Sub umbrela francofoniei. Metoda Euro4

Fiind pasionată de cultura franceză, absolventă a Facultății de Litere și dornică de a împărtăși cu ceilalți frumusețile acestei culturi, am decis să îmi depun candidatura în vederea obținerii unei burse Comenius pentru cadrele didactice. După această experiență, aplicând ideile din cadrul cursului, am sesizat că elevii nu mai absentau și nu le mai părea obositoare conjugarea verbelor sau greu cititul în limba străină, se apropiau mai mult de mine și, implicit, de carte. Erau interesați de metoda Euro4 de studiere a unei limbi străine prin comparare cu alte 3 limbi. Am ales limbile spaniola, româna, franceza și rromani, fapt ce i-a surprins atât pe colegi, cât și pe elevi.

Numele meu este Veronica Sandor și sunt profesoară la o școală cu elevi de etine rromă în procent de 100%. O școală cu porțile deschise cu adevărat spre noutate, spre integrare socială, o scoală incluzivă, cu cadre didactice prietenoase, care pun suflet în ceea ce fac și sunt mândre de rezultatele pe care le dobândesc, indiferent cât ar fi acestea de mici.

Sfătuită de o colegă, am decis să îmi depun candidatura pentru bursa Comenius din cadrul Programului  de Învățare pe tot parcursul vieții. Eram sigură că în felul acesta voi fi mult mai aproape de cultura franceză, voi cunoaște mai mulți oameni ce s-au lovit probabil de aceleași piedici ca și mine și mă voi întoarce acasă, la catedră, cu multe informații noi și materiale pe care probabil de acasă le-aș fi gasit foarte greu, dar de care simțeam că am nevoie pentru a reuși să îi apropii pe elevi de limba franceză. Am ales din catalogul de cursuri un centru de limba franceză aplicată din Besançon, în regiunea Franche-Comté, un centru lingvistic înființat încă din 1958 care dezvoltase un stil de învățamânt propriu al limbilor străine și care avea ca scop, printre altele, cultivarea stimei de sine și încrederea în forțele proprii. Înainte de toate doream să mă simt om, învățăcel și doar apoi profesor și cercetător. Candidatura mea a fost extrem de sinceră, știam de unde plec dar mai ales știam unde și cum doream să mă întorc, ce doream să învăț și pentru cine. Eram asemeni unui burete dornic să absoarbă cât mai mult din ceea ce se derula, magic, prin fața ochilor mei. Am ales cursurile de vară pentru a nu pierde din programul de lucru cu elevii și pentru a nu îmi încurca colegii. Activitățile s- au derulat pe parcursul a 2 săptămâni, în perioada 1-12  august 2011.

Prima zi la curs a fost extrem de interesantă, nu mai conta oboseala acumulată pe drum și de care nu scăpasem în câteva ore de somn, totul era nou, diferit, tânăr. Ne-am cunoscut colegii de grupă, parte a zilei care mi s-a părut cea mai interesantă. Am făcut liste cu adresele de email, facebook și am trecut pe panouri  sub nume si prenume câteva lucruri despre noi, aspiraţiile, dorinţele, visele, ceea ce dorim să vedem realizat, lucrurile care vrem sa le îmbunătaţim, o părticică din viitorul nostru. Toate aceste momente se derulau sub imensa umbrelă a francofoniei, a limbii franceze. Oameni din diferite colțuri ale lumii vorbeau aceeași limbă. Limba franceză. Am ajuns împreună la concluzia că uneori chiar societatea închistează comportamentul și creștem cu tiparul impus până când ne dăm seama că noi suntem altfel, că noi putem și vrem mai mult. Noi ca indivizi putem modifica realitatea din jur și o putem adapta la modul nostru de a fi. Iar adaptarea este mai ușor de realizat  atunci când ai în jurul tău prieteni și oameni cu care poți comunica.

