etapa finală a proiectului, iar impactul asupra copiilor a fost excelent. Fiecare grup și-a prezentat soluţiile găsite: un grup a desenat tomberoane pe plajă și copii care strâng gunoaiele astfel ca acestea să nu mai fie înghiţite de ţestoasa neagră; un grup a desenat o rezervaţie păzită pentru ca oamenii să nu mai taie bambusul ca să-și construiască case, protejând astfel urșii Panda; alt grup a desenat mai multe case cu calculatoare conectate la internet și grădiniţa noastră trimiţând tuturor un mesaj de salvare a balenelor albastre: “Nu mai vânaţi balenele albastre! S.O.S balenele albastre”. Atmosfera creată a fost antrenantă, destinsă, competitivă.
Tot prin metoda Philips 6-6, copiii au primit fișe de lucru cu ilustraţii cu animale pe baza cărora vor formula o problemă. Sfaturile date au fost: Gândiţi/ Lucraţi în pereche/ Comunicaţi. Toţi copiii au colaborat, au discutat, și-au dat opinii, s-au consultat în vederea realizării corecte a sarcinii. Soluţiile, problemele compuse au fost expuse de reprezentanţii fiecărui grup și au scris operaţia matematică efectuată. La nevoie, au fost corectaţi sau completaţi de celelalte grupuri.

Exemplele pot continua și cu alte metode interactive, cum ar fi de exemplu Piramida/ Diamantul prin care copiii, cu ajutorul educatoarei, vor completa aceste forme răspunzând corect la întrebări sau ghicitori despre animale pe cale de dispariţie; diagrama Venn prin care copiii vor spune asemănările și deosebirile între doua animale; Cubul; Explozia stelară și multe altele.

Din exemplele oferite observăm că există un parteneriat între educatoare și copii, educatoarea încurajând participarea copiilor, iniţiativa și creativitatea, iar comunicarea este multidirecţionala.

Material prezentat la simpozionul Esențial în educație, ediția 2014.