Conversația a început în mod spontan, înainte de a se da startul pentru formarea propriu-zisă, prin schimburi amicale de idei cu participanții. Am trasat ulterior niște linii imaginare, care să ne servească drept suport pentru discuțiile ce urmau să intre pe rol. Ce înseamnă să fii profesor de limbă străină? Care sunt calitățile unui profesor plăcut de elevi? A fi dascăl  este o calitate înnăscută sau cultivată? Care este cel mai eficient tip de profesor de limbă străină? De ce avem nevoie de profesori într-o lume ghidată aparent de internet? După ce am demontat ideea de profesor  ca persoană autoritară, represivă și obtuză, am ajuns la concluzia că rolurile de dascăl și cel de lider se completează în personalitatea fiecărui om. Ambele roluri sunt compatibile cu ideea de a fii capabil să empatizezi cu ceilalți, dar se adresează unor aspecte diferite.

Pe parcursul zilelor petrecute acolo au fost prezentate diferite activități ce cuprindeau tipuri noi și interactive de exerciții de limbă străină, jocuri, situații neprevăzute ce se pot ivi la clasă. Ne-a fost predat inclusiv un curs inedit de limba franceză contemporană, de franceză a străzii cu care te întâlnești doar străbătând străzile periferice și ascultând cu atenție vocabularul tinerilor adunați în găști. Trebuie să  recunosc că acest lucru m-a fascinat, nicio carte nu avea să îmi prezinte atât de clar, de armonios aceste elemente. Nu aș fi avut nici posibilitatea să înțeleg într-un timp atât de scurt, de una singură.

Mă gândeam la cum se vor amuza elevii când vor auzi limbajul francez de jargon și argou. Îmi pregăteam deja în minte activități pentru atunci când voi ajunge acasa, iar publicul meu va fi format din elevi de liceu sau chiar elevul rrom sau cel de 10 ani cu ADHD care aștepta bucuros începerea școlii. Uneori elevii devin suprasaturați de informaţie şi nu se pot concentra pe un anumit subiect, tocmai datorită acestui flux continuu de informaţie.

Acesta era și motivul pentru care mă aflam acolo: să notez fiecare idee, să învaț cum să transform cuvintele în joc, propozițiile în povești utile și imaginile în realitate. Copiii sunt impresionaţi de poveşti, imaginile se ştie că spun cât o mie de cuvinte şi cifrele oferă realitate şi credibilitate – important este doar să știi cum să îl atragi pe celălalt în jocul captivant al acestuia.

Întoarsă acasă, odată cu începerea școlii, am început și eu diseminarea informațiilor. Am început cu clasa de elevi, ducându-le harta mare a Franței, cu obiectivele turistice frumos colorate, am început să discutăm mai mult liber, să urmărim filmulețe educative, să cântăm în limba franceză, să facem ore în curtea școlii sau chiar în  afara acesteia.
Am sesizat că elevii nu mai absentau, chiar dacă era ultima oră din orar pe ziua respectivă. Nu le mai părea obositoare  conjugarea verbelor sau greu cititul în limba străină, se apropiaseră mai mult de mine și, implicit, de carte.

Copiii erau interesați de metoda Euro4 de studierea unei limbi străine prin comparare cu alte 3 limbi. Alesesem limbile spaniola, română, franceză și chiar rromani, fapt ce i-a surprins atât pe colegi cât și pe elevi. Materialele folosite au rămas agățate pe pereții clasei, pentru ca ei să le poată viziona când doresc.

Colegii mei au fost plăcut surprinși de metodele pe care le foloseam și uneori chiar îmi cereau sfaturi. Mi-au pus multe întrebări legate de stagiul meu în Franța și am avut plăcerea de a îi ajuta pe unii să își depună la rândul lor candidatura. Mie mi s-a oferit șansa de a cunoaște oameni deschiși, de a îmi cunoaște potențialul și nu în ultimul rând de a păstra o strânsă legatură cu alți profesori în grupul lor. La aceste experiențe m-aș întoarce oricând cu dragă inimă şi cu poftă de muncă